Daca maicutele vor fi alungate din camin, firma Aris Industrie SA, a lui Aristide Roibu – seful Comisiei juridice a Senatului -, ar deveni proprietarul caminului si, -presat- de UDMR, va fi -nevoit- sa vanda imobilul finantat de elvetieni cu cateva milioane de dolari.
Scandalul pe tema asezamantului destinat orfanilor de la Odorheiu Secuiesc pare sa izbucneasca din nou, dupa ce in *97 -autoguvernarea din Odorheiu Secuiesc- (n.r.- termen utilizat de bisaptamanalul de limba maghiara -Udvarhelyi Hirado- pentru administratia locala) a incercat evacuarea din camin (finantat de Asociatia Basel Hilft – Elvetia) a calugaritelor -Congregatiei Inimi Neprihanite- si a orfanilor de acolo. Conflictul consta in trecerea caminului in proprietatea Prefecturii Harghita si popularea sa cu copii handicapati din Harghita, in ciuda dorintei Basel Hilft, care a vrut un camin pentru copiii care nu au parinti sau nu pot sa locuiasca la acestia, indiferent de limba vorbita si de locul din care provin. Insa in culise, conflictul are alte conotatii.
-Colonizarea-
Etnicii maghiari sustin ca educarea si cresterea unor copii orfani romani in Harghita reprezinta -o colonizare cu copii orfani adunati de prin toate colturile tarii, totul acoperit sub masca umanitara-. Invocand lipsa unor avize, autoritatile din Harghita au intentat un proces -Congregatiei Inimi Neprihanite-, cerand anularea contractului de donatie prin care acestea au devenit proprietarele caminului. Ba chiar UDMR a incheiat cu PSD un protocol local ce include si rezolvarea conflictului in favoarea UDMR – care acuza elvetienii ca au obtinut aprobarile pentru un imobil destinat -copiilor handicapati din Harghita-, nu pentru -copiii orfani- din Romania. Iata cum titra bisaptamanalul -Udvarhelyi Hirado- -motivul pentru care nu trebuie adusi aici minori din alte judete-: -Si asa Dealul Cserehat nu este suficient de mare pentru cei 3.000 de handicapati din Harghita-. Intr-o declaratie data acestui ziar, senatorul UDMR Verestoy Attila afirma: -Potrivit legii (n.r.-care?!), aici nu pot fi primiti decat copii cu deficiente proveniti din Harghita-. In ciuda pozitiei Basel Hilft si a legislatiei, senatorul da de inteles ca daca Justitia va anula donatia facuta maicutelor, Prefectura Harghita e gata sa preia caminul: -Pe noi, odorheienii, ne priveste direct clarificarea situatiei juridice a scolii ajutatoare de la Cserehat si acordarea avizelor de functionare a institutiei destinate educatiei si ingrijirii copiilor handicapati, asigurarea bazei financiare si a personalului de specialitate. E o sarcina pe care ne-am asumat-o-. Respingand acuzatiile de marginalizare etnica aduse de romanii din zona, bisaptamanalul sustine ca -a sosit timpul ca UDMR sa nu mai fie marioneta – intruchipare a intelegerii romano-maghiare – expusa in vitrina pentru a dovedi Occidentului marea democratie, incercand astfel obtinerea integrarii in NATO si UE, ci sa primeasca drepturi egale, care ni se cuvin din colaborarea cu guvernul-. Dovedind ca in -conflict- nu tine cont de vointa romanilor, Verestoy Attila spune in publicatia citata ca dosarul -Cserehat va fi rezolvat echitabil doar cand se va materializa vointa comunitatii locale-. Adica copiii romani sa plece de acolo…
Soarta orfanilor depinde de senatorul Roibu
In procesul in care administratia din Harghita incearca rezilierea contractului irevocabil de donatie, alaturi de maicute, ca reclamant, figureaza si ARIS Industrie SA (care apartine lui Aristide Roibu – presedintele Comisiei juridice a Senatului si trezorierul PSD). Aceasta deoarece firma a fost antreprenorul caminului si chiar proprietarul acestuia (n.r. – prin diverse manevre) inainte de a-l dona (la insistentele elvetienilor) maicutelor. Desi Roibu sustine verbal ca se va -bate- pentru ca donatia sa nu fie anulata si maicutele sa ramana proprietare, in realitate el trage sforile pentru ca lucrurile sa fie exact pe dos. De ce? Daca firma sa ar redeveni proprietarul caminului, -la presiunea- UDMR va -fi nevoit- sa vanda imobilul. Surse bine informate sustin ca maghiarii ar fi pregatiti, daca Justitia va anula contractul de donatie, sa-i ofere lui Roibu aproximativ patru milioane de dolari pe caminul construit pe banii elvetienilor.
