Desi inca indepartat, vantul alegerilor isi face deja simtita adierea in viata partidelor toropite de canicula. Ultimele decapitari din filialele PSD, raidurile in teritoriu ale presedintelui PNL si avertismentele date rebelilor de comandantul vasului PD aduc in prim-plan o problema eterna a lumii politice: relatia centrului cu provincia, a organismelor nationale de conducere cu organizatiile partidului.
Aruncate la periferie intre alegeri, filialele suscita brusc interesul sefilor de partide in prag de campanie, fiind senilele cu ajutorul carora acestea se vor deplasa in efortul de a cuceri noi teritorii de simpatie electorala. Statutele partidelor reglementeaza diferit raporturile cu organizatiile oferind iluzia democratiei interne. In fapt insa, majoritatea formatiunilor politice din Romania sunt administrate – uneori justificat, alteori nu – dupa o reteta clara: politica pumnului de fier.
La PSD se strange surubul
In peisajul partidului de guvernamant aparitia unei noi clase, cea a baronilor locali, a creat impresia ca centrul este prizonierul filialelor. Colectori de voturi de pe feudele pe care le-au instituit in judete, baronii au avut argumente importante in fata presedintelui partidului, Adrian Nastase. Cu biciul si cu zaharelul, el a gestionat raporturile cu teritoriul, protejandu-i pe acesti sefi de filiale, suspectati de coruptie, la umbra unor false campanii de executie publica – vestita baroniada unde nu au cazut capete. Furnizori de fonduri pentru partid (dincolo de propriile buzunare), baronii l-au pus pe Nastase intr-o dilema: aceea de a alege intre spalarea imaginii partidului si mentinerea conductelor de bani plus a propriei sustineri interne.
Dorindu-se campion al cinstei, Iliescu a exploatat situatia punandu-l pe premier in ofsaid fata de partid prin declansarea campaniei -cu mainile curate- si instalarea lui Octav Cozmanca la pupitru. Vestit pentru stilul sau superautoritar si fara business-uri dubioase la dosar, Cozmanca nu va lasa filialele sa cracneasca. De altfel, nici statutul nu le confera prea multe puteri, cel mai ilustrativ exemplu fiind acela ca nu isi pot impune oameni pe listele parlamentare fara acordul BEx-ului. Foarte general, se prevede in articolul 15 ca -organizatiile PSD au autonomie in organizarea si desfasurarea activitatii politice-. Jocurile se fac insa in Delegatia Permanenta, ale carei atributii nu sunt enumerate in statut, acesta rezumandu-se sa prevada, la articolul 62, ca realizeaza -coordonarea curenta a activitatii de partid-.
Stolojan construieste o masina de razboi
O data cu inscaunarea lui Theodor Stolojan in fruntea partidului, liberalii au venit cu o inovatie in viata interna: conducerea de catre -talpa- partidului, adica de catre filiale. Organizatiile fruntase (care au obtinut la locale peste media pe tara) au autonomie la intocmirea listelor parlamentare, iar Delegatia Permanenta, dominata de liderii de organizatii, ia deciziile politice, in cazurile importante solicitandu-se chiar mandat scris din partea Biroului Judetean. Acest lucru s-a intamplat in cazul fuziunii cu UFD si se va petrece si in situatia votarii aliantei cu PNL. Liberalii au chiar un responsabil special la centru de relatia cu toate filialele – omul de incredere al lui Stolojan, vicele Gheorghe Flutur, adeptul motoului -minoritatea se supune majoritatii-.
Instalat in scaunul de presedinte dupa un moment de criza in care PNL se afla in pragul disolutiei (ca urmare a libertatii de miscare interne), Stolojan nu a vrut sa repete experienta. El a inceput sa organizeze PNL ca o masina de razboi, cu stat major si parghii de decizie, iar liberalii au inghitit reteta fiind impusa de salvatorul lor, care a dublat cota partidului. Acest lucru a creat in viata interna a PNL un amestec de democratie si autoritate de al carui echilibru depinde fortificarea partidului.
La PD – despotism luminat
Obisnuit sa stea la pupitru si sa conduca nave pe mari agitate, Traian Basescu este mana forte in Partidul Democrat. Esalonul doi ramane la mare distanta iar filialele isi pierd tot mai mult dezinvoltura ca urmare a migratiilor spre PSD.
Si in statutul PD decizia se concentreaza la centru, stand, practic, in mana presedintelui care a si amenintat deunazi cu desfiintarea filialele care nu gusta alianta cu PNL. Desi legea interna a partidului ii confera – printre cele 11 atributii de la articolul 97 – doar puterea de a propune -organismului de decizie competent revocarea din functie a oricarei persoane care detine functii de conducere in partid-, liderul PD a dat prin aceasta un mesaj politic al hotararii sale de a face noua constructie politica.
Vadim = PRM
Filialele peremiste, adevarate garzi patriotice pentru liderul partidului, C.V Tudor, se vad undeva, in departare, in tabloul PRM. Audienta lui Vadim, construita pe mesajul nationalist, dar, mai ales, pe autoritarism, nu lasa prea multa libertate de miscare organizatiilor. Listele parlamentare au nevoie de OK-ul absolut al liderului PRM, iar deciziile politice poarta semnatura exclusiva a lui Vadim. In aceste conditii, politica pumnului de fier este singura care poate asigura supravietuirea partidului. Cu prea putine exemple de dezbatere reala interna pe programe si idei, PRM este doar tramvaiul politic numit -dorinta- al liderului sau condus de Vadim pentru a culege calatori si voturi pe traseele electorale.
Consiliul Reprezentantilor ,-primadona- in UDMR
Raporturile dintre centru si filiale sunt departe de a constitui o problema in UDMR, unde scena bataliilor politice este Consiliul Reprezentantilor. Aici se infrunta radicalii si moderatii, (avand in spate organizatiile aferente), aici se manifesta diversitatea curentelor din Uniune fara a se inregistra un clivaj intre centru si teritoriu. Gestionarea problemelor organizatiilor este doar o atributie secundara a CRU, miza de imagine a staff-ului fiind reprezentarea intereslor maghiarilor din Romania. Oricat de mari ar fi scandalurile interne, UDMR ramane compacta bazandu-se pe voturile electoratului sau specific, oferite intotdeauna din motive etnice, nu ideologice.
