Terorismul de cumetrie, bine -intinat-

Nu stiu ce se asteptau cei care au venit la conferinta de presa organizata de ziaristii -rapiti- si -eliberati- din Irak, de au fost asa de dezamagiti, pentru ca din moment ce cei trei nu au spus nimic in prima clipa cand au pus piciorul pe -pamantul patriei- si s-au revazut cu rudele, prietenii si colegii din presa, era clar ca fusesera -prelucrati- temeinic inca din Irak, ce, cat, cum, cand, cui sa spuna! Adica sa nu rasufle nimic important sau ceea ce cred autoritatile si toti cei implicati, din interior sau exterior, in operatiunile celulei de criza, ca e important sa ramana secret – cel putin deocamdata. Ziceam ceva mai inainte ca aceasta conferinta de presa ce se anunta incendiara a fost organizata de cei trei ziaristi, dar nu cred ca este asa, mai degraba le-a fost organizata, incercandu-se dirijarea intrebarilor si discutiilor, chiar limitarea numarului de intrebari si a tematicii de catre niste -moderatori- care au aparut ca musca-n lapte, unul dintre ei, ceva coordonator sau sefulet pe la Prima TV, facand o figura destul de penibila si suspecta, presa ajungand sa-l acuze ca ar fi un client al -City Center-, o firma a lui Hayssam, care comercializeaza automobile si de unde se spune ca respectivul -coordonator- de la Prima TV si-ar fi achizitionat o masina luxoasa. Oricum, incercarea respectivului -ziarist-sef- de a cenzura practic ambele parti prezente la conferinta de presa a constituit o crasa inabilitate din partea celor care au dorit sa controleze acest eveniment de teama de a nu se -scapa- ceva -clasat-. Se putea face mai profesionist chestia asta, iar pe de alta parte, daca -instantele oculte- se tem chiar asa de tare de orice fel de dezvaluire, neavand prea mare incredere in capacitatea ori vointa celor trei de a respecta -promisiunile- de omerta, pai, atunci -gafele- sunt inevitabile si cei 50 de ani de tacere, anuntati de Basescu, vor exploda in luni, saptamani, zile, ore si chiar clipe fatale secretomaniei romano-arabo-americana (ca si cetatenia lui Munaf). Si apropo, unde este si ce face acum acest Munaf, s-a realizat cumva vreo -reintregire- a familiei sale in Irak, alt stat arab ori USA?! Explicatiile date de Miscoci, cum ca ei trebuie sa taca pentru a nu pune in pericol vietile unora rapiti asemeni celor trei, e cam prea santajanta la coarda sensibila ca sa nu ascunda de fapt protejarea nu a unor vieti, ci a unor interese politico-economice si a unor relatii diplomatice violate cu buna stiinta. Si poate ca cei trei tac pentru ca unul sau doi din cei patru plecati in Irak pe un asa-zis cont propriu se poate sa fi fost implicati in rapire, sa zicem ca fara voia lor, dar -serviciile- e posibil sa-i fi amenintat pe toti ca daca spun ceva despre metoda si targul -eliberarii-, atunci vor fi -dezvaluiti- toti trei ca si coautori la o inscenare ce ar fi urmarit profituri materiale si de imagine (iesire din anonimatul de ziarist ordinar).

Oricum, legaturile dintre lumea araba si Romania au traditie nu gluma si chestia nu poate fi nici neglijata, dar mai ales nici stricata de niste rapiti -prin imprudenta-. Cate generatii de teroristi palestinieni nu s-au antrenat in spatiul danubiano-pontic, cati robi ai lui Allah nu si-au gasit aici fericirea conjugala, si-au intemeiat camine, afaceri si mafii infloritoare etc.

Asa ca, sa pastram cateva momente de tacere, 40-50 de ani acolo, ca n-o fi foc (poate doar ceva fum, dar asta nu dovedeste nimic, nu?!)!