Un partid framantat de sciziuni. Sase mari rupturi in 16 ani. Un partid in care orgoliile au dus la confruntari permanente, aliante de moment, absorbtii si fuziuni de conjunctura, demisii si excluderi. In permanenta s-a vorbit despre -reforma- partidului, -renasterea adevaratilor liberali-, -intoarcerea la adevaratul liberalism-. Reforma continua, renasterea este permanenta, drumul de intoarcere spre liberalism este cautat si acum. Cea de-a sasea mare sciziune produsa acum in PNL prin desprinderea gruparii Stolojan nu este o intamplare. Intre actualul lider PNL, Calin Popescu Tariceanu si Theodor Stolojan exista rani mai vechi, de acum sase ani, cand tatal vitreg al lui Tariceanu, Dan Amedeo Lazarescu nu a acceptat ca Stolojan sa fie candidatul liberalilor la alegerile prezidentiale din PNL. Dovada ca nimic nu se lasa neplatit in politica. Chiar daca cativa ani mai tarziu, dupa ce a preluat conducerea PNL ,Stolojan l-a lasat pe Tariceanu in locul sau. De asemenea, nu este prima oara cand cei care au avut alte idei decat conducerea de la un anumit moment a partidului au fost exclusi. Ce se intampla astazi cu PNL isi are radacinile in evenimentele ultimilor 16 ani, care demonstreaza ca unificarea liberalilor este de fapt un vis pe care PNL nu este in stare sa il puna in practica. Partidul National Liberal nu a reusit sa ii tina sub o singura umbrela pe toti cei care s-au declarat adeptii doctrinei liberale. A existat o perioada de liniste in partid, intre 1996- 2000, cand partidul s-a aflat la putere, dar razboiul dintre PD si PNŢCD, dus in acea perioada era mult prea mare pentru a se mai lupta si liberalii intre ei. Fostul lider PNL, Valeriu Stoica, a reusit sa ii tina uniti pe liberali o scurta perioada dupa 2000. Indiferent de razboaiele interne, PNL ramane un partid cu un cuvant greu de spus pe scena politica romaneasca. Reaparut pe 15 ianuarie 1990, dupa mai bine de patru decenii de incetare a activitatii, intre 1947-1989, PNL a facut parte imediat dupa evenimentele din 1989, din Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala. La alegerile din 20 mai 1990, PNL s-a situat chiar pe locul trei, dupa FSN si UDMR.
Prima sciziune- razboiul generatiilor
Putin dupa alegeri, in iulie 1990 are loc prima sciziune din partid din cauza neintelegerilor dintre liberalii cu state vechi si cei tineri, care doreau o restructurare a PNL. Tinerii, printre care se numara si Calin Popescu Tariceanu au fost exclusi din partid dupa doar opt zile de neintelegeri. Astfel apare Partidul National Liberal- Aripa Tanara (PNL-AT). Pentru ca nu a avut succes la alegerile din 1992, PNL -AT adera la CDR. La scurt timp, Radu Boroianu, Viorel Catarama (foto 1), Andrei Chiliman, Radu Cojocaru si Calin Popescu Tariceanu parasesc PNL-AT si formeaza Noul Partid Liberal (NPL), care fuzioneaza cu PNL pe 28 februarie 1992, marcand intoarcea -fiilor ratacitori-, printre care si actualul lider al partidului, Calin Popescu Tariceanu.
Pe 26 noiembrie 1991, PNL decide sa participe la infiintarea CDR, iar din16 octombrie 1991 PNL participa la infiintarea Guvernului Stolojan.
A doua sciziune
Din cauza neintelegerilor cu partenerii din CDR, in aprilie 1992 conducerea PNL decide sa pareasca Conventia. Nu toti liberalii au fost de acord si din aceasta cauza are loc cea de-a doua mare sciziune a partidului. Cel care a provocat ruptura este Niculae Cerveni (foto 2) care dorea ca PNL sa ramana in CDR. Cu el pleaca mai multi liberali, grupul disident formand Partidul National Liberal- Conventia Democratica (PNL- CD). Niculae Cerveni era in PNL din 1990, de cand partidul pe care il formase singur imediat dupa Revolutie, Partidul Socialist Liberal (PSL) fuzionase cu PNL dupa o scurta existenta. PNL-CD-ul lui Cerveni, desprins in 1992 din PNL reuseste sa trimita in parlament, in urma alegerilor legislative, trei deputati si patru senatori. Pe 14 iunie 1997, PNL-CD fuzioneaza cu PL*93, iar la 28 octombrie 1997 isi schimba numele in Partidul Liberal (PL). In urma acestei fuziuni, PL este exclus de factor din CDR.
A treia sciziune- excluderea nemultumitilor
In 1992, la alegeri, desprins de CDR, PNL nu mai reuseste sa intre in parlament. Se produce a treia mare sciziune. Se formeaza Grupul de Reforma Morala si Politica care se pronunta pentru -renasterea partidului- sub o alta conducere. Membrii grupului sunt exclusi din PNL. Acestia formeaza, la inceputul lui 1993, alaturi de PNL-AT si de o aripa desprinsa din PNL- CD, adica liberalii pierduti pe drum la primele doua scizini, o noua formatiune politica- Partidul Liberal *93 (PL*93).
Intre timp, PNL recupereaza in februarie 1993 pe unii dintre fostii membri ai partidului, iar apoi fuzioneaza cu Noul Partid Liberal, constituit, bineinteles, in urma desprinderii unui alt grup din PNL-AT, care nu s-a dus la PL*93.
A patra sciziune
Conducerea PNL decide sa il schimbe pe presedintele partidului. Astfel, Radu Campeanu este inlocuit cu Mircea Ionescu Quintus(foto 3). Campeanu este nemultumit de miscarea pusa la cale impotriva sa si incearca sa preia conducerea partidului. In februarie 1994, Radu Campeanu si Mircea Ionescu Quintus organizeaza fiecare, congrese separate. Acestea se declara reciproc nestatutare. Se ajunge chiar in justitie, iar Tribunalul Municipiului Bucuresti da castig de cauza lui Quintus. Are loc a patra sciziune mare a partidului, Radu Campeanu plecand din PNL cu un grup de adepti si infiintand in mai 1995 , un nou partid, PNL- Campeanu.
Linistea guvernarii- o incercare de unificare
Sub conducerea lui Mircea Ionescu Quintus, PNL reintra in CDR. In 1996, CDR participa la guvernare, cu USD si UDMR. Este o perioada in care liberalii incearca -recuperarea fiilor ratacitori-. Astfel, in 1997, PNL a absorbit -grupul Popovici-, desprins din PNL-CD. Intre timp, liberalii isi aleg o noua conducere. Mircea Ionescu Quintus este presedinte, Valeriu Stoica este ales prim-vicepresedinte, iar vicepresedinti sunt Calin Popescu Tariceanu, Crin Antonescu, Paul Pacuraru si Viorel Catarama. Sub aceasta conducere se incearca o unificare liberala. Astfel , PNL decide sa fuzioneze cu Partidul Alianta Civica (PAC) si cu Partidul Liberal, condus de Horia Rusu. Urmeaza o noua desprindere de CDR, iar dupa aceasta autosuspendare din Conventie, liberalii participa singuri la alegerile locale din 2000. Se plaseaza pe locul patru, dupa PDSR, PD si ApR.
Alianta cu ApR-ul desprins din PDSR- un esec
Pentru a avea sanse la legislativele din 2000, PNL negociaza cu ApR, pentru a crea o structura politica comuna. Din punct de vedere doctrinar era o alianta mai mult decat ciudata, in conditiile in care ApR era un partid ce se formase in urma rupturii unui grup masiv din PDSR. S-a propus chiar si un tandem pentru alegeri: presedinte Teodor Melescanu (din ApR) si premier Theodor Stolojan (tehnocrat). Negocierile pentru o alianta cu ApR il nemultumeste pe Nicolae Manolescu, care decide sa plece din PNL. De data aceasta ruptura nu mai este masiva, singurul nume marcant care paraseste barca PNL fiind doar Manolescu. Orgoliile au stau din nou in calea realizarii unui proiect politic ce parea batut in cuie. Negocierile cu ApR esueaza pentru ca cele doua partide nu au ajuns la un numitor comun in privinta candidatului la presedintie. ApR il dorea pe Teodor Melescanu, PNL pe fostul premier Theodor Stolojan. Pe 7 august 2000 insa, Theodor Stolojan isi anunta inscrierea in PNL.
A cincea sciziune – tatal vitreg al lui Tariceanu nu l-a vrut pe Stolojan
Senatul PNL, format din liberalii cu state vechi a decis sa il sustina pe Mugur Isarescu drept candidat al PNL la alegerile prezidentiale din 2000. Congresul partidului decide insa sa il sustina pe Theodor Stolojan, proaspat intrat in partid. Cei care nu au fost de acord cu aceasta candidatura – Dan Amedeo Lazarescu (tatal vitreg al lui Calin Popescu Tariceanu), Decebal Traian Remes, Vicentiu Gavanescu, Sorin Bottez si Ioana Bratianu – pleaca din PNL si isi anunta intentia de a -reconstitui adevaratul partid liberal-. Astfel, se produce a cincea mare sciziune in PNL, dupa o perioada de patru ani in care se asternuse oarecum linistea peste partid, in perioada primei sale guvernari.
Apropierea si desprinderea de PDSR
La alegerile din noiembrie 2000, PNL se numara printre cele cinci formatiuni care intra in parlament si decide trecerea in opozitie.
Pe 2 decembrie 2000, conducerea PNL decide sprijinirea selectiva, pe timp de un an, a initiativelor guvernului minoritar alcatuit din PDSR. Se semneaza chiar si un protocol in acest sens. PNL se angajeaza ca timp de un an de zile sa lase PDSR sa guverneze in liniste si sa nu depuna motiuni de cenzura.
Batalie pentru puterea din partid
In februarie 2001, Mircea Ionescu Quintus se retrage de la sefia partidului. Incepe o noua batalie pentru putere in interiorul partidului, care se duce intre Valeriu Stoica, Calin Popescu Tariceanu, Crin Antonescu si Florin Pandele. Castiga Valeriu Stoica, care devine noul presedinte al PNL. Crin Antonescu, Calin Popescu Tariceanu, Dinu Patriciu, Dan Radu Rusanu si Andrei Chiliman devin vicepresedinti. Valeriu Stoica face un gest de imagine si rupe protocolul cu PDSR. Este un gest de imagine deoarece, cativa ani mai tarziu, tot Valeriu Stoica este cel care propune partidului o noua apropiere de PDSR-ul transformat in PSD. In 2001 insa, cand a rupt protocolul cu PDSR incheiat pe vremea lui Mircea Ionescu Quintus, PNL a depus doua motiuni de cenzura impotriva guvernarii pedeseriste. Una dintre motiuni a fost pe tema politicii economice, iar cea de-a doua a atacat intentia guvernului de atunci de a modifica -Legea Lupu-, de restituire a terenurilor agricole si padurilor. De asemenea, PNL s-a opus promulgarii Legii protectiei informatiilor clasificate (cunoscuta drept legea secretului de stat). Liberalii au depus la acel moment o contestatie la Curtea Constitutionala cu privire la incalcarea de catre aceasta lege a dreptului cetateanului la libera informatie.
Prima incercare de unificare liberala
In 1993 a avut loc prima miscare a partidelor liberale, sub stindardul unificarii liberale. Ce a mai ramas din PNL-AT in urma plecarii lui Tariceanu, Radu Boroianu, Viorel Catarama, Andrei Chiliman si Radu Cojocaru se uneste cu o grupare din PNL-CD condusa de Vintila Bratianu si cu Grupul pentru Reforma Morala si politica desprins din PNL. In urma acestei unificari se formeaza PL*93. Din conducere faceau parte Vintila Bratianu, Horia Rusu, Dinu Patriciu, Valeriu Stoica, Ludovic Orban. PL*93 a absorbit in acelasi an, Grupul Civic Liberal desprins din Partidul Aliantei Civice (PAC), aducand in randul liberalilor pe Crin Antonescu si Octavian Bot. In 1995 PL*93 se retrage din CDR deoarece conducerea Conventiei nu a vrut sa se reorganize dupa ideile PL*93. Singuri, la alegerile locale din 1996, PL*93 nu a castigat mai deloc. Cu gandul la locurile din parlament, PL*93 intra intr-o alta alianta liberala- Alianta National Liberala (ANL), formata din PL*93 si PAC. Aceasta nu a reusit sa treaca de pragul electoral de atunci, de 3% si nu a intrat in parlament. Alianta s-a desfiintat, iar in iunie 97 PL*93 fuzioneaza cu PNL-CD, formand Partidul Liberal.
Federatia liberala – un esec
Pe 13 decembrie 1997 se contureaza pentru prima data, ideea constituirii unei -federatii liberale-. Federatia liberala s-a format cu doar 2 partide. La 6 martie 1998, PNL Radu Campeanu si Partidul Liberal Crestin, condus de Radu Ciuceanu. In martie 1998 se hotaraste fuziunea prin absorbtie a PL cu PNL. Liderii PL- Horia Rusu si Dinu Patriciu (foto 4) au devenit vicepresedinti ai PNL. Cerveni a ramas constant cu ideile sale si nu a vrut sa se intoarca la partidul din care tocmai plecase formand PNL- CD.
O noua incercare de unificare a dreptei- alt esec
O alta unificare a dreptei s-a incercat si in 1999. Atunci a aparut Uniunea Fortelor de Dreapta (UFD), din a carei conducere faceau parte multi dintre actualii liberali, printre care Adrian Iorgulescu si Varujan Vosganian. De fapt, UFD a fost tot un partid format pe structura unei formatiuni ce a trecut prin mai multe transformari-Alternativa Romaniei. AR, transformat in Partidul Alternativa Romaniei a facut parte din CDR pana in 1998, cand a iesit din Conventie cu gandul la polarizarea partidelor de dreapta in jurul sau. In februarie 1999 a fuzionat prin absorbtie cu Partidul Liberal Roman (PLR) si cu Partidul Liberal Democrat (PLD). Dupa cele doua absorbtii, PAR se transforma in UFD, condusa de doi co-presedinti: Varujan Vosganian si Adrian Iorgulescu. Miscarea insa a fost un esec total, nereusind sa otina locuri in parlament la alegerile din 2000.
