Noile legile ale Educaţiei prezentate de ministrul Sorin Cîmpeanu sunt proiecte anti-liberale, care amplifică politizarea educaţiei şi controlul politic central asupra acesteia. USR nu poate accepta ca ministrul să devină vătaful învăţământului românesc şi solicită retragerea proiectelor. În caz contrar, USR se va opune tuturor reglementărilor identificate ca fiind nocive pentru sistemul de educaţie din România. Problemele majore identificate în proiectele Cîmpeanu-Iohannis, precum şi viziunea USR pentru educaţie sunt detaliate în policy brief-ul intitulat „Reforma brejnevistă a educaţiei”, realizat de Departamentul de Politici Publice al USR în colaborare cu parlamentarii din grupul USR pentru Educaţie.
„România Educată”, în loc să fie noul proiect politic de reaşezare a viitorului României, se dovedeşte a fi simbolul ratării preşedintelui Klaus Iohannis, sfârşind ridicol în mici ciupeli ale oamenilor bine plasaţi în sistemul de educaţie, care vor să îşi prelungească controlul şi să aducă la nivel de lege pârghiile până acum informale.
După un proces de aşa-zisă consultare desfăşurat pe durata mai multor ani, preşedintele Iohannis şi fidelul său executant, ministrul Sorin Cîmpeanu, apărătorul plagiatorilor, au venit cu un pachet de legi care e, de fapt, restauraţia în domeniul educaţiei. O „reformă brejnevistă”, prin care Klaus Iohannis se arată a fi tot micul politruc de la USL care vine să blocheze orice progres.
„România educată” eşuează în a aduce răspunsurile de care era nevoie, ignoră vocile copiilor care se pierd pe drum şi vocile firmelor care nu găsesc forţă de muncă. De fapt, nu se regăseşte nicio viziune în proiectele de legi. După multe reforme neterminate ale educaţiei, coaliţia PSD – PNL aduce un nou design: închistare şi restauraţie.
Pe lângă amplificarea politizării, USR consideră că noile legi ale educaţiei reprezintă şi o tentativă de mituire electorală a cadrelor didactice, cu promisiunea unor creşteri salariale semnificative. Or, creşterile salariale puteau fi acordate şi până acum, în baza legii în vigoare, dacă ministrul Sorin Cîmpeanu, aflat la al treilea mandat, ar fi vrut cu adevărat.
În plus, creşterile salariale se acordă prin bugetul de stat, nu prin legile educaţiei, iar proiectele Cîmpeanu nu prevăd nicio grilă salarială pentru cadrele didactice. Legea învăţământului preuniversitar prevede clar o singură modificare salarială pentru profesorii stagiari, cu două prevederi contradictorii: la un articol salariul stagiarului este egal cu salariul mediu pe economie, la un altul, stagiarul va primi salariul prevăzut de legea salarizării pentru profesorul debutant.
Totodată, proiectele nu indică resursele financiare pentru creşterile salariale anunţate de ministrul Cîmpeanu, care promite salarii medii în educaţie de 9.300 lei, respectiv o creştere cu 43%.
O analiză detaliată a problemelor identificate de USR în cele două legi propuse de ministrul PNL poate fi găsită în policy brief-ul intitulat „Reforma brejnevistă a educaţiei”.
USR consideră că reforma în educaţie trebuie să urmărească patru direcţii strategice:
– educaţia, tratată ca un sistem unitar, având în centru elevul şi studentul
– educaţia – bază etică a societăţii
– un management adevărat la nivelul şcolii
– toţi copiii la şcoală – reducerea abandonului şcolar, ca obiectiv de ţară.
USR consideră, prin urmare, că este nevoie de:
– O reformă curriculară care să pună în centru cultura generală, gândirea critică, practică, creativitatea şi interdisciplinaritatea şi mai puţin transmiterea de informaţii.
– Introducerea unui nou concept de Bacalaureat, dar unul pentru asigurarea unei rute complete între educaţia preuniversitară şi cea superioară, pentru toate tipurile de învăţământ.
Principala probă de BAC să fie cea care verifică competenţele de alfabetizare funcţională: literaţia, alfabetizarea matematică şi ştiinţifică. Cel puţin una dintre probele obligatorii să fie dintre disciplinele de specialitate.
– Menţinerea evaluărilor standardizate. Deşi trendul internaţional este împotriva evaluării standardizate, care nu surprinde particularităţile, înclinaţiile, talentele şi interesele fiecărui elev în parte, România încă are nevoie, pentru o perioadă de tranziţie, de evaluare standardizată, care dă o şansă tuturor copiilor şi colectează date pe baza cărora să se poată construi politici publice serioase.
– Finanţarea adecvată a cercetării, cu menţionarea clară a unui procent din PIB şi conectarea universităţilor cu actori publici şi privaţi relevanţi, din toate domeniile societăţii, de la economie până la administraţie publică
– Cercetarea anuală a fenomenelor meditaţiilor la clasă şi plagiatului şi realizarea unor rapoarte de progres.
– Păstrarea CNADTCU ca organism central independent de decizia politică a ministrului educaţiei, cu următoarele atribuţii: colectare de date şi screening pentru fiecare universitate / realizarea unei programe pentru un modul universitar obligatoriu de etică academică, tehnici de redactare a lucrărilor de cercetare şi drepturi de autor / soluţionarea acuzaţiilor de plagiat şi de alte forme de fraudă universitară, cu celeritate şi pe baza unor criterii clare de integritate.
– Fără penali la conducerea şcolilor şi universităţilor. Introducerea interdicţiei de ocupare a funcţiilor de conducere în învăţământul preuniversitar şi universitar şi în toate instituţiile de management educaţional pentru cetăţenii condamnaţi definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, până la intervenirea unei situaţii care înlătură consecinţele condamnării.
– Aplicarea principiilor guvernanţei corporative în sistemul de educaţie şi depolitizarea funcţiilor de conducere.
– Desfiinţarea inspectoratelor şcolare şi transferul de atribuţii la nivelul şcolii.
– Majorarea obligatorie, nu opţională, a costului standard per elev cu 25% pentru şcolile defavorizate.
