În sfarşit, am ajuns să o trăim şi pe asta – am intrat în Europa sau, mai degrabă, a dat ea buzna peste noi, pentru că sunt convinsă că nu toată lumea ţinea morţiş să păţească aşa ceva. Aşa că, moţ cocoţ cu mic, cu mare şi cu adunătura de reprezentanţi ai poporului, pe care îi merităm din plin pană la urmă, trebuie să ducem în Europa şi tradiţiile noastre din moşi strămoşi. Mai vechi şi mai noi, odată intraţi în -marea familie europeană-, nu ne-a cerut nimeni să ne lăsăm opincile la barieră. Aşa că vom sărbători ca şi pană acum Paştele fudulul, Crăciunul sătulul, Sfantul Vasile nebunul şi Boboteaza.
Astăzi este Boboteaza, sărbătoare care corespunde cu a şasea zi a creaţiei biblice, a şasea zi din calendarul creştin ortodox. Boboteaza încheie ciclul sărbătorilor de iarnă şi cuprinde motive specifice tuturor sărbătorilor de Crăciun. În multe zone din ţară, în ziua de Bobotează se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se fac prorociri ale timpului şi belşugului în noul an, se crede că se deschide cerul şi vorbesc animalele. Maria Magiru, director general al Muzeului de Artă Populară Constanţa, spune că în mai toate zonele geografice ale ţării, ziua de astăzi este foarte importantă pentru creştini. Se spune că în Bucovina se pregăteşte o masă asemănătoare cu masa din ajunul Crăciunului. Pe masa din -camera de curat- se aşterne o faţă de masă, aleasă special pentru acest moment, sub faţa de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colţ se pune câte un bulgăre de sare. Deasupra se aşază douăsprezece feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, borş de fasole albă în care se fierb colţunaşi mici, umpluţi cu ciuperci, ce au colţurile lipite în formă de urechiuşe, borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcintă cu mac, sarmale umplute cu boabe de porumb. Până la sosirea preotului, nimeni nu se atinge de mâncare, iar, imediat după sfinţirea mesei, o parte din bucate sunt adăugate în hrana animalelor, pentru a fi protejate de boli.
Obiceiuri populare
Romanii folosesc, pe langă calendarul oficial, recunoscut de stat şi Biserică, un calendar neoficial – calendarul popular – creat de popor şi transmis folcloric. Spre deosebire de calendarul bisericesc oficial şi de calendarul civil, care constituie un simplu tabel al zilelor grupate pe săptămani şi luni, calendarul popular indică timpul optim pentru arat şi semănat, pentru peţit şi logodit, pentru moştenirea strămoşilor sau aflarea ursitei. Sărbătorile şi obiceiurile populare, care au loc în decurs de o zi sau de mai multe zile, dedicate divinităţilor calendaristice, oamenilor, animalelor, păsărilor, plantelor, fenomenelor terestre şi cosmice sunt cunoscute şi respectate, în unele zone etnografice, pană astăzi. Unele au preluat numele sfinţilor creştini, altele nu au nici o legătură cu creştinismul sau sunt pe cale de a fi asimilate. Divinităţi moştenite de la substratul autohton, trac şi greco-dac, cele împrumutate şi asimilate de la popoarele orientale, cat şi creaţiile mitice strămoşeşti şi romaneşti alcătuiesc un tablou original. Obiceiurile populare grupate în preajma solstiţiului de iarnă (20 decembrie-7 ianuarie) poartă numele generic de sărbători de iarnă. Perioada este deschisă şi închisă de sărbători prefaţate de ajunuri, atat Crăciunul, cat şi Boboteaza, şi intersectate la mijloc de noaptea Anului Nou. Principalele sărbători ale ciclului de iarnă – Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza – au funcţionat de-a lungul vremii ca momente independente de înnoire a timpului şi de început de an. Obiceiurile au semnificaţii multiple. Pe de o parte, se întrevede urarea menită a prevedea, a provoca îndeplinirea dorinţelor omului şi ale comunităţii, dar şi protejarea faţă de forţele răului. În acelaşi cadru trebuie amintite jocurile cu măşti: capra cu variantele sale, dar şi ceata de mascaţi, care are menirea de a stigmatiza toate racilele din comunitate. Din costum nu lipseşte niciodată şiragul de zurgălăi, care are aceeaşi menire – de a îndepărta forţele răului. Sărbătorile de iarnă, începute de Crăciun, odată cu Naşterea lui Iisus, se încheie abia la Bobotează, cand în lumea satului au loc alte petreceri unde, într-un cadru special, sunt prezentate comunităţii viitoarele cupluri şi astfel viaţa îşi reia ciclul firesc, odată cu renaşterea naturii.
Tradiţii şi istorie
Ultima zi a ciclului sărbătorilor de iarnă, Boboteaza, cuprinde motive specifice tuturor zilelor de renovare ale anului. În ziua de Bobotează are loc sfinţirea apei, în timpul slujbei de Iordan. Pregătirea acestui moment se face, şi astăzi, cu multă atenţie, în fiecare comunitate. Locul de desfăşurare a slujbei se alege împreună cu preotul, de obicei într-un spaţiu mai larg – unde să fie cel puţin o fantană, în imediata vecinătate a unei ape curgătoare, în gospodăria unui om sau în curtea bisericii. Pentru acest moment se aduce apa, care se punea în vase mari de lemn şi se tăia, la rau, o cruce mare de gheaţă. În jurul acestei cruci sau în jurul crucii care se află în mod normal în curtea bisericii se desfăşoară întreg ceremonialul religios, la care participă toată suflarea comunităţii. Pentru creştinii ortodocşi, Botezul Domnului are ca moment culminant sfinţirea apei şi transformarea ei în agheasmă. Aceasta este folosită pentru tămăduirea bolilor şi pentru protejarea oamenilor sau a gospodăriei împotriva pericolelor şi a duhurilor rele. Iar pentru că minunea săvarşită de Bobotează prin sfinţirea apei se răsfrange asupra întregii naturi, creştinii se curăţă fizic şi sufleteşte, pentru a primi cu folos darul lui Dumnezeu.
Ce este -aghiasma-
Cuvantul este grecesc (aghios) şi înseamnă Sfinţire. La noi, prin aghiasmă se înţelege atat apa sfinţită, cat şi slujba pentru sfinţirea ei. Pe de altă parte, aghiasma, în înţelesul ei de slujbă, este de două feluri: mare şi mică. Cea mică se mai numeşte în popor şi sfeştanie, care înseamnă luminare, sau slujba luminilor, pentru că la început se înţelegea prin ea Aghiasma cea mare, care se săvarşeşte la Bobotează, sărbătoare numită şi ziua luminilor sau a luminării, deoarece atunci se botezau catehumenii. Apoi trebuie să se ştie că în popor există şi un obicei prin care se săvarşeşte sfinţirea cea mică a apei. Astfel, în biserică, de regulă la fiecare zi de început de lună, iar în case, oricand crede de cuviinţă un credincios, mai ales miercuri şi vineri.
Roadele şi folosul Sfinţirii apelor
Se ştie că este un bun şi folositor obicei pentru suflete care se săvarşeşte în biserici, manăstiri ori case. În acel moment, duhurile cele rele se gonesc şi se iartă toate păcatele ori nălucirile diavoleşti şi gandurile cele rele. Se pare că bătranii ştiu că prin acest ritual mintea se curăţă de lucruri necurate, se înmulţeşte caştigul şi se gonesc bolile. Înalte feţe bisericeşti îmi spuneau că cine primeşte această slujbă cu credinţă ia sfinţenie şi binecuvantare. Dar m-am întrebat cand se face Sfinţirea cea mare a apei. Mi s-a spus că la Bobotează, atat în ajun, cand se sfinţeşte apa cu care preoţii botează apoi casele creştinilor cantand slujba Botezului, cat şi în ziua Bobotezei, după Sfanta Liturghie, cand se sfinţeşte apa pe care o iau creştinii la casele lor pentru tot anul. Şi apoi am întrebat de ce se spune -Sfinţirea cea mare a apei-? Pentru că apa de la Bobotează are o putere deosebită, fiind Sfinţită printr-o chemare a Sfantului Duh în timpul rugăciunii de sfinţire, iar Sfinţirea are loc în ziua în care mantuitorul a sfinţit apele, botezandu-se în Iordan. Din acest motiv, slujba Aghiasmei mari este mai lungă şi mai importantă decat a Aghiasmei mici, iar cantările şi rugăciunile feţelor bisericeşti preaslăvesc îndeosebi botezul Domnului în Iordan. În popor se spune că apa sfinţită de la Bobotează, are, într-o măsură cu mult mai mare, puterea sfinţitoare şi tămăduitoare. O parte din aghiasmă se păstrează în biserică, într-un vas anume, şi este folosită de preoţi la o mulţime de slujbe de peste an. Cărţile vechi vorbesc despre faptul că fiecare creştin trebuie să aibă în case din aghiazma de la Bobotează şi să o păstreze într-un vas curat.
-Iordanitul- de Bobotează
În ziua de Bobotează, cand înmoaie preotul crucea în apă, se spune că toţi dracii ies din ape şi o iau la fugă şi de aceea este bine să nu laşi haine agăţate afară pe sarmă, ca să nu se ascundă sub ele. Cand preotul intră în casele oamenilor cu apă sfinţită, există obiceiul de a pune pe cruce un fuior de canepă, ce întruchipează barba lui Hristos. După ceva timp, fire din acest fuior se vor lega de plasele de pescuit ca să se umple de peşte. În unele zone, femeile pregătesc două paini sau două turte: una mai mare şi una mai mică. Cea mare o oferă preotului, iar pe cea mai mică, ruptă în bucăţi, o dau vitelor, ca să fie ferite de pericole. În seara de Bobotează, tinerii pleacă în sat cu -Iordanitul-. Unul dintre ei, de obicei cel mai mare, ţine căldăruşa cu agheasmă, iar altul, mănunchiul de busuioc. Ei trec pe rand pe la fiecare casă şi-i -iordanesc-, îi stropesc cu agheasmă pe cap pe cei care se află înăuntru. Apoi îi ridică de trei ori în sus. Cel care vrea să fie şi mai puternic îl provoacă la întrecere pe unul dintre iordanitori, pentru a lua din puterea sa. Iordanitorii au în această seară puteri magice, pentru că se spune că sunt ajutaţi de Sfantul Ioan. Tradiţia romanească spune că de Bobotează se mănancă peşte.
Obiceiuri, tradiţii şi superstiţii
– astăzi nu se spală rufe;
– se scaldă femei şi bărbaţi în copcă, crezand că nu-i vor mai prinde frigurile peste an;
– de azi înainte se începe peţitul: merg feciorii pe la fete să le vadă şi să le ceară în căsătorie;
– se zice că, atunci cand preotul aruncă în apă crucea, dracii ies din apă şi o iau la fugă pe camp. Nu-i văd decat lupii, care se iau după ei şi-i sfaşie în bucăţi;
– dacă astăzi pămantul va fi îmbrăcat în promoroacă, va fi belşug şi sănătate. Dacă este vreme frumoasă, va fi an îmbelşugat;
– se întind hainele cele mai bune la vedere ca, venind preotul cu crucea, să le poată stropi cu agheasmă şi să nu le roadă moliile;
– cand iese preotul cu iordanul, dacă fetele văd un om călare pe cal alb, nu se mărită în acel an. Cand merg la iordan, dacă văd cal alb este rău, deoarece bărbatul va fi bătran;
– dacă în ajunul Bobotezei pomii sunt plouaţi, vor fi poame multe, şi dacă va picura, va fi o vara ploioasă;
– încotro stropeşte preotul cu mănunchiul muiat în agheasmă prima dată, de acolo vor veni ploile de peste an;
– se mai spune că luna plină de Bobotează anunţă un an rodnic, iar dacă noaptea este geroasă, fără lună, dar cu cer senin şi multe stele, este un semn bun pentru noile cupluri, care vor aduce pe lume copii, în special băieţi.
