Aflăm de îngeri (mesageri) în copilărie și ne rugăm pe cel nouă dăruit de Dumnezeu „să ne învețe a face bine“, să ne însoțească și să ne păzească de rău. La Biserică îi întâlnim la altar,, iar în Ectenia cererilor din Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur cerem: „Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor sufletelor și trupurilor noastre, la Domnul să cerem“. În rugăciunile de acasă cerem lui Hristos: „Înconjoară-ne pe noi cu sfinții tăi îngeri ca, prin mijlocirea lor fiind păziți și povățuiți, să ajungem la unirea credinței și la cunoașterea slavei Tale neapropiate“. Există și o disciplină numită angiologia, știința îngerilor, ce ar putea avea ca motto cuvintele Psalmistului: „Binecuvântați pe Domnul toți îngerii Lui, cei tari în virtute, care faceți cuvântul Lui și auziți glasul cuvintelor Lui. Binecuvântați pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceți voia Lui“. Mai multe aflăm din Biblie; că, bunăoară, porțile paradisului sunt păzite de heruvimi, că trei îngeri întruchipând Sfânta Treime s-au arătat lui Avraam, că Arhanghelul Gabriel vestește Sf. Fecioare Maria întruparea Fiului lui Dumnezeu și ciobanilor nașterea Mântuitorului. Prin natura lor, reverberație a luminii divine, îngerii respectă o ierarhie care după Dionisie Areopagitul cu nouă cete – serafimii, heruvimii, tronurile, domniile, virtuțile, puterile, căpeteniile, arhanghelii și îngerii.
În Biblie însă aflăm patru nume: Mihail, Gavriil, Rafael și Uriil. Astăzi, îi cinstim pe toți îngerii, adică soborul, în frunte pe Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, sărbătoare apărută prin secolul V.
Slujitor al Legii
Îngerii, scrie Sf. Ap. Pavel, sunt „duhuri slujitoare“, făpturi de văzduh, fără trup dar grabnici în lucrarea cuvintelor lui Dumnezeu, încărcați de frumusețe, lumină și înțelepciune. Era înaintea facerii lumii când „Făcătorul cerului și al pământului“ le-a încercat firea pe piatra ascultării. S-a ridicat atunci Lucifer, cel mai frumos și încărcat de daruri, zicând: „Pune-voi scaunul meu deasupra norilor și voi fi asemenea Celui Preaånalt“ și alții i-au urmat. Ca mai târziu pe întâii oameni orgoliul l-a dus pe Lucifer la cădere dimpreună cu toată obștea sa. Citim în Biblie: „și s-a făcut război în cer: Mihai și îngerii lui au pornit război cu balaurul… și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele cel de demult care se chema satana, diavolul cel care înșeală toată lumea, pe pământ și îngerii lui au fost aruncați cu el“. Înțelegându-și statul de slujitor credincios, Arhanghelul Mihail s-a arătat „adevărata căpetenie peste cetele celor fără trup“, zicând: „Să stăm bine și să luăm aminte, cei care suntem făpturi ce a pătimit Lucifer, cel ce era cu noi, cel ce era lumină, acum întuneric s-a făcut. Că cine e ca Dumnezeu?“. Așa s-a alcătuit soborul, adunarea tuturor îngerilor buni și o tradiție spune că lumea se va sfârși când numărul sfinților va egala pe cel al îngerilor căzuți, număr pe care doar Dumnezeu îl cunoaște.
Despre Arhanghelul Mihail (Cine e ca Dumnezeu), îngerul păzitor al Israelului, aflăm din Vechiul Testament, unde prezența lui luptătoare întărește pe toți cei care respectă Legea, cum l-a călăuzit pe Lot și ai lui să părăsească Sodoma când Domnul a aruncat asupra-i foc devastator. Prin excelență fire de luptător, de „păzitor al Legii“, Arhanghelul Mihail i-a scos din cuptor pe cei trei tineri din Babilon, l-a sprijinit în luptă pe Ghedeon, l-a mustrat pe vrăjitorul Valaam și l-a scos din închisoare pe Apostolul Petru. Este sărbătorită salvarea bisericii din Colose, asaltată de păgânii care voiau s-o distrugă prin devierea albiei a două râuri. S-a arătat atunci Arhanghelul Mihail purtând o cruce în mână, a oprit apele și a salvat biserica. Acolo a apărut un izvor cu puteri vindecătoare. Poate de aceea de numele Arhanghelului Mihail sunt legate nenumărate vindecări miraculoase. În aceeași idee a slujirii Legii, a celei Vechi și a celei Noi, Arhanghelul Mihail este considerat și căpetenie a Bisericii militante și cu acest rol se crede că i s-a arătat Sf. Constantin. Iar când va veni sfârșitul lumii toți cei morți vor ieși din morminte la sunetul trâmbiței acestui „apărător de foc al cerului“. Toate aceste calități sunt surprinse grăitor în iconografia care îl înfățișează ca purtând o sabie în mâna dreaptă, iar în cealaltă un scut, o creangă de curmal, o lance, un steag alb sau cu o cruce. Veștmintele îi sunt cel mai adesea roșii și uneori este înfățișat călcându-l pe diavol (în chip de dragon).
Aducător de bucurie sufletelor
Sf. Arhanghel Gavriil, „înger al darului“, este într-un fel opusul lui Mihail și este asociat cu momentul Buneivestiri, când îi spune Sf. Fecioare Maria „Bucură-te cea plină de har, Domnul e cu tine“ și că naște pe Fiul lui Dumnezeu. Etimologic, înseamnă „Omul lui Dumnezeu“ sau „Dumnezeu este puternic“. Pe Arhanghelul Gavriil nu-l întâlnim atât de frecvent în Vechiul Testament însă prezența sa este unității săvârșite de lumină. Astfel, Arhanghelul Gavriil îi arată lui Daniel viitorul lui Israel iar tradiția spune că tot el l-a inspirat pe Moise să scrie Cartea facerii (unii spun că Panthateuhul întreg). O altă tradiție spune că l-a învățat pe Iosif cele șaptezeci de limbi necesare pentru a conduce Egiptul. Se spune că tot el a vestit Sfinților drepți părinți Ioachim și Ana nașterea Sfintei Fecioare și tot el a vestit lui Zaharia nașterea Sf. Ioan, înaintemergătorul și Botezătorul Domnului zicând: „Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea Domnului. Și am fost să grăiesc către tine și să-ți binevestesc acestea“. Cum Zaharia, prea în vârstă fiind, s-a îndoit, îngerul l-a pedepsit să amuțească până la nașterea Sf. Ioan.
Verbul care îl caracterizează pe arhanghelul Gavriil este „a bucura“ și așa îl întâlnim în toată iconomia Mântuirii pe o cale ce se poartă de la poruncile Vechiului Testament la fericirile din Noul Testament. Am amintit de Bunavestire și adăugăm că tot el i-a spus lui Iosif, logodnicul Feciorei Maria, că pruncul din pântecele ei este de la Duhul Sfânt și să-i ocrotească, sau când l-a sfătuit să plece în Egipt. A fost acolo la Patimile și învierea Domnului și unii autori cred că el era tânărul misterios „îmbrăcat doar cu o fâșie de pânză… care îl urma pe Hristos“ despre care scrie Evanghelistul Marcu. Tot el a vestit femeilor mironosițe venite la mormântul Lui Hristos: „bucurați-vă“ că Hristos a înviat și, într-o desăvârșită coerență, va vesti cu glas de trâmbiță cea de a doua venire a Domnului Mântuitorului. Mesager al bucuriei, Gavriil este înfățișat în icoane în haine albe sau albastre, cu un crin (simbol al Maicii Domnului) în månă, o trâmbiță, sau cu o creangă din rai dăruită de Maica Domnului. Uneori poartă o lance în mână și, nu odată, o oglindă de jasp pe care e înscrisă litera ? (prima literă a numelui Hristos).
Cinstim soborul îngerilor, alcătuirea desăvârșită în jurul celor doi Arhangheli – Mihail, slujitorul Legii și aprigul luptător împotriva celor care nu o respectă și Gavriil care vestește bucuria eliberării omului de sub tirania păcatului a cărui sfârșit este moartea. Dimpreună cu ei atâția și atâția îngeri, mesageri ai lui Dumnezeu pentru ca fiecare să-și afle și urmeze calea mântuirii, spre împlinirea poruncii celei noi date de Hristos: Să vă iubiți unul pe altul, cum Eu v-am iubit pe voi.“ Birui-vom astfel ura, sămânța morții,spre a ajunge la „unitatea credinței și cunoașterea slavei celei neapropiate“. Necazuri au fost, sunt și fi-vor, dar ascultând de îngeri să-L aflăm pe Hristos care a „biruit lumea“ , și ca să trăim deplin cuvintele Lui: „pentru ca iubirea cu care Tu M-ai iubit să fie într-înșii și Eu întru ei.“ Că este cu putință o spune noianul de sfinți numiți „îngeri în trup“, împreunare de văzut și nevăzut, tainic urcuș duhovnicesc străjuit de neåncetată rugăciune.
