Sâmbătă, 5 iulie, o știre transmisă de mass-media a stârnit indignare în rândul populației României: Kelemen Hunor a declarat, pentru Gândul, că nu a existat o consultare în coaliţie pe tema intervenției României în cadrul unei contestații la Tribunalul Uniunii Europene, împotriva respingerii de către Comisia Europeană a două iniţiative cetăţeneşti privind minorităţile etnice/lingvistice în Uniunea Europeană şi statutul acestora. Tupeul maghiarilor frizează penalul: „A fost o acţiune partizană a MAE! Am cerut retragerea intervenţiei”, a spus liderul UDMR. Întrebat dacă Uniunea ia în calcul ieşirea de la guvernare, în condiţiile în care aceasta nu va fi retrasă, Kelemen a spus pentru Gândul: „Nu vreau să răspund la această întrebare, dar poziţia mea foarte hotărâtă o cunoaşte premierul, de la el aştept un răspuns. Pentru mine este o chestiune de onoare!”. Onoare de maghiar, nu de român
Conform MAE, decizia procedurală a statului român de a interveni în aceste cauze la Tribunalul UE vizează prevenirea extinderii pe cale jurisprudenţială a competenţelor UE în domenii care ţin de suveranitatea statelor membre, precum domeniul protecţiei drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. România susţine poziţia principial corectă a Comisiei Europene, potrivit căreia, în acest domeniu, Uniunea Europeană nu are competenţe atribuite în baza dispoziţiilor tratatelor fundamentale. România a trimis cerere de intervenție în ambele cauze, iar într-una dintre ele a participat şi la faza scrisă prin transmiterea observațiilor. Desigur, în această procedură juridică se confruntă două puncte de vedere contradictorii, unul al Uniunii Europene, pe care România îl consideră corect şi îl susţine, iar, pe de altă parte, se află Ungaria – parte intervenientă în proces, care doreşte să îşi atingă, prin intermediul Uniunii Europene, dezideratul de a deveni un tutore transnaţional al minorităţilor etnice maghiare din state membre ale UE.
Așadar solicitarea UDMR ca România să retragă intervențiile în aceste cauze este o acțiune vadit în slujba Ungariei, cu scopul, așa cum sublinia MAE ” extinderii pe cale jurisprudenţială a competenţelor UE în domenii care ţin de suveranitatea statelor membre” iar Ungaria să ”devină un tutore transnaţional al minorităţilor etnice maghiare din state membre ale UE”. Acest deziderat al Ungariei este împotriva intereselor României.
Conform art. 394 din Codul penal, trădarea reprezintă fapta cetăţeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin:
a) provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine;
b) subminare economică, politică sau a capacităţii de apărare a statului;
c) aservire faţă de o putere sau organizaţie străină;
d) ajutarea unei puteri sau organizaţii străine pentru desfăşurarea unei activităţi ostile împotriva securităţii naţionale,
se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Conform DEX, a submina înseamnă ”a ataca, a lovi (indirect, pe ascuns) pentru a slăbi, a compromite, a zădărnici sau a nimici o acțiune, o realizare (a unui adversar)”.
Se pare că, în acest caz, adversarul UDMR a devenit chiar România!
Ministrul de Externe, Titus Corlățean a fost foarte ferm: ”poziţia exprimată de România prin intermediul MAE reprezintă o poziţie consecventă a statului nostru, o chestiune de stat şi nu o problemă sau un orgoliu de ordin personal. Din această perspectivă, apreciez, în calitate de ministru de externe, că exprimarea poziţiei statului român nu poate fi supusă nici negocierii, şi nici compromisului politic. Totodată, menţionez că pe acest subiect România a manifestat o poziţie constantă şi fundamentată pe principiile constitutive ale Tratatelor UE. În concluzie, subliniez că această dezbatere nu poate fi tratată într-o cheie de politică internă, ci este o problemă de stat, care impune o abordare consecventă şi fermă de pe poziţia promovării interesului naţional şi a principiilor fundamentale ale Uniunii Europene.”
Cu toate acestea, astăzi în urma negocierilor între Kelemen Hunor și Victor Ponta, acesta din urmă a promis UDMR că nu va mai susține poziția României în fața Tribunalului UE. Este indamisibilă o asemenea atitudine a premierului care în loc să poziționeze România de partea CE, o așează împotriva acesteia. S-a decis chiar ca în Parlament să fie invitați ”niște experți” care să prezinte documentele din proces. Este inadmisibil ca În paralel cu instanța europeană să se ”judece” procesul și în Parlament.
Așteptăm poziția Președintelui României.
