A fost o vreme in care romanii cinsteau ziua de 10 Mai ca fiind una dintre cele mai importante date din istoria noastra, avand, pana la un moment dat, o tripla semnificatie. In timpul monarhiei, 10 Mai a fost sarbatorita ca Zi Nationala a Romaniei. Vreme de aproape o jumatate de veac (1947-1989), comunistii au incercat sa stearga aceasta zi din memoria colectiva a poporului. Independenta Romaniei s-a sarbatorit in 10 mai pana in 1947, anul in care regele Mihai a fost silit sa abdice. Un an mai tarziu, din dorinta de a sterge orice legatura cu monarhia, tara devenind republica, Petru Groza a mutat sarbatoarea Independentei dobandite la 1877 pe 9 mai. Unii istorici sunt de parere ca mai apoi s-a optat ca 23 august sa fie declarata Zi Nationala deoarece a reprezentat emblema angajarii leniniste a poporului roman, acest curent fiind o filosofie revolutionara. Dincolo de orice, multi cred ca 1 decembrie pare a fi un moment greu de plasat in biografia noastra democratica recenta.
Dupa atatea transformari, in Europa anului 2006, Ziua Nationala a Romaniei ar trebui sa fie ziua fiecarui roman. In afara celor care au un certificat de nastere datat, prin coincidenta, 1 decembrie, mai simte cineva ca astazi este ziua lui sau a ei? Recunosc faptul ca ma aflu printre cei care inca mai cred ca trecutul sau, mai precis, felul in care administram trecutul se reflecta cu putere in orice facem in prezent. Din 1990, Romania pare incapabila sa stabileasca o relatie fireasca cu trecutul, si mai ales cu ceea ce a insemnat istoria noastra. Se tot vorbeste despre inceperea si chiar finalizarea procesului comunismului, retrocedarea proprietatilor, ori despre CNSAS si vestita lustratie, si apoi sa nu uitam de soarta unora dintre partidele istorice. Asa ca, probabil, nici nu ar trebui sa ma mai mire ca sarbatorim 1 Decembrie intr-un fel pe care il gasesc nepotrivit.
Un august… regretat
Inainte de revolutie, apropierea sarbatorii de 23 August – Ziua Nationala a Romaniei si a Insurectiei Armate Antifasciste si Antiimperialiste – era asteptata cu nerabdare de tot romanul, dornic de o minivacanta la sfarsit de vara. Unii, mai putin norocosi, erau mobilizati la celebra defilare sub faldurile partidului. 23 August a ramas o amintire, iar romantismul revolutionar al acelor timpuri, vibrand de patriotism, a disparut. Partea buna a acelui 23 August era ca, inainte de aceasta zi, se acorda ratia de carne: un kilogram si jumatate de pui sau porc, la alegere, si cinci oua pe cap de locuitor. Imi mai amintesc ca, in ziua de sarbatoare nationala, aveam mai multe ore de program TV, cu nelipsitul film romanesc -Valurile Dunarii-, al regretatului Liviu Ciulei. -Pistruiatul- sau -Noi, cei din linia intai- ori -Am fost 16- erau variantele pentru care trebuia sa optezi a doua zi la -Ecran de vacanta-. Nici la radio nu erau prea multe variante, pentru ca nu aveai decat sa auzi cum se aduceau osanale in versuri -celui bun, celui drept, celui mare si viteaz-. Sunt inca si romani care, din diverse motive, suspina dupa acele timpuri. Vecinului meu de la etajul 2, de exemplu, ii placea la nebunie sa sarbatoreasca 23 August, pentru ca manca si bea din plin. Mi-a povestit cum isi lua bere la doua kile si manca pana ii venea rau mici cu mustar. -Plecam la defilare dimineata si pe la pranz dispaream la birt. Ce ma mai distram, ca aveam de obicei doua zile libere! De obicei, ne dadea Ceausescu si ratie mai multa de carne si oua-.
Sarbatoare fara…sarbatoare
Nu stiu inca de ce, dar parca toate sarbatorile nationale din 1990 incoace au fost sobre, mortuare si pe alocuri oficiale. Pe de alta parte, romanii au facut un cult pentru aceste sarbatori doar pentru ca in astfel de zile este liber, mai ales daca lucrezi la stat, si acest obicei a fost imprumutat si de marile companii, care se grabesc sa intre in Europa. Si in acest an am vazut in avanpremiera discursuri vibrante care s-au vrut a fi marete, dar care nu vor ramane nici macar un minut in memoria cuiva, ca sa nu mai vorbesc de memoria colectiva. Romanul simte 1 Decembrie ca pe un fel de duminica solemna – mananca, bea, doarme si se uita la TV. Dupa umila mea parere, marea problema a acestei sarbatori este ca ii lipseste exact ceea ce ii trebuie unei astfel de sarbatori: bucuria. Nu se mai bucura nimeni! Chiar daca este mult de atunci, imi amintesc primul 1 Decembrie de dupa evenimentele din decembrie 1989. Atunci, cu mic, cu mare, romanii s-au bulucit la Alba Iulia si au huiduit discursul lui Corneliu Coposu. Inutil sa ne mai intrebam acum ce s-a intamplat exact atunci, totusi, lumea vrajita l-a huiduit pe raposatul Coposu, lucru care s-a repetat si noua ani mai tarziu, pe atunci victima fiind Emil Constantinescu. Intre timp s-au schimbat multe in Romania anului 2006. Numai ca in privinta felului in care ne sarbatorim Ziua Nationala, nu cred ca ne-am schimbat prea mult.
Pro si contra
Unii spun ca cine a mutat Ziua Nationala a Romaniei in mijlocul iernii a facut o alegere total nepotrivita. In primul rand, pentru ca de obicei este frig de ingheata pietrele si nu poate merge romanul la iarba verde ori la un mic, ceva. Personal, cred totusi ca alegerea lui 1 decembrie ca Zi Nationala a Romaniei este bine intemeiata. Atat cat am reusit sa retin din cartile de istorie care mi-au marcat primii ani de scoala primara, ce-i drept, sub regimul Ceausescu, 1 Decembrie 1918 a fost un moment de maretie nationala, de glorie. Cu alte cuvinte, pe 1 Decembrie, tind sa cred ca ar trebui sa avem de ce sa fim bucurosi si, de ce nu, mandri de originile noastre. Asadar, nu conteaza ca este iarna ori in toiul verii, ci totul sta in ceea ce simti sau nu. Cred ca nu devin prea patetica daca spun ca de 1 Decembrie putem sa ne bucuram ca suntem pur si simplu. Mai cred ca doar asa putem spune cu mana pe suflet ca in acest fel ne cinstim cum se cuvine eroii si sa le multumim. Spre exemplu, de ziua lor nationala, americanii se felicita intre ei, urandu-si -Happy fourth!-. Asa ca, nu ar fi exagerat daca, dupa modelul americanilor, vom incepe si noi sa tratam aceasta zi ca pe o sarbatoare personala. De abia dupa aceea am putea sa spunem ca suntem patrioti. Si cred ca nu este ceva imposibil, mai ales ca deja am reusit sa implementam in constiinta colectiva si alte sarbatori imprumutate de la altii. Oricum, traiesc de cativa ani intr-o tara ce a adoptat rapid Valentine*s Day si Halloweenul si in care ziua Sfantului Andrei parca se transforma incetul cu incetul in sarbatoarea strigoilor. Mi se pare ipocrizie din partea celor care se impopotoneaza si se urca la inaltele tribune pentru a aplauda si a rosti discursuri fastuoase si pline de traire patriotica. Mai degraba ar trebui ca fiecare sa mediteze la cauze si, bineinteles, la efectele ce se produc, ca o consecinta a dezinteresului si a fariseismului de care dam dovada fiecare dintre noi cand vine vorba de -tara mea-. Pe de alta parte, un alt lucru care ma intriga este cel legat de organizarea cu mare fast, de cativa ani incoace, a chiolhanurilor de la Alba Iulia, si nu numai. Aici se gasesc la mare cinste fasole cu carnati si sarmale. Nu am nimic impotriva, insa este totusi un lucru care ma nedumereste: de ce se ignora faptul ca 1 Decembrie cade in fiecare an in apropiere de mijlocul postului, pe care, crestineste si traditional vorbind, nu ar trebui nesocotit.
Vocea istoricului
Florin Constantiniu, profesor de istorie in cadrul Grupului Scolar Industrial -Elie Radu- din Botosani, este de parere ca Marea Unire din 1918 a fost si ramane pagina cea mai sublima a istoriei romanesti. Acesta spune ca maretia ei sta in faptul ca desavarsirea unitatii nationale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorica a intregii natiuni romane, realizata intr-un elan tasnit cu putere din strafundurile constiintei unitatii neamului, un elan controlat de fruntasii politici, pentru a-l calauzi cu inteligenta politica remarcabila spre telul dorit. -In istoria fiecarui popor exista momente care reflecta solidaritatea si unitatea oamenilor, lupta lor pentru un tel comun. Astfel de momente au cunoscut si romanii, de-a lungul istorie lor. Iar romanii au trait aceste momente, poate , cu o mai mare intensitate si pentru ca au fost despartiti multa vreme prin granite politice ce le-au fost impuse de vitregiile timpului. Ziua de 1 Decembrie 1918 marcheaza bilantul luptei romanilor pentru intregire statala. Poporul roman a valorificat conjunctura internationala creata in urma Primului Razboi Mondial si a stiut sa se afirme in contextul miscarii de eliberare a popoarelor si al victoriei principiului nationalitatilor in Europa. Prin concentrarea energiei romanimii de pretutindeni, Romania Mare s-a creat pe cale democratica, prin adunari cu caracter plebiscitar desfasurate la Chisinau, Cernauti si apoi la Alba Iulia, unde la 1 Decembrie 1918 a fost supusa spre aprobare Marii Adunari Nationale rezolutia de Unire a Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Romania-.
Pe unde avem voie sa circulam astazi
Comisia Tehnica de Circulatie a avizat cererea Ministerului Apararii cu privire la restrictionarea circulatiei pe anumite portiuni ale municipiului Bucuresti pentru defilarile ce vor avea loc astazi. Astfel, incepand cu ora 8.00 – restrictionarea circulatiei in zona centrala a B-dului Kiseleff. Intre 8.30-13.30 – restrictionarea traficului pe B-dul Kiseleff si pe strazile adiacente, intre Piata Presei Libere si str. arh. Ion Mincu. Rutele ocolitoare stabilite pentru acest interval de timp sunt: B-dul Maresal Averescu – B-dul Marasti – Piata Presei Libere; Calea Dorobantilor – B-dul Aviatorilor – B-dul Beijing – str. T. Caranfil – B-dul Av. Serbanescu.
