Inexistente in cataloagele romanesti de prezentare, lacasuri incarcate de istorie asteapta in zadar sa-si dezvaluie lumii intregi secolele de existenta. Aceste comori nu sunt cunoscute nici macar de romani, privati astfel de posibilitatea de a se mandri cu indelungata lor existenta pe aceste meleaguri, cu locul lor de cinste pe care il ocupa in manualele nescrise de istorie universala si cu faptul ca suntem printre primele popoare crestine ale lumii.
La 150 de kilometri de Brasov, in satul Alunis, intr-un loc pe care parca Dumnezeu l-a ascuns ca sa-l pastreze neschimbat, ies la iveala, ca niste semne de intrebare, vechi bisericute scobite in stanci. Insirate pe culmile muntoase ale Zboiului, Martiriei si Crucii Spatarului, gaoacele din piatra au fost in urma cu multe secole lacasuri de cult sau chilii ale unor calugari. Fiecare dintre ele ascunde o legenda, pe care satenii abia astepta sa o povesteasca trecatorului curios.
Antica poveste de dragoste in -Fundul Pesterii-
-Pestera- sau -Fundul Pesterii- este cea mai veche asezare rupestra pastrata in comuna Alunis. Exista marturii ale existentei ei de prin secolele VI-IV i.Hr. Pe peretii stancii se mai vad, bine conturate, desene reprezentand sabii scurte folosite de sciti si persi. Legenda spune ca locasul scobit in inima pietrei ascunde o poveste de dragoste. Luana, o tanara foarte frumosa, a fugit de undeva din nordul Europei si s-a ascuns la Alunis de cel ce-o voia de nevasta cu de-a sila. Luana s-a indragostit de un localnic. Iubiriea lor n-a avut insa parte de liniste. Petitorul din Nord a venit repede in cautarea alesei. Fata l-a refuzat din nou. A inceput razboiul. Localinicii nu aveau nici o sansa in fata furiei luptatorilor nordici. Luana i-a invatat sa se ascunda in inima stancii. Doar astfel se puteau apara ei si o puteau ascunde pe Luana. Legenda spune ca razboinicii au rascolit satul si au parasit dezamagiti aceste tinuturi, convinsi fiind ca Luana si noii ei prieteni au fost inghititi de pamant.
Biserica ortodoxa paleocrestina, perla a crestinismului universal
Tot la Alunis s-a pastrat prima biserica ortodoxa din tara. -Bisericuta lui Iosif-, cum ii spun localnicii, este sapata intr-o stanca izolata din Poiana Cazanei. La intrare, undeva deasupra nisei care serveste de usa, este zgariat adanc in piatra semnul unui peste. Un simbol paleocrestin. -Desenul care reprezinta un peste si vechimea asezarii i-a determinat pe specialisti sa spuna ca acest lacas este de fapt prima biserica ortodoxa de pe teritoriul tarii. Localnicii o respecta ca atare. Pentru ei a fost si a ramas o biserica-, explica muzeograful Viorica Nica.
Dionisie Torcatorul
Cea mai stranie dintre asezari este pestera lui Dionisie Torcatorul. Ca sa ajungi la gura de intrare, trebuie sa urci o scara de lemn asezata pe latura sudica a stancii. Legenda spune ca aici, cu mii de ani in urma, a trait un pustnic. Cobora rareori din pestera. Nu-i placea sa aiba pe nimeni in preajma si, ca se asigure ca nu va avea musafiri nepoftiti, a complicat accesul in grota. Localnicii l-au poreclit Dionisie Torcatorul, pentru ca isi torcea singur firele pentru hainele pe care si le impletea tot singur. Dionisie si-a scobit -casa- in stanca la sfarsitul secolului al III-lea.
Biserica ciobanilor
La poalele varfului Zaboiul, la sase kilometri de comuna buzoiana Colti, se afla Complexul Alunis. A fost numit asa pentru ca in jurul bisericii sunt mai multe chilii. Legenda spune ca doi ciobani, Vlad si Simion, au gasit in stanca o icoana. Au gandit ca este un semn din cer si s-au apucat sa sape, acolo in piatra, o biserica. Constructia a fost atestata documentar la 1352. De atunci si pana acum, credinciosii se roaga acolo ca intr-o adevarata biserica. Ei cred ca locul s-a nascut din voia lui Dumnezeu, chiar daca icoana din legenda s-a ratacit in timp.
Misterul -Agatonului-
-Agatonul-, o alta asezare rupestra, este numele unei stanci a enigmelor. Schitul, atestat documentar la 1587, pastreaza pe pereti cateva inscriptii ce nu au putut fi inca descifrate. Zeci de istorici si lingvisti au venit la Alunis pentru a-i da de cap acestei inscriptii. In zadar. Limba in care au fost scrise literele din piatra ramane o enigma. Ca si mesajul care a biruit timpul. In altarul din schit e pastrat si un pomelnic al ctitorilor. Primul pe pretioasa lista este domnitorul Neagoe Basarab.
Alte asezari rupestre
In Basarabia, pe malurile Rautului, la inceputul erei lui Hristos existau o multime de pesteri mai mici sau mai mari, sapate in stancile de calcar. Geto-daci, traci vechi sau alte triburi preistorice, mereu in cautarea unor locuri mai bune de aparare, se ascundeau in interiorul stancilor, pentru a se face una cu piatra, atunci cand erau panditi de mari pericole. Unele dintre aceste saptaturi s-au pastrat pana azi. Altele au fost distruse de cutremure. Specialistii spun ca de-a lungul secolelor s-au prabusit in apele Rautului zeci de chilii monastice, din care au mai ramas doar bucati.
