Presedintele de onoare al PNTCD, Ion Diaconescu, altadata o vedeta a jurnalelor de stiri, mai poate fi vazut astazi public doar la aniversarile si parastasele partidului, pentru ca, in rest, taranistii par sa se fi retras incet, dar sigur de pe scena politica. -Nemuritorul-, cum il -alinta- colegii mai tineri de partid, imparte cu sotia sa, Eugenia, un apartament modest de trei camere in Piata Unirii. Nimic din locuinta sa nu aminteste vremurile de glorie ale partidului, cand Ion Diaconescu era al treilea om in stat, in calitatea sa de presedinte al Camerei Deputatilor. La cei 85 de ani ai sai, Ion Diaconescu continua sa-si imparta energia intre -resedinta- sa de vara, de la Botesti, cate-o vizita saptamanala pe la partid, -ca sa vad ce mai fac baietii-, dupa cum spune domnia sa, si lucrul la cartile de memorii. -Am ajuns pe la 1999-, ne marturiseste presedintele de onaore al taranistilor. -Mata iti mai aduci aminte cand a venit Papa in Romania?-, ma intreaba Ion Diaconescu, cu gandul la cartile sale. Dupa volumul -Temnita, destinul generatiei noastre-, presedintele de onoare al PNTCD se pregateste sa publice doua volume: -Dupa inchisoare-, care va cuprinde perioada de pana in 1989, si volumul -Dupa Revolutie-.
In rest, Ion Diaconescu este neschimbat. Proverbiala sa ingaduinta fata de toti si toate nu l-a parasit. Chiar daca unii mai arunca astazi cu noroi in el, prin diverse carti de memorii, Ion Diaconescu nu este suparat. -Eu nu ma pot supara pe lucruri din astea si-mi place sa fiu prieten cu toti-, ne marturiseste, fara nici o urma de razbunare. Scrisul memoriilor nu l-a -decuplat- pe Ion Diaconescu de politica la zi. Dorinta de a vedea revigorat partidul si aversiunea fata de comunisti continua sa-l framante la fel de mult ca si rememorarea evenimentelor la care a fost martor. De altfel, la sfarsitul saptamanii el i-a revazut pe majoritatea prietenilor sai politici, reuniti la parastasul Seniorului Coposu. Regina Ana, Emil Constantinescu, Radu Vasile, Sorin Lepsa, Norica Nicolai au venit la intalnirea taranistilor prilejuita de parastas, chiar daca cei mai multi au parasit de mult randurile partidului lui Corneliu Coposu.
– Cum apreciati faptul ca PNTCD, cu doi ani inainte de alegeri, continua sa se taraie in coada tuturor sondajelor de opinie?
– Intai, eu am o rezerva asupra sondajelor de opinie, pentru ca la noi se folosesc sondaje de opinie mai mult pentru a se influenta opinia publica. Spun din propria experienta ca sondajele nu sunt facute publice pana nu sunt vazute de cel care le-a comandat. Si-atunci incepe aici o pieptanatura. Iei de la o serie intreaga si muti dincolo, dincolo, asa, in limite acceptabile. Deci am rezerve fata de sondaje.
– Dar, chiar daca nu credeti in sondaje, nu putem spune ca PNTCD a reusit sa depaseasca criza post electorala?
– Este adevarat acest lucru. Este foarte grav pentru tara, deoarece pozitia in care se gaseste PNTCD, pe plan international, este cea mai buna. Vedeti dumneavoastra, in sistemul democratic conteaza numai doua partide. Exista acest sistem si-n America, si-n Anglia, si-n Germania. S-a facut o polarizare, sunt doua partide mari, care se succed la guvernare, se controleaza reciproc. Or, in lumea asta occidentala, acum cei doi poli care s-au creat sunt cel crestin-democrat si cel social-democrat. Acestea sunt cele doua poluri si in tara romaneasca. Noi, PNTCD, am fost primii care am aderat, inca din ilegalitate, la Internationala Crestin-Democrata, am fost recunoscuti ca atare, am reprezentat acest pol al crestin-democratiei. Polul social-democrat era foarte slab reprezentat la noi pana la instaurarea regimului comunist. A fost Titel Petrescu, a urmat apoi Sergiu Cunescu, el s-a unit cu Roman, care a fost astfel si el omologat ca reprezentant al acestui curent. La ora actuala la noi social-democratia apartine celor tari, astora de la putere, care au acaparat totul. Dar ei inca nu sunt recunoscuti pe plan international, Basescu nu vrea sa le dea certificat de onoare.
Daca noi intram in Europa, nici nu incape discutie si la noi trebuie sa apara acesti doi poli.
– De ce credeti totusi ca PNTCD se afla in aceasta situatie?
– Slabiciunea de acum se datoreaza faptului ca nu este un lider. Criza noastra a inceput acolo, in momentul cand am decis sa ma retrag, nu mai aveam cum sa continui la peste 80 de ani si n-am avut un lider, un mostenitor precis, din generatia de 40-50 de ani. Si cu Coposu discutam intr-una acest lucru si ne framantam care va fi acela. Eu am preluat partidul la 78 de ani si acest lucru nu a fost o solutie, a fost ceva provizoriu. Si n-am gasit un om care sa fie acceptat de majoritatea partidului. Or, nici unul dintre ei nu era intr-o situatie ca atare. Unul care ar fi avut ceva sanse era Constantinescu, insa n-a vrut. A facut un gest total de neinteles. Lasand la o parte ca ne lasa pe noi unde ne lasa, chiar din punctul lui de vedere a fost o mare greseala.
– Si cum vedeti rezolvarea situatiei?
– Astazi se agita, sunt constienti cu totii ca Nastase a monopolizat toata latura asta stanga, social-democrata, care, vai de mama ei, numai social-democrata nu e. Toti spun ca trebuie sa existe si varianta cealalta, alternativa de centru- dreapta. Si atunci, in alternativa asta sunt liberalii, Basescu si noi. Ni se fac si noua fel si fel de propuneri, dar fiecare vrea ca acest pol al centrului sa fie facut in jurul lui. Liberalii vor ei in centru si ailalti pe de margine, acum a aparut si Constantinescu, care are alta idee. Dar vad ca nu merge nici a lui. El ar vrea sa faca un partid nou, sa traga din celelalte partide cat mai multi si el sa fie in capul partidului asta. Toate astea sunt discutii, insa eu va spun parerea mea personala. Daca drumul nostru este deja ancorat de partidele populare europene, trebuie sa strangem randurile, sa formam un organism omogen, care sa aiba un singur conducator pentru a putea fi eficient. Dar ca sa ne adunam iarasi asa, doar pentru a intra in Parlament e mai putin interesant.
– Ce se va intampla daca Ciorbea nu va reusi sa urneasca partidul?Va disparea PNTCD?
– Nu, pentru ca daca veti merge cu mine prin tara si ati vedea cata lume ma opreste si ma intreaba -ce facem?-, veti vedea ca partidul exista in sufletele oamenilor.
– Asta inseamna ca actuala conducere nu reuseste sa gaseasca un canal de comunicare cu electoratul partidului?
– Congresul din ianuarie 2001 ne-a dezorientat. Se lupta Dudu Ionescu cu Muresan. Nici una, nici alta din formule nu era prea mult sprijinita in partid.
– Care credeti ca era cea mai buna solutie la momentul acela?
– N-o stiam. Si de aceea, cand a aparut Marga, in urma manevrelor lui Lupu, m-am gandit ca el e pentru moment solutia. Insa n-a fost asa. El era complet infeudat fata de Lupu si a incercat sa preia puterea prin eliminarea celor vechi. Pana la urma, vazand ca nu reuseste, a demisionat, incurcandu-i ploile si lui Lupu. Lupu se gandise inainte sa-si intareasca pozitia cu oamenii din ANCD. A venit Ciorbea, batea la poarta, a venit la mine si i-am zis -da, dom*le poti sa vii inapoi, dar sa nu fii prea pretentios. Pe dumneata te bagam in Birou, iti dam titlu de vicepresedinte si sa te multumesti cu atata-. El a acceptat. Asta, Lupu, a venit el: -Stai, dom*le, ca tratam noi-, si a tratat, si pe Ciorbea l-a facut presedinte de comitete de nu stiu ce. El si inca trei oameni de-ai lui bagati in Birou. De ce? Erau patru locuri, cu ei trei facea sapte, ca sa-si faca astfel majoritate in Birou. Si dupa ce s-a facut totul, Ciorbea a votat cu ailalti. Cand a vazut, Lupu a zis: -A, ne-am inselat. Mireasa n-a avut zestre. S-a dovedit ca ne-a inselat-. Si, prin forta lucrurilor, n-a mai putut fi ales decat Ciorbea, conform noului statut.
– Cum va explicati faptul ca desi a fost sustinut in ascensiunea sa de baroni, Ciorbea a ajuns acum la cutite cu ei?
– E lupta pentru putere. Eu am facut eforturi extraordinare, si fac si acum ca sa se inteleaga. Ei au ramas toti cu mentalitate de tip comunist. Ei cred ca un loc e pe viata, ca esti sef pana mori, esti Stalin, esti Lenin, esti Ceausescu, nu ai alta varianta sa iesi de acolo. Pe cand eu am trait alte vremuri si sunt de conceptia asta care e in Occident: esti prim-ministru, poti sa-ti dai demisia, poti sa mai vii ministru, poti sa fii primar, ce conteaza. E o functie oarecare. Nu-i nimic pe viata, nici un serviciu nu e dezonorant. Deci ei toti astia, le-am explicat acuma, asa a cazut zarul, sa fie Ciorbea. La un viitor congres, il putem schimba. Voi astialalti stati linistiti si lucrati pentru partid.
– Exista vreun taranist care ar putea aduce acum echilibrul in partid?
– Deocamdata in frunte e Ciorbea, care are si o serie de calitati, dar e si excesiv de prudent si de meticulos. Sigur, nimeni nu e perfect. Acum e momentul Ciorbea, trebuie acceptat si lucrat cu el, dar momentul Ciorbea nu inseamna ca el sa-i scoata pe ceilalti din partid. La urmatorul congres, daca Ciorbea nu e bun, vine altul. Care altul? Mi-e greu sa spun. Conditia in politica nu e sa fii prea destept, ci sa fii acceptat de ceilalti. Cel care are cea mai mare popularitate are cea mai mare forta. Esti un leu-paraleu, dar te injura toata lumea, n-ai nici o sansa.
– Si care ar fi strategia partidului?
– Tactica, strategia pe care trebuie sa o urmam este sa absorbim, sa adunam pe toate aceste ramuri ale noastre care dau sentimentul de lipsa de unitate. Numai faptul ca ar aparea in opinia publica ca ne-am unit fortele, dintr-o data am castiga ceva.
– Si ati purtat discutii in acest sens?
– Am discutat si in principiu toti sunt de acord, dar cand treci la fapte, fiecare zice: -Da, ne unim, dar noi nu vrem cu ala sau cu ala-.
– Ce parere aveti despre anticipate?
– Pai anticipatele astea sunt dorite cel mai mult de Nastase, care merge pe ideea ca in general guvernarea erodeaza si se teme pentru momentul 2004, mai ales ca aceasta intrare in NATO e o loterie. Daca intrebi lumea de pe strada de ce vrea in NATO, iti spune -ca sa traiesc mai bine-. Or, NATO n-are nici o legatura cu astea, e doar o asigurare pe linie externa, creste credibilitatea tarii. Dar, pentru moment, nu e nici un avataj, ci din contra, vor fi mai multe cheltuieli. Nastase se gandeste ca acuma, in decembrie, dupa ce intram in NATO, va fi un curent favorabil, iar apoi, daca nu se fac alegerile in 2003, lumea se dezumfla. Trebuie luat in calcul insa si faptul ca la putere exista un razboi civil intre Nastase si Iliescu. Iliescu nu mai candideaza, dar el nu se lasa de politica. El vrea sa fie seful partidului si din pozitia aia sa fie un fel de mentor care sa dea directive. Nastase vrea el sa fie adevaratul conducator, dar nu stie din ce pozitie, or din cea de prim-ministru, or din cea de presedinte al tarii. Pentru tara nu vad insa nici un avantaj al acestor alegeri.
– Ar fi avantajoase pentru PNTCD aceste anticipate?
– Daca n-am reusit sa ne ridicam pana acum, cred ca ar fi mai bine ca alegerile sa fie la termen, in 2004.
– Si-atunci cum explicati faptul ca Victor Ciorbea a salutat ideea anticipatelor?
– Da? Nu stiu ce sa spun. Adevarul e ca nimeni nu poate sa stie ce e mai bine.
– Poate stiti si dvs. ca circula mai multe informatii, in ultima vreme, privind anumite legaturi oculte intre Ciorbea si gruparea Nastase din PSD. Ce credeti?
– Am auzit de povestea asta si nu mai inteleg nimic. Din talibani ne-am transformat in prieteni? Noi nu trebuie sa ne abatem din pozitia noastra, ca orientare politica. Cine vrea sa ne ajute poate sa ne ajute, daca crede ca e in avantajul sau, dar noi nu trebuie sa ne parasim drumul. In nici un caz nu sunt de acord cu o cardasie cu PSD. Noi am fost mereu impotriva lui Iliescu.
– In ultima vreme au aparut o serie de memorii despre guvernarea CDR. Le-ati citit? Ce impresie v-au produs?
– Am toate cartile astea cumparate. Ei, chiar sa le citesc pe toate nu pot. Pe ale lui Constantinescu le-am frunzarit, 3.500 de pagini nu se pot citi asa usor. Eu ma mai uit prin cartile astea ca sa-mi fixez datele pentru cartea mea. Multe din cartile astea nu au aspect de memorii, ci au mai degraba caracter de polemica politica. Eu cand imi fac acum analiza activitatii mele politice am destul bun-simt ca sa spun de multe ori ca am gresit, ca n-am fost pe faza. E o manifestare a limitei pe care o avem fiecare in noi.
-Si eu ma intreb daca Emil mai are vreo sansa…-
– Credeti ca Emil Constantinescu mai are vreo sansa politica?
– Si eu ma intreb de multe ori lucrul asta. In discutiile cu mine, el imi spunea cand era presedinte ca aspira sa-mi ia locul in partid si i-am spus ca n-am nimic impotriva. L-am lasat sa inteleaga ca nu eu decis in partid, ca nu pot lasa mostenire functia, dar i-am spus ca-l voi sprijini. Acum, el trebuie sa justifice de ce a parasit atunci partidul si ne-a creat o situatie imposibila, care ne-a dat peste cap.
Majoritatea opiniei publice crede insa ca nu mai are sansa. Eu am incercat, am tot discutat cu astia, ai mei sunt intr-o anumita culoare politica si toti nu mai vor sa auda. -Cum ne-a lasat asa cand eram in situatia asta? Daca face la fel si acum?-. Vede ca nu merge treaba, se razgandeste si pleaca.
– Ati mai vorbit in ultima vreme cu Emil?
– Am vorbit, a fost si pe-aici. Cand a lansat cartile mi-a dat telefon si la tara, de ziua mea, m-a felicitat. De atunci mi-a atras atentia ca nu cumva sa lipsesc de la lansarea cartilor, si eu vroiam aproape sa nu ma duc. Simtisesm ca i se da un caracter mult prea politic. Dar mi-a dat telefon acasa, ca-mi trimite masina, mi-a trimis invitatie speciala, a insistat atat incat pana la urma m-am dus, ca sa nu creada ca am ceva cu el. Sunt nemultumit de gestul care l-a facut, dar altminteri relatiile omenesti le pastrez cu toata lumea, si cu Radu Vasile sunt bun prieten. Eu asa vad politica.
– Emil ce v-a spus ca are de gand sa faca pe viitor?
– A fost aici pe la inceputul verii, prin mai anul asta si mi-a spus ca deocamdata, un an de zile tatoneaza, vede ce se poate face, ce sanse are, iar in 2003, cu un an inainte de alegeri, ia decizia. Acum el se gaseste in aceasta tatonare.
– Cum apreciati acuzatiile de tradare aduse de Emil?
– Mi-a reprosat si mie ca nu a fost sustinut. El intruna, asa a motivat, dar e o motivatie aiurea, s-a plans ca a fost parasit, ca nu el a parasit Conventia, ci noi l-am parasit pe el. Pai, sa ma ierte, cred ca l-a influentat extraordinar de mult Stoica. El a fost in relatii foarte bune cu Stoica. De exemplu, cand Radu Vasile a facut infarct, eu eram plecat intr-o vizita din asta in Germania. Ne dusesera nemtii la teatru si am ajuns la hotel pe la 11-12 noaptea si mi-au zis cei de la receptie ca ma cauta Emil Constantinescu si sa-l sun la orice ora. -Hai, ma, sa-l sunam!-, si l-am sunat. Intr-adevar, nu era culcat. El avea o maniera de-a dramatiza lucrurile: -Domnule presedinte, va dau o veste proasta (ma gandeam la mine, la nevasta-mea). Primul ministru, Radu Vasile, a facut infarct, l-au dus cu salvarea, nu stiu daca mai poate fi salvat. In tot cazul, nu va mai putea fi premier-.
-Pai, domnule, zic eu, stiu ca el mai face cate o chestia din asta-. -Nu, nu, acum e ceva grav. Si voiam sa va consult, m-am gandit sa-l numim prim-ministru interimar pe Stoica-. -Pai, dom*le zic, ala e liberal, iar functia asta e a noastra-. -Da, dar e ministru de stat-. -Nu scrie nicaieri in Constitutie ca interimar trebuie sa fie musai un ministru de stat, poate fi oricare, zic eu. Dar, domnu* presedinte, lasati, nu numiti nimic, ca n-avea Radu Vasile cutia cu butonul atomic ca sa fie musai s-o dea acum unuia in primire. Lasati asa si viu eu poimaine si vedem care-i situatia-. In tot cazul, el voia sa-l plaseze pe Stoica. Mai mult, cand au fost alegerile locale din 2000, liberalii au vrut sa nu mai candidam cu CDR, sa se separe, si-am fost la Constantinescu sa ma ajute si i-am spus: -dom*le , intervin-o si dumneata ca asta va afecta foarte mult alegerile viitoare, daca acum ne luptam si ne certam intre noi, in septembrie ar trebui sa mergem de gat la generale, influenteaza negativ-. Si el mi-a zis ca nu e asa. -Pai cum, dom*le, o sa pierdem primaria la Bucuresti-. Si el mi-a zis: -Cum o sa pierdem, iese Padure, adica daca nu iese al taranistilor, iese al liberalilor-. -E, zic, fiti-ar Padure al dracu*, am zis de Padure <of, Doamne>, dar el mi-a zis <las* ca nici Chirita nu-i mai bun>. Si am inteles ca el accepta, era inteles cu Stoica pentru aceasta separatie. Dar cand Stoica l-a luat pe Stolojan si l-a lansat, atunci chiar Constantinescu a ramas in vant.
