Am inteles de la colegii din mass-media ca Becali si-a inregistrat numele la OSIM. Si asta pentru a face televiziunea Becali, ziarul Becali si medicamentele, banal, cu acelasi nume. Dincolo de faptul ca Radoi ar putea fi in visatul imperiu media -manager – urca reiting-ul pan* la cer- -, mogul analitic pentru faze si fete fierbinti, patrician care da autogoluri TV, cel mai tare din parcarea cu trabanturi morale ale presei in materie de stiri becaliene si cel care va putea sa cenzureze materialele cu cainii dinamovisti – pisicoasele care ii dau dreptate la TV au voie -, iar Iacob un fel de varf al promovarii imaginii becaliene, motiv de suspans daca este sau nu mai bine platit decat Andreea Esca, ideea orgasmica este cea legata de medicamente. Si aici o sa-l contrazic pe ziaristul Badea de la Antena. Eu nu cred ca ideea suprema a medicamentelor becaliene o reprezinta Rudotelul Becali, pentru ca va avea, ca sa citez un concept din sociologie, efecte perverse. Eu imi doresec Viagra Becalina, prin care ai ceva mic, un teren, de exemplu, si dupa o negociere cu fata batrana si cam stoarsa, precum statul roman, ajungi la ceva mult mai mare. Logic, la terenuri ne referim. Sau niste pastile verzi, dupa care poti ingana versificatia -am valuta in dotare – nici in cur(sul) valutar nu ma doare-. Un vomitiv marca -Becali-, ca atunci cand te uiti la institutia prezidentiala sau in parlamentul unde dl Becali pare acreditat cu sanse reale, sa poti elimina surplusul votat linistit ca dupa o noapte de betie. Sau un medicament de genul Golden-sprit, unde poti sa te refulezi dupa cinci sticle de vin contra -gaozarilor- din presa si poti conduce, dupa chef, tara, masina, motoreta, pasii spre casa linistit, folosind invective si remarce invatate de la -universitatile- strazii la adresa natafletilor care au curajul sa si gandeasca. Un medicament de genul ventolin, asmopent etc, un antialergogen marca Becali, in care dupa ce intri in medii urat mirositoare, ce duhnesc imund si put a camatarie, spaga, troc politicianist, il poti trage adanc in piept sustinand ca, de fapt, esti un adevarat crin, un ghiocel proaspat rasarit al economiei canalizate subteran. Dar de supozitorul Becali, ce spuneti? Ţi-l bagi unde trebuie si ajungi la concluzia ca nu iti place. Nu iti place de minoritati, de unguri, rromi, romani, burindezi, de guvernele unde nu ai reprezentanti, de homosexuali, rapidisti, dinamovisti, de cei care au citit mai mult decat -Razboinicul Luminii- si -Arici Pogonici-, de stelisti care nu voteaza cu -soarele de pe cer- cazut direct in dangiuielile lui Mihai Viteazu care se intoarece. In mormant.
De aceea, ideea lui Becali de a deveni un fel de marca inregistrata, precum un Versace rupt in turul preliminar, ni se pare deosebita si o salutam cu drag, asteptand ca pe stadioanele unde vom mai infrunta echipe ca Lyon, Valencia sau Real Madrid sa cantam super (s)hit-ul -dang-dang-dang-.
