Iata o saptamina – cea trecuta – care nu a dus lipsa de evenimente, servindu-ne doua de prima marime chiar in aceeasi zi. Vineri cu noaptea-n cap am auzit ca numaratoarea voturilor de la Congresul PSD l-a scos definitiv pe Ion Iliescu din prim-planul vietii politice romanesti, iar spre seara am aflat de la Al Jazeera ca ziaristii romani rapiti in Irak fac obiectul unor revendicari politice si ca respectivii teroristi vor nici mai mult nici mai putin decat ca Romania sa-si retraga trupele din zona in termen de 4 zile, altfel ii executa pe prizonieri. Desi -evenimentul irakian- pare cel mai serios si spectaculos, credem totusi ca pentru istoria post-decembrista a Romaniei evenimentul cu intinse si multiple repercusiuni in viata politica recenta si nu numai este inlaturarea tovarasului Iliescu de la conducerea efectiva a social-democratiei romanesti si trecerea pe linie moarta a celui mai mare obstacol pe care l-a intampinat Romania timp de 15 ani in drumul ei catre democratie si economie functionala de piata.
De obicei, atunci cand a trecut de ceva vreme un pericol, cand de la o perioada mai rea din viata a trecut ceva timp, suntem tentati sa uitam – cel putin la nivelul memoriei afective – cit ne-a costat acel lucru si sa traim si sa ne comportam in continuare ca si cum ar fi fost vorba doar de spargerea unui pahar ori de o amenda auto. Asa cum exista popoare intregi chiar, care nu uita nici dupa jumatate de secol suferintele indurate intr-o anumita perioada, cu atat mai mult nu trebuie sa uitam noi – poate doar sa iertam – ce ne-a pricinuit comunismul timp de 50 de ani si cum ne-au urmarit – la propriu – fantomele dictaturii de stanga si dupa ce ne-am castigat dreptul la democratie cu pretul vietii unor copii. Iliescu si clica lui de fosti nomenclaturisti comunisti si fosti securisti au tinut Romania in lat, la -gardul Bucurestiului- (mult dupa caderea zidului Berlinului !) numai ca sa poata ei sa puna mana -democratic- pe -bunurile intregului popor- si sa se alfabetizeze in -secretele- vietii democratice si economiei de piata pentru a le putea controla mai bine si a le lasa mostenire (tot de la Ceausesti, dar vesela, nu trista ca aia pentru -masele largi- !) urmasilor, urmasilor… neamurilor lor. Am spus-o si-o voi repeta, pana se va intampla ceva, ca Iliescu trebuie sa raspunda in fata instantelor judecatoresti pentru vietile pierdute in asa-numita revolutie din decembrie *89 si cu ocazia mineriadelor. Se spune despre Iliescu ba ca a fost pedepsit pentru ca a iesit din arena politica pe usa din dos, ba ca nu merita acest final dupa cate a facut timp de 15 ani ! Ei bravos ! Pai dupa cate a facut (sic !) aceasta masinarie rosie care n-a fost in stare macar sa infieze pe bune un copil din leagan – in loc sa -creasca- diversi si perversi asa-numiti copii de suflet – canalii sau lingai demult intarcati, gen Dan Iosif sau Bujor Sion; dupa ce a calcat in picioare tot si pe toti numai sa ajunga el in fruntea statului sau a partidului, sa ne fereasca Dumnezeu de asa-numita experienta pe care unii naivi (sau ipocriti) spun ca cica ar fi -un tezaur nepretuit- din care vor sa se -impartaseasca- ! Aceasta -experienta- e un adevarat ou de sarpe !
Despre -evenimentul Irak- nu stim inca ce sa zicem, totul continua sa fie in ceata cu toate accentele dramatice survenite. Oricum, e un examen de maturitate pentru politicienii romani, pentru pro-americanismul, pro-occidentalismul si in general pentru pro-civilizatie, din partea noastra.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
