Demisia constituie actul unilateral de vointță, în formă scrisă prin care se comunică retragerea dintr-o funcție sau calitate. Ieri
Victor Ponta anunța: „Mi-am dat demisia. Astăzi, i-am dat-o domnului Dragnea, cu care am avut o discuţie destul de lungă. Demisia mi-am dat-o. Nu am mai scris de mult timp de mână, dar am scris astăzi. Aştept ca domnul Dragnea să ia decizia.”Eu nu vreau să plec din PSD, în schimb vreau să îmi păstrez niște drepturi, pe care, culmea, mi le-am exercitat și în vremea dl. Năstase și în vremea dl. Geoană, și anume acelea de a sprijini PSD când lucrurile cred că merg în direcția bună și de a-mi spune părerea când cred că sunt lucruri de îndreptat. Sunt membru PSD și, sincer să fiu, s-ar putea să mai fiu pentru că eu nu am niciun fel supărare nici pe membrii PSD, nici pe votanții PSD, nici pe majoritatea colegilor mei (…). Însă, nefiind altă posibilitate, fac ceea ce am făcut eu de când sunt membru PSD din 2002: când îmi plac lucruri, le susțin din toată inima, mă bat pentru ele, când sunt câteva lucruri care nu merg bine, îmi permit să le spun. Dacă asta deranjează sau dacă conducerea consideră că asta este inacceptabil, nu trebuie să facă vreo ședință ca la domnul ăla, Chirică. Eu, totuși, sunt un om serios, ne strângem mâna, rămânem prieteni”.
Păi ce decizie să mai ia? Dragnea ar avea de luat vreo decizie dacă Ponta și-ar revoca demisia, abia atunci ar fi nevoie de acceptul lui Dragnea. Până atunci, ura și la gară! Singura opoziție la Dragnea din interior rămâne Chirică.
Menționăm că deși pare că a scris recunoștiință totuși lipsind un bastonaș de la „n” considerăm că e doar un „i” cu umlaut. Că doar e scris de Ponta și el poate și doctorat și masterat false darămite o literă.
