Masinile uriase arunca talas in toate partile. Scandurile aluneca printre strunguri cu un uruit asurzitor. Ai zice ca e un atelier obisnuit de tamplarie. Daca treci in incaperea alaturata, intelegi care e rostul lemnariei. Frumos aliniate, mobilele stau nemiscate pe langa pereti. Miroase a lemn, a ceara. Pluteste peste ele tacerea timpului. Un timp batran, vechi de doua secole. Cand, de sub rindeaua mesterului, se nasteau scaune, masute, lazi si dulapuri.
Afacere dintr-o fabrica falimentara
Toro Ida spune ca fabrica ei nu este doar o afacere. -Iti trebuie suflet, dragoste pentru arta si istorie-, spune patroana. A copilarit intr-o comuna din Harghita, iar mobilele vechi ii amintesc de casele taranesti si lumea satului. De aceea, acum sase ani, cand Ghesoiu Emil, un sas fugit in Germania inainte de 1989, i-a propus sa intre intr-o afacere cu mobila veche, n-a stat prea mult pe ganduri. Lucrase in fabrica, stia ce inseamna prelucrarea lemnului. La vremea aceea, fabrica avea datorii de peste 55 milioane de lei. Oamenii erau neplatiti de doi ani. -Mi-a fost un pic teama sa risc. Mi-am spus ca nu pot da gres. Lucrurile bune si frumoase intotdeauna vor fi cautate-, crede Ida. Fabrica s-a privatizat prin metoda MEBO. Muncitorii si-au depus cupoanele, iar restul, adica 99%, au cumparat Ida si neamtul. El se ocupa de partea tehnica: utilaje, masinarii. Patru-cinci saptamani sta in Romania si 10 zile, acasa. Inainte de afacere, lucrase la reconditionari de mobila in Germania si se pricepe la procesul tehnologic si stiluri de mobilier. -La inceput, a trebuit sa fac de toate, de la soferie si achizitie de marfuri pana la vamuire si evaluare a mobilierului-, isi aminteste patroana.
Frumusetea lemnului cu cari
-Pe lucrurile aduse de tigani nu dai doi bani. Cand ies pe poarta fabricii, mobilele valoreaza milioane- spune Ida. Mai intai mobila este spalata, fiarta in soda caustica. Apoi se usuca, se rascheteaza si trece la finisaj. Din lemnul vechi se fac mobile noi in stil traditional. Sau, daca piesa este deteriorata, se pastreaza partile intregi si se inventeaza alte mobile. Nu se inlocuiesc partile mancate de carii. Acestea dau tot farmecul si autenticitatea mobilierului. Piesele rare sunt fotografiate. Dupa modelul lor se pot construi altele, la comanda. -Tamplarii nostri sunt niste artisti. Ei restaureaza fiecare detaliu deteriorat. Noi i-am scolit, am avut doua clase de absolventi-, spune Ida. Cu adevarat un artist este si pictorul Domokos Iuliu. El reproduce culorile si desenul initial. -In spatele fiecarui obiect de mobilier e o poveste. De multe ori ma plimb printre ele, incercand sa le ghicesc istoria- spune stapana mobilelor renascute.
Romanii prefera mobila din rumegus
Mobilele ei ajung in cele mai indepartate colturi ale lumii. In SUA, Belgia, Olanda, Franta, Anglia, Australia, Italia, Germania. Fiica sa, care este in Suedia, i-a spus Idei ca a gasit intr-o crama din Stockholm mobile restaurate la fabrica din Rupea. -Ne trimit inapoi multumiri si poze, sa vedem cum si-au aranjat camerele cu mobila de la noi-, spune Ida. Romanii nu cumpara -vechituri pictate-. Taranii prefera mobila moderna, din rumegus presat. Mobila veche este achizitionata din gospodariile taranesti de peste tot. Recent, au sosit din Ucraina peste 400 lazi de zestre frumos pictate. Unele dintre ele au aproape 200 de ani vechime.
Vanzari in toata lumea
Mobilierul preluat din Moldova merge foarte bine la vanzare in SUA, cel transilvanean este cerut mai ales in Olanda si Belgia. Un dulap Biedermayer taranesc a completat decorul la o prezentare de moda a unei case de creatie vestimentara din Occident. Cam la doua-trei saptamani, toata marfa din depozit se schimba. Vanzarile sunt incredibile. De 700 milioane de lei pe luna. Cel putin 150 de piese de mobilier ajung in strainatate lunar. Cei 30 de angajati lucreaza cu placere. Efortul lor este stimulat si de salarizarea in acord. Fiecare primeste dupa cum si cat munceste.
Francezii vor vitrine
Mobilele din Rupea au ajuns in Ambasada SUA la Bucuresti, la vila din Vasag a lui Mircea Ciumara, casa lui Adrian Nastase. Multe personalitati au vizitat expozitia din incinta fabricii si au cumparat mobile de la Ida. -Am mobilat toata Valea Prahovei-, spune Ida, referindu-se la vilele parlamentarilor. Dulapurile stil Renaissance, din lemn de cires, acoperite de picturi viu colorate sunt preferate de americani. Francezii vor vitrine. Cea mai mare comanda pentru Franta a fost de 24.000 de euro. Bibliotecile sunt comandate de austrieci. Belgienii si olandezii sunt amatori de baruri. Ambasada Romaniei din Danemarca este mobilata cu comode. O lada se vinde cu 75 de euro. Un dulap special poate ajunge la 700 de euro. Achizitionarea se face pe bani putini. Un taran ia cel mult 800.000 de lei pe o lada. -Daca nu ajungeau la noi, aceste lucruri ar fi putrezit in suri. In cele din urma, ar fi ajuns pe foc-, explica patroana, bucuroasa ca afacerea ei salveaza de la pieire niste valori.
-Suntem furnizorii Casei Regale-
Principesa Margareta a vizitat si ea fabrica Idei, anul trecut. Din cauza evenimentelor de la 11 septembrie, Regele Mihai n-a mai putut ajunge. -Ne laudam ca suntem furnizorii Casei Regale-, spune cu mandrie Ida. Principesa s-a sfatuit cu principele Radu si au ales un pat, doua dulapuri pictate, doua noptiere si niste oglinzi ovale. Cu ele au mobilat camerele de oaspeti din Castelul de la Savarsin. Printesa Marina Sturdza a trimis mai multi americani sa cumpere mobila antica din Rupea. Strainii mai sunt interesati si de donite din lemn, vartelnite, roti de tors, blidare (dulapuri pentru vase), armuroaie (ascunzatoare in pereti), leagane, scaune. Chiar si de traditionalele linguri de lemn.
Camelia Onciu
