-Piata- politica si publica este plina de oameni cu un trecut pus in slujba -patriei si a partidului unic-. Pionierii, utecistii, secretarii de partid, prim-secretarii, sefii de cabinet 1 si 2 etc… sunt peste tot. Toate partidele, chiar si cele asa-zis istorice, sunt penetrate de -fosti-. Este normal ca acest lucru sa fie asa. Vremurile au fost cele care nu ne permiteau sa fim altfel.
Totusi, vremurile se schimba, si noi cu ele. Cei mai multi am inceput sa uitam, am inceput sa invatam regulile noi ale democratiei. Ne straduim sa intelegem ca -economia de piata- este dura si ca nu merge leafa daca stai cu baietii la o carte. Ceilalti, cati au mai ramas, incearca sa mearga alaturi de noi. Ei sunt nostalgici, dar nu lasa sa se vada acest lucru. Ei isi ascund cu abilitate perversa jinduirea dupa ceea ce a fost si se dau democrati sadea. Si sunt chiar buni in a se ascunde. Unii dintre ei ne-au ajuns conducatori, chiar iubiti. Cu o mimica perfecta ale carei taine le-au deprins pe cand invatau la Stefan Gheorghiu sau Moscova, ei ne dau acum sfaturi despre ceea ce trebuie sa facem cu viitorul nostru sau cum sa respectam democratia castigata. Dar, din pacate pentru ei si din fericire pentru noi, din cand in cand obosesc, si masca de lideri democrati le cade de pe fata cu trasaturi comuniste.
Un astfel de lider este presedintele Ion Iliescu. Catarat initial in fruntea statului in timpul evenimentelor din decembrie *89, carora lui ii place sa le spuna -revolutie-, si apoi in 2000 din prostia cederistilor, Iliescu se arata poporului ca un mare democrat. Timp de mai multi ani, el a reusit sa pastreze aceasta imagine. Ca maestru al disimularii ce este el, si-a cultivat imaginea unui batranel simpatic, intelept, -sarac si cinstit-, preocupat de soarta -tarisoarei-. Pentru popor, el nu era implicat, pana peste cap, in toate deciziile, fie ele si murdare, din interiorul FSN, PDSR si, in cele din urma, PSD. Nici vorba de perversitate, tradari sau lovituri sub centura. Iliescu nu a fost implicat in minderiade. El nu!
Din pacate pentru el si din fericire pentru noi, cum spuneam, se pare ca si el a obosit. Dupa ce a tras sforile puternic, pe fata, pentru a-si pregati revenirea in fruntea partidului pe care l-a creat, aratand cat de siret poate fi, Iliescu isi etaleaza acum si nostalgiile comuniste. Fostul prim-secretar al PCR doreste sa readuca in actualitate sarbatorirea zilei de 23 august. De ce vrea el acest lucru? Pentru ca el crede ca avem o datorie patriotica. Pentru ca istoria predata lui la cursurile de -comunism- l-a facut sa creada ca 23 august 1944 a fost un -moment de cotitura- in soarta tarii. Si nu in cele din urma, pentru ca nostagia il face, poate, sa-si doreasca sa stea la tribuna, in locul tovarasului iubit, macar o data in viata.
Daca ar fi studiat mai multa istorie, ar fi putut vedea ca pentru Romania este recomandabil sa evite acest subiect. Gestul facut in *44 nu a fost altceva decat o incercare disperata de a salva ceea ce se mai putea salva si de a corecta greselile de a ne alatura Germaniei fasciste.
Si, apropo, domnule presedinte, comunistii dumneavoastra nici macar nu au contat in aceasta decizie, doar s-au falit cu ea.
