Isteria nationala fatata de disparitia sau rapirea (inca nu e clar) ziaristilor romani in Irak tinde sa ia proportiile unei mineriade a facatorilor de bine, rolul fostilor securisti care le-au servit de ghizi prin Bucuresti minerilor fiind preluat acum de o parte a mass-media si a clasei politice. Indemnul la iesit in strada, adresat populatiei Romaniei cu scopul de a exercita presiune asupra autoritatilor, pentru a le determina sa actioneze asa cum li se nazare celor cu capsorul mult prea infierbantat, aduce pe undeva cu chemarea aiurea din decembrie *89 a cetatenilor Capitalei, cica sa apere televiziunea cu mainile goale – in fapt carne de tun pentru asa-zisii teroristi -, dar si cu incitarea la violenta impotriva unor categorii sociale din 13-15 iunie 1990, cand tovarasul Iliescu a chemat minerii sa faca -ordine si dreptate-. Demonstratiile din Italia in sprijinul ziaristei de curand eliberate de militantii irakieni nu au avut acest caracter de factor de presiune asupra guvernului de la Roma, ci au urmarit sa atraga atentia mass-media din intreaga lume asupra cazului pentru a crea un curent de simpatie globala, deci pentru a face presiuni morale asupra rapitorilor. Politicile unui stat realmente democratic nu se decid in strada. Si pe urma, de ce n-a venit senatorul PSD Ion Vasile in strada alaturi de simpli cetateni si atunci cand negocia diverse afaceri cu -diaspora- araba din Romania, atunci cand Marie-Jeanne si-a perfectat deplasarea in Irak pe barba haysammilor si munafilor din anturajul lui taticu, facand toate eforturile si demersurile ca -misiunea- sa jurnalistica -intr-o zona in care nu a mai fost nimeni- sa nu fie tulburata de implicarea autoritatilor de la Bucuresti si a militarilor romani din Irak?! Nici dedesubturile deplasarii lui Ohanesian in Irak si sursa indelungilor sederi anterioare ale acestuia prin Orient nu sunt prea transparente, doar Miscoci fiind – dupa cum spun unii reprezentanti avizati din mass-media – -picat ca musca-n lapte- in aceasta afacere, in care tentatia aventurii a fost egala, daca nu inferioara, celei a banului. Oricum, cei trei au plecat pe barba lor, cum se spune, pe banii si raspunderea unor -cunostinte- arabo-romane si intr-o zona de mare risc, actionand de parca s-ar fi deplasat in Ferentari. Si acum se solicita o implicare la cel mai inalt nivel a autoritatilor statului roman si nu numai, pentru ca chestiunea retragerii trupelor din Irak trebuie discutata si eventual pregatita impreuna cu aliatii din NATO, dupa care atata am tanjit! Adica singuri la castig, dar alaturi de autoritati la necaz. Cam ca la Caragiale: -Ori toti sa muriti, ori toti sa scapam-!
Cat despre romanii -responsabili- si -formatori de opinie- care si-au amintit brusc ca ei au fost intotdeauna impotriva trimiterii de trupe care sa lupte pentru -cauze straine-, infierand cu -manie proletara- politica -iresponsabila- a autoritatilor, care -n-au inima-, ei bine, sa-si aminteasca pentru ce s-au zbatut si au facut sacrificii mai toate guvernele de la Bucuresti din 1990 incoace: intrarea in NATO si UE (ale carei -victime- vor aparea si ele curand)! Iar -copiii- aflati prizonieri acum in Irak sunt deja -baieti mari- care raspund si ei pentru ceea ce fac, ca si -investitorii- de la FNI si amatorii de alte chilipiruri si -glorii-. Riscurile lumii libere trebuie asumate.
Jocul la ruleta are alte reguli decat sotronul ori -orientarea turistica-. Fara interventia lu* mama si-a lu* tata.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
