Una dintre cele mai numeroase familii din Romania are peste 60 de membri si traieste in Tulcea intr-o casa cu doar patru camere. Nici unul dintre ei nu munceste, venitul intregii familii constand in patru ajutoare sociale de care inca mai beneficiaza un baiat si trei fete si din ceea ce reusesc cei mici sa stranga din cersit. Desi se zbate intr-o saracie si o mizerie greu de descris, familia continua sa creasca, ultimul nascut avand doar cateva zile.
Intr-o casa din Tulcea locuieste de ani buni o familie de romi xoraxoj, cunoscuti in zona pentru numarul-record de copii. La doar 47 de ani, Amet Rabise, stapana casei, are 24 de copii si 35 de nepoti. Pentru ca nu este an in care familia ei sa nu creasca, femeii ii ia ceva timp sa-ti raspunda la intrebarea -cati copii sau nepoti ai?-. Dupa cateva minute de rememorat si dupa cateva calcule, mai mult sau mai putin bine facute, te lamureste ca in cele patru camere ale casei sale sunt adapostite -vreo 50 si ceva de persoane-. Daca tii insa seama si de faptul ca pe langa copii si nepoti familia mai are si patru nurori, se aduna in total 64 de suflete.
Pentru ca nu mai incap in casa, mai dorm si pe afara
In curtea generoasa pe care o poseda familia Rabise te pierzi printre puradeii de toate varstele, care fie se invart pe langa ceaunul in care fierb niste fasole, fie dau cu matura, fie se plang pe langa tine sperand ca te induioseaza sa le dai niste bani. Cel mai mic dintre copii are doi ani si nu se desprinde din bratele maica-sii, iar cel mai mic nepot a fost nascut in urma cu doar cateva zile. Intrebata daca mai face si alti copii, Amet Rabise iti spune cu jumatate de gura ca nu mai are astfel de ganduri, dar daca o fi sa se intample… Intr-o astfel de familie nu prea mai poate fi vorba de intimitate sau de un colt al tau. Mai bine de jumatate din spatiul unei camere este ocupat de niste paturi uriase, improvizate din scanduri. Pentru a valorifica fiecare centimetru al camerelor, familia Rabise a renuntat la paturile de dimensiuni normale, si le-a inlocuit cu altele pe care sa poata dormi cat mai multe persoane. Astfel, cu putin efort, unii pe pat, altii pe jos, toti cei 64 de membri isi gasesc cate un loc sub acoperisul casei pe timp de iarna, iar din primavara si pana toamna tarziu cand se raceste din nou -mai dorm si pe afara, pe jos-. Asa i-am gasit si noi cu paturi si perne pe prispa casei, pregatite drept paturi pentru somnul de noapte.
La familia Rabise, lucrurile mici aproape ca nu-si mai au rostul. Ei nu au renuntat doar la paturile de dimensiuni normale, ci si la vesela, intrucat si ea mai necesita spatiu de depozitare si, in plus, e greu sa umpli 64 de farfurii odata. Astfel, la ora mesei, toate bucatele se pun pe o tava cu diametrul mai mare de un metru si toata lumea se strange in jurul ei pentru a se servi.
Marele regret
Desi sunt foarte multi, Amet Rabise nu se plange de acest lucru. Este mandra de faptul ca a reusit sa-i creasca pe toti si ca nici unul nu a fost abandonat in vreun orfelinat. Singurul sau regret este insa ca in urma cu 15 ani s-a lasat convinsa de doctorul Ciureanu, medicul lor de familie, si a dat spre adoptie una dintre fete. Din ce povesteste femeia, copilul ar fi fost adoptat de niste americani, care -mi-au promis ca atunci cand fata va avea 18 ani o sa vina cu masina sa ma vada- si care au fost adusi tot de doctorul Ciureanu. Amet spune ca nu a primit nimic pentru acel copil, decat -o pereche de salvare-. Ea recunoaste ca -am vrut si eu sa o dau-, dar spune acum ca unde au crescut atatia mai era loc pentru inca unul si ii pare rau ca l-a ascultat pe medic pentru ca -m-am pacalit-. Cu toate acestea, inca mai spera ca intr-o buna zi -poate am s-o vad la Surprize- sau ca va avea macar o veste de la singurul copil care nu a ramas langa ea.
