„Proiectul debarcării“ a eșuat. Căpitanul rămâne la comandă și pe următorii cinci ani. Evident, partea (părțile) adversă țipă isteric, cu spume la gură, acoperindu-se de ridicol. Încă de ieri-seară panica începuse să se simtă pe aliniamentul grupării politico-financiare care a pornit războiul cu Traian Băsescu. Pe cine a ciuruit însă Băsescu? Cu ce a avut de-a face în această campanie, care durează de fapt de trei ani, de la momentul bilețelului Rompetrol?
„Curentul“ a publicat în urmă cu mai multe luni o sinteză a unui material mai vast, intitulat „Proiectul debarcării“, în care se treceau în revistă elementele unei construcții politice ce țintea răsturnarea lui Traian Băsescu.
Datele de culise s-au confirmat punct cu punct în perioada care s-a scurs de la publicarea materialului. Draftul Proiectului s-a îmbunătățit pe traseu, strategii ofensivei anti-Băsescu reușind să aglutineze forțe din cele mai diverse în Frontul condus de același etern Ion Iliescu și ai săi moguli de suflet.
Astfel, în gruparea politică, pe lângă cei trei miliardari ai României, Vîntu, Patriciu, Voiculescu, au fost centrifugate un număr de șase partide – PSD, PNL, PC, PRM, PNG, UDMR plus grupările minorităților cu reprezentare parlamentară din România – respectiv Forumul Democrat al Germanilor din România, Partida Romilor Social Democrată, Uniunea Sârbilor din România, Uniunea Armenilor din România, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România, Uniunea Democrată Turcă din România, Uniunea Ucrainenilor din România, Uniunea Culturală a Rutenilor din România, Uniunea Polonezilor din România – DOM POLSKI, Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România, Uniunea Bulgară din Banat – România, Comunitatea Rușilor Lipoveni din România, Federația Comunităților Evreiești din România, Uniunea Croaților din România, Asociația Macedonenilor din România, Liga Albanezilor din România, Uniunea Elenă din România, Comunitatea Italiană din România.
Pe lângă aceste organizații ale minoritarilor s-au mai adăugat și organizații-fanion ale unui alt gen de minoritari, cum ar fi ONG-urile controlate de un Mircea Toma, Alistar Victor, Pârvulescu.
Tribunul homosexualilor, Vadim Tudor, s-a alăturat în mod firesc acestor grupări, mai ales că a și votat recent în Parlamentul European în favoarea lobby-ului politic al homălăilor.
Nici guru Gregorian Bivolaru, consăteanul din Tărtășești al lui Adrian Năstase, nu a lipsit acestui arc anti-Băsescu. Până și pișărcoșii de la MISA au fost primiți la sânul cald al lui Ion Iliescu, Bivolaru somându-și consumatorii de urină de la jumătatea jetului să voteze pentru integrarea lui Geoană în absolut.
Grupul șantajiștilor de presă
La Frontul larg politic asezonat cu minoritari de tot felul s-a adăugat o altă categorie de minoritari, respectiv șantajiștii de presă și angajații unui infirm sufletește – cum altfel ar putea fi un turnător ca Dan Voiculescu? – plus angajații altui infirm, deveniți și ei, în loc de persoane cu suflet și creier propriu, un fel de handicapați mintal, lipsiți de orice criterii profesionale, și/sau morale și de coloană vertebrală.
Cu totul, vreo câteva mii de scribălăi și actori pe sticla Trusturilor Antenelor și Realității. Actori, deoarece așa-zișii jurnaliști au jucat pe scenariul dictat de Infirmul-șef, Mega-Mogulul, în studiouri, în fața camerelor, adevărate scenete de teatru cu voci modulate, cu ipocrite mirări, cu false abordări profesionale.
Momentele negative ale lui Băsescu s-au datorat comentariilor contextuale, ale jurnaliștilor sau ale altor actori publici, „invitații permanenți“ ai Antenelor și ai Realității. Miza a fost epuizarea resurselor de imagine prin atragerea lui Băsescu în tot felul de bătălii „joase“ în care ar trebui să se justifice, să se apere, să răspundă – să fie prins în cât mai multe contexte defavorabile din care trebuie să facă eforturi să iasă.
Producătorul de casete trucate Dinu Patriciu, arhitect al unui grup de conspiratori de Snagov, a fost „servit“ de colegii săi mogulieni la firul ierbii, încercând să-l acroșeze pe Băsescu la modul cel mai jegos cu putință, dar combinația nu a prins la popor, iar trucajul și modul în care a fost difuzat de „jurnaliștii“ mai sus-pomeniți va intra în analele europene ale mizeriei de presă. Patriciu a dus împotriva lui Traian Băsescu, pe mai multe paliere, un adevărat război imagologic, care avea ca scop explicit anihilarea sa, izolarea și eliminarea din spațiul politic, prin „diabolizare“ și atac direct la persoană.
Marele Arhitect Ion Iliescu
Terfelirea sa a continuat prin prezentarea lui ca un alienat, un scelerat, asupra căruia a fost îndreptat oprobriul public, în scopul respingerii sale de către întreaga societate românească. Un atac direct la adresa demnității umane. Semnalul acestui tip de atac a fost lansat de Marele Arhitect Ion Iliescu, care a subliniat că președintele Băsescu trebuie înfrânt cu orice mijloace. „Este momentul judecății supreme a poporului“, a zis Iliescu făcând referire la Traian Băsescu și mai lipsea probabil să facă apel la generalul Kemenici de la Târgoviște, cel care l-a pus la zid pe Ceaușescu. La lansarea lui Geoană, Iliescu l-a numit explicit pe Traian Băsescu ca țintă prioritară, sugerând că trebuie înlăturat cu fermitate, cică,“democratic“.
Geoană a preluat mai de demult ștafeta de la Iliescu, lansând și el inițiative dure la adresa lui Băsescu. În 2007, a fost cel care a propus sudarea lui Băsescu într-un sicriu de plumb sau alungarea din România (evident după lichidare).
S-a subliniat chiar de către „ideologul“ Emil Constantinescu ideea de „război just“ – „profesorul“ Constantinescu fiind cel care a propus practic un proiect politic care nu excludea „lichidarea“ în numele „alegerii Binelui“. Gruparea Iliescu-Patriciu etc. i-a creat sistematic președintelui imaginea de mincinos, dement, bețiv, dictator și, mai ales, nelegitim. Patriciu a fost cel care a instituit primul așezarea lui Traian Băsescu în ordinea tiranilor – l-a comparat cu Lukașenko – dictatorul bielorus, și l-a mai numit pe Băsescu „maimuță“, „gorilă“, „cioban“, „frână în calea progresului țării“ și, mai recent, „scelerat“. S-a indus ideea asemănării lui Băsescu cu o fiară sălbatică, ceva ce poate fi vânat, nu-i așa?
Bogdan Chirieac și Roșca Stănescu au avut în acest război, rolul de ofițeri de presă și diversiune, șantajul fiind doar una dintre formele lor de participare la operațiune. Mulți alți ofițeri, în rezervă sau nu, au participat la planul operativ. Pentru ei au ieșit și au dat semnale publice Vîntu și Patriciu, care au adunat în jurul lor câteva sute de cadre din diferitele servicii de informații sau militare ale României. S-a încercat recrutarea și coalizarea mai multora aflați încă în structuri, ceea ce s-a îmtâmplat însă la un nivel minor și nesemnificativ. Onoarea militară a funcționat totuși.
Instanțe de toate tipurile, actori politici, dar și reprezentanți ai spațiului cultural cu platformă de audiență au îndemnat la dezavuarea lui Traian Băsescu, încercând să-l împingă la o periferie a câmpului politic printr-o tentativă demolatoare colectivă, prin utilizarea canalelor Trusturilor mass-media, efort care și-a avut originea în centrul ideocratic comun, controlat de triada mogulilor miliardari, la care s-au mai adăugat și alți milionari în euro din arcul PSD-PNL și UDMR.
Agenda publică a fost deplasată astfel către o zonă mizeră de ridiculizare și contestare morală a lui Traian Băsescu, prin atac la persoană și împingere în cocină.
Cu această hoardă a luptat Traian Băsescu, împotriva unui scenariu de tip militar specific războiului dezinformării și intoxicării. Numeroasele cadre ale Securității din jurul celor trei moguli au lucrat cu competență și dăruire la Proiect, iar „jurnaliștii“ Trusturilor au avut doar rol de executanți, mai mult sau mai puțin servili, mai mult sau mai puțin ciutaci…
Factorii externi nu are rost să-i mai menționez aici, evident au existat și inferențe din exterior, iar apariția unor personaje de tipul Boris Golovin, organizatorul vizitelor lui Geoană la Moscova în această istorie, spune totul despre intensitatea implicării „colegilor“.
Pe scurt, ceea ce a părut a fi o simplă campanie electorală a fost un război în toată regula, pe viață și pe moarte, iar cei care au participat direct la tensiunea acestei lupte, de partea lui Traian Băsescu, atât stafful, cât și activiștii partidului merită un vot de onoare. Puținii ziariști aflați pe frontul media alături de președinte și-au făcut și ei datoria atât cât le-a stat în putință, iar pentru unii dintre aceștia, bucuria muncii lor a fost imaginea de ieri-dimineață a mutrei livide a lui Ion Iliescu, cu buzele albite de furie, cu ochii goi, jalnic, decavat și răspunzând incoerent jurnaliștilor aflați în fața sediului PSD. Imediat după el, un bonus a fost strecurarea furișă, lașă, prin spatele lui Adrian Năstase, a lui M. Geoană, președintele de o seară al Realității și al Antenelor.
Președintele tuturor românilor, fostul căpitan al oceanelor și mărilor, Traian Băsescu, ne-a făcut o bucurie cu mult peste așteptări, unora ca mine, oferindu-ne șansa de a aplica o lecție usturătoare găștii moguliene, lui Ilici, scursorilor din jurul acestora, din servicii și de aiurea sau din alte bordeluri de presă…
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
