Daca cineva ar avea curiozitatea sa faca un sondaj de opinie printre romani, pentru a se lamuri care sunt lucrurile pe care le stiu acestia despre Cipru, rezultatul va fi indubitabil. Cipru este locul unde femeile romance se duc sa se prostitueze sub acoperirea titlului de dansatoare pe care pestii sau agentiile il asigura la trecerea frontierei. Interesant este ca daca s-ar face acelasi sondaj de opinie, dar chestionandu-i de data asta pe ciprioti despre ceea ce stiu in legatura cu Romania, ei vor raspunde probabil in cor -Horestia tin cabareto!-, adica dansatoare de cabaret. Pe de alta parte insa, in majoritatea zonelor importante ale Ciprului am intalnit femei romance gata casatorite cu ciprioti sau tinere absolvente de facultate care lucrau ca vanzatoare sau serveau la cate o terasa. Realitatea din teren ne arata ca vremea prostituatelor romance a cam apus pe insula, locul acestora pe podium fiind luat de rusoaice, ucrainence si asiatice. Probabil ca fete iubitoare mai vin, dar ponderea lor in -arealul- cipriot nu este nici pe departe atat de mare pe cat a fost odata. Mitul este totusi alimentat si de imaginatia romanilor, dar si de cea a cipriotilor care se poarta in general mitocaneste cu conationalele noastre, fie ca au abilitati artistice sau nu. Dar asa cum Romania nu este in mod obligatoriu o tara de prostituate, nici Cipru nu este neaparat o insula de mitocanie. De altfel, diferenta de nivel de trai si modul in care cipriotii au reusit sa scoata bani din piatra seaca, dezvoltandu-si un turism superputernic, ar trebui sa-l faca sa roseasca pe Dan Matei Agathon sau pe Mihai Tanasescu. Cu ajutorul Ministerului Informatiilor Publice din Cirpu si cel din Romania, patru ziaristi au fost invitati ca timp de opt zile sa decupeze din realitatile unei insule in care locurile rupte din paradis nu sunt nici mai multe, nici mult mai diverse decat in Romania. De altfel, vizita ziaristilor romani s-a inscris intr-un program mai amplu al guvernului cipriot, care a adus la Nicosia pana acum o sumedenie de jurnalisti straini.
Iarba verde e acasa
Odata ajunsi la Larnaca, am constatat ca am parcurs drumul de la Bucuresti in acelasi avion cu unul dintre baietii lumii interlope din zona Drumul Taberei, care era insotit de trei fete zgomotoase. Am zambit cu inteles si ne-am lasat condusi la hotel de Mrs. Lucas, director in cadrul Ministerului Informatiilor din Cipru. Pe drum imi marturiseste ca a fost si este comunist, dar s-a retras de mult din partid, din motive de Ceausescu. In anii *70 a avut o escala la Bucuresti, pe care l-a vazut sau mai bine spus nu l-a vazut de sus, pentru ca era noapte si la vremea respectiva luminile erau un fel de delicatese pentru romani. Indignat, dupa cele cateva ore petrecute pe aeroport, Mrs. Lucas s-a intors la Nicosia si a scris un articol despre modul in care lideri ca Ceausescu si Fidel Castro s-au abatut de la principiile comunismului. -Dar sefii mei de partid nu au gustat criticile aduse celor doi, asa ca mi-am depus carnetul si de atunci Cipru a devenit partidul meu-, marturiseste directorul.
Mrs. Lucas ne duce la munte. Pe -inaltele- piscuri de maximum 1.200 de metri ale Throdosului. Pe drum ne spune bancuri. Se da in vant dupa glumele deocheate. Oprim pentru a ne arata superfericit o apa care curge. Mrs. Lucas e putin dezamagit ca nici unul dintre ziaristi nu cade pe spate la vederea paraiasului. Pentru ciprioti insa, un parau este o raritate. De altfel, apa este un element extrem de pretios in Cipru, pentru ca nu se gaseste gratis nicaieri. Cea de la robinet nu e potabila, iar la magazin 500 de mililitri costa doi dolari. Un element relevant pentru cat de mult pretuiesc cipriotii acest lichid este faptul ca isi ciocnesc paharele la masa inclusiv cu apa. Mai urcam o vreme pe munte, cu masina. Calatoriile pe jos sunt rare din cauza traseelor putine. Constatam ca in afara a catorva tufisuri si palcuri de pini, restul e numai piatra. Iarba nu exista. Mrs. Lucas este insa in transa. Ne marturiseste ca vine des in aceste locuri. El avea sa ramana cu gura cascata la vederea unui pliant din Romania cu locuri verzi din Carpati, adus din tara pentru ca la ambasada noastra de la Nicosia bate vantul. Cu toate eforturile depuse de functionarii ambasadei, raspunsul invariabil de la Bucuresti este ca materialele promotionale pentru anul 2002 s-au epuizat: -Reveniti in 2003!- In Throdos exista cateva puncte de atractie: Pastravaria de la Platres, administrata de britanici, mormantul presedintelui si arhiepiscopului cipriot Makarios si satele traditionale destinate agroturismului.
Voyorismul turistic sau cum sa lupti diplomatic, dar agresiv
In Cipru vin anual sa se bronzeze aproximativ trei milioane de turisti, spre deosebire de Romania, care are o suprafata mult mai mare, puncte turistice mult mai multe, dar abia scoate un milion de turisti, probabil cu tot cu moldovenii care vin sa-si vanda in piete vechiturile rusesti. Cum au reusit nu e foarte greu de explicat. Drumurile sunt impecabile, produsul intern brut pe cap de locuitor este aproape 13.000 de dolari, iar serviciile oferite isi merita toti banii. Una din trasaturile iesite insa din tipare ale turismului cipriot este ceea ce s-ar putea numi -voyorismul turistic-. Tragedia din 1974, atunci cand Turcia a ocupat in forta o importanta bucata din Cipru, s-a transformat in timp intr-un punct de atractie pentru vizitatorii insulei. Pe parcursul vizitei noastre, gazdele cipriote ne-au dus in trei puncte de acest fel, de unde am putut vedea ce este dincolo de celebra Linie Verde. Pentru cine nu este la curent cu ceea ce inseamna Linia Verde trebuie spus ca Cipru si-a pierdut o parte din teritoriul sau aproape in acelasi stil in care Romania pierdea Moldova, dintr-o linie de pix pe o harta. Turcii au intitulat aceasta granita impusa cu forta militara -Linia lui Attila-. Conform datelor puse la dipozitie de cipriotii greci, dupa invazie 55 de biserici au fost transformate in moschei, alte 50 de manastiri au fost utilizate ca grajduri, magazine sau birturi. Aproximativ 1.500 de cirpioti greci sunt si acum dati disparuti, regimul Denktash din partea ocupata sustinand ca majoritatea acestora sunt decedati. Interesant este ca Oficiul pentru Persoane Disparute infiintat la Nicosia (Lefkosia) nu reuseste sa recupereze nici ramasitele celor decedati, argumentul turcilor fiind acela ca, de vreme ce au murit, nu are rost sa mai existe negocieri pentru repatrierea lor. Asadar, dincolo de tragedia incontestabila a cipriotilor greci, aceste puncte de la frontiera sunt vizitate de turisti, carora li se ofera inclusiv binocluri pentru a privi ceea ce se petrece in partea turca. Evident ca autoritatile de la Nicosia nu califica aceste puncte drept puncte turistice, dar ele sunt incluse in programul vizitatorilor mai ales pentru lobby-ul agresiv pe care acestea il fac in rezolvarea problemei cipriote. Un exemplu in acest sens este Muzeul de la Famagusta. O mica bucatica din orasul turistic superdezvoltat de altadata a ramas in partea greaca a Ciprului. Aici a fost realizat un minimuzeu, dotat de asemenea cu binocluri performante, unde turistilor li se ofera proiectii cu imagini din perioada invaziei si le este strecurata cartea de vizita a primarului. Pe aceasta carte de vizita scrie: -Kikis Kazamias, primar al orasului Famagusta, ocupat de trupele turcesti incepand cu 1974-. Practic, primaria functioneaza pe aceleasi principii ca orice alta autoritate administrativa, doar ca administreaza un oras care nu apartine de facto partii grecesti. Dupa ce ti se prezinta crimele si ororile turcesti din acea vreme, fiecare turist primeste la final o declaratie conceputa de gazde pe care, daca doreste, o semneaza si o trimite oficialitatilor din tara sa. Iata un fragment din aceasta scrisoare: -Draga Domnule/Doamna. Am vizitat Centrul Cultural al orasului ocupat Ammochostos (Famagusta) din Cipru si simtim nevoia sa protestam cu putere in legatura cu ceea ce am vazut si am invatat despre invazia Turciei pe insula in 1974. Va adresam dumneavoastra aceasta scrisoare pentru a va reaminti despre un oras bogat in istorie si cultura care fiinteaza de 37 de secole. Un oras care astazi a fost redus la un -Oras Fantoma- de armata turca, care il tine captiv de 28 de ani. (…) Va solicitam sa opriti incalcarea drepturilor omului de catre Turcia in Cipru si sa restaurati unitatea si democratia pe insula. Va rugam sa contribuiti la crearea unei planete mai bune pentru viitor, va rugam ajutati Cipru si Ammochostos-.
Problema cipriota cu sau fara asi in maneca
In calatoria noastra de opt zile am avut ocazia sa stam de vorba si cu unii dintre membrii guvernului de la Nicosia. Majoritatea interlocutorilor nostri s-au aratat increzatori in rezolvarea problemei cipriote, vechi, asa cum am mai aratat, de aproape 29 de ani. De la ministrul economiei pana la cel al informatiilor publice, toti mebrii cabinetului sunt de parere ca intrarea Ciprului in Uniunea Europeana va parafa practic transformarea Ciprului intr-un stat federal condus de o echipa greco-turca. Autoritatile de la Nicosia se asteapta ca Turcia sa nu se opuna pana la capat acestei solutii, intrucat si acest stat doreste sa se integreze in UE, unde va avea de dat piept peste cativa ani cu veto-ul grec si cipriot. Mai exista insa o problema. Dupa invazie turcii si-au trimis in partea ocupata aproaximativ 110.000 de conationali de-ai lor din Anatolia, care n-au avut si nici nu au vreo legatura cu Cirpul, dar care s-au stabilit in casele grecilor refugiati. Mai mult, pe terotoriul ocupat Turcia are inca trupe militare si e greu de crezut ca si le va retrage prea curand. Totusi, la nivelul declaratiilor oficiale, cipriotii greci sunt optimisti. Cat despre recuperarea imobilelor celor care au fost scosi cu forta din casele lor, solutia nemarturisita inca oficial este aceea de a le rascumpara de la -anatolieni- cu bani multi, dupa ce se va proclama statul federal. Va disparea insa dupa aceasta data Linia Verde din mintile celor doua mase de locuitori ai Ciprului. In acest moment turcii trec Linia Verde si vin uneori sa munceasca in cealalta parte, pentru ca nivelul de trai este incontestabil mai ridicat. Cipriotilor greci nu le mai este interzis acum sa treaca in partea turca, dar nimeni nu o face. Motivul este bine intemeiat. Cand treci granita, cipriotii turci iti pun pe pasaport o stampila cu denumirea statului autonom cipriot turc. In aceste conditii, pentru orice cipriot grec ar insemna recunoasterea regimului Denktash si a statului autonom. Nici strainii, fie ei si jurnalisti, care vor sa treaca in partea ocupata nu sunt prea bine priviti de cipriotii greci. Am intrebat daca putem trece dincolo si nu ni s-a raspuns negativ. Am fost insa avertizati de anumite persoane ca odata acceptata stampila turca, o revenire din Romania la Nicosia ar putea deveni anevoioasa daca nu imposibila.
Guvernul si agentiile de turism, terifiate de un posibil razboi in Irak
Poate cea mai apasatoare problema economica a Ciprului, pe care ne-au confirmat-o atat ministrul comertului, industriei si turismului, Nicos Rolandis, cat si unul dintre directorii din ministerul de finante, este vulnerabilitatea indicatorilor macroeconomici la schimbarile din planul politicii internationale. Faptul ca in marea majoritate cresterea economica a insulei are la baza turismul face ca Cirpu sa fie dependent pe de-o parte de moda occidentala in materie de calatorii (mai bine zis moda britanica, pentru ca 50% dintre turisti vin din Marea Britanie), iar pe de alta parte de climatul politic international. Dupa evenimentele din 11 septembrie turismul a scazut in Cipru cu aproape 20%. In acelasi timp, integrarea in Uniunea Europeana ar putea pune probleme sistemului de firme off-shore care fac din Cipru o fasie de pamant extrem de interesanta in Mediterana. In aceste conditii, cipriotii urmaresc cu sufletul la gura evolutiile internationale privind o posibila interventie americano-britanica in Irak tocmai din perspectiva turismului care s-ar putea prabusi. Mai mult, nu trebuie uitat ca Cipru nu are resurse de petrol si importa din zonele apropiate. Cipru s-ar putea trezi din nou intre ciocan si nicovala in cazul in care Marea Britanie si SUA decid sa atace pe cont propriu Irakul. Pe de-o parte, autoritatile de la Nicosia s-au raliat la pozitia tarilor europene care vor ca aceasta problema sa fie solutionata de Consiliul de Securitate al ONU, dar pe de alta parte Marea Britanie detine baze militare importante pe insula si foarte probabil va dori sa le foloseasca impotriva lui Saddam. Cu jumatate de gura, un oficial cipriot ne spune ca Cipru cauta in acest moment solutii pentru a-si stabili un alt pilon al economiei decat turismul. Una dintre ideile avansate in cadrul cabinetului a fost aceea de a transforma Ciprul intr-o tara care reexporta. Asadar, Cipru ar putea fi un fel de butique cu produse importate din Orient pe care le va exporta catre Uniunea Europeana. Pana atunci insa, pericolul Irak ii terifiaza pe ciprioti.
-Uite, fa, romani!-
Dupa excursia la munte am fost trasportati in zilele urmatoare la mare, punctul cu adevarat forte al turismului cipriot. Statiunile de pe insula ofera servicii pentru toate categoriile de turisti. Regiunea Pafos, de pilda, este destinata in general familiilor si varstnicilor. Locurile sunt mai putin ticsite cu cluburi de noapte, mai putin zgomotoase, dar cu peisaje incredibile. Stanca Afroditei este unul din punctele parca rupte din rai, iar apele Mediteranei iti lasa senzatia ca te cufunzi intr-o piscina interminabila. Daca cineva ar dori sa citeasca o carte sub apa, ar putea sa o faca nestingherit. In octombrie plajele sunt inca pline de britanici, rusi sau asiatici. Tot in regiunea Pafos se gasesc si cele mai importante vestigii din perioada romana. Una din dezbaterile actuale in materie de turism din Cipru este legata de nevoia insulei de a specula mai mult latura istorica si culturala. Ministrul informatiilor, Michalis Papapetrou, ne-a explicat ca cipriotii au ajuns la concluzia ca mare si soare pot avea si altii, astfel ca la un moment dat exista riscul ca turismul sa aiba de suferit daca agentiile nu incearca sa includa in pachetele lor si vestigiile si muzeele insulei si daca nu incearca sa practice preturi mai avantajoase. Daca Pafos e consacrat turistilor mai molcomi, Agia Napa si in general plajele din regiunea Limassol se apropie foarte mult de imaginile pe care le vedem in reportajele despre Ibiza. Este o vesnica sarbatoare pentru tineri. Sute de terase lipite una de alta, cu patroni de toate nationalitatile care cauta tot felul de carlige pentru a-si aduce clienti. Multe dintre aceste terase sunt doate cu megaecrane unde pot fi vizionate meciuri din campionatele britanice, din toate partile esti bombardat cu fluturasi, invitatii si concursuri, totul intr-o mare de magazine pline ochi cu suveniruri. Am ramas socati sa descoperim ca macrameurile si mileurile nu mult diferite de cele romanesti se vand ca painea calda la preturi incredibil de ridicate. Un mileu kitsch poate costa si 30-40 de dolari. Am gasit printre puzderia de kitsch-uri, care fac in general deliciul turistilor occidentali, si celebrele cutiute de lemn din care ies serpisorii din lemn, meniti sa-ti porvoace o intepatura surprinzatoare, pe care ii intalneam pe vremuri in statiuni ca Baile Olanesti sau Amara. Doar ca la Agia Napa costa numai opt dolari bucata. Urcand pe stradutele intortocheate ale statiunii, m-am trezit asaltat de doua fete trecute de prima iubire care incercau sa ma tarasca la un restaurant chinezesc. Uitand ca ma aflu in Cipru, am refuzat in romana, lucru care le-a facut pe agresoarele mele sa se schimbe la fata. Una dintre ele, Alis, s-a intors spre alte doua colege de trotuar si le-a strigat intr-un stil inconfundabil: -Mihaelooo, uite, fa, romani!-. Asadar, Alis, Mihaela, Cristina si Paula. Toate venite de peste sase ani in Cipru, toate maritate cu ciprioti, dar cu un apetit incredibil pentru injuraturi romanesti. Impart vara fluturasi si se -reculeg- iarna. Au copii in Cipru, dar fetele lor imi spun ca in tinerete au -dansat- cateva veri pe plajele Mediteranei. Stand de vorba despre ce mai e in tara, imi scapa privirea pe unul dintre panourile publicitare din preajma, unde o blonda focoasa jumatate goala te invita la -dans-. -A, asta e romanca. N-o stiti, fa, e de la cabaret-. Apoi se plang ca cipriotii se poarta rau cu romancele, ca le trateaza pe toate -ca pe niste curve-. Una dintre ele ne mai povesteste cate ceva, impanand conversatia cu referiri la organe genitale, si ne despartim caluros.
Un Vintu arestat
Chiar daca este o tara dezvoltata la nivelul standardelor de viata europene, si uneori chiar peste, Cipru nu este scutit de coruptie. Si aici se fac jocuri politice si de interese, iar ministrii sunt in anumite cazuri si oameni de afaceri. Diferenta este ca, din cand in cand, cate un grangur mai intra si in puscarie. Asa s-a intamplat recent cu un domn de tip SOV, Lycourgos Kiprianou, care a facut o serie de jocuri financiar-bancare nu tocmai ortodoxe, dupa cum ne-au relatat ziaristii de la Politis. Lycourgos impreuna cu Roys Poyiadjis au reusit sa puna pe jar inclusiv autoritatile americane prin amploarea fraudelor lor, asa ca din acest punct de vedere s-ar putea spune ca au fost ceva mai potenti decat personajul autohton.
Acestia au condus AremisSoft Corporation, o firma internationala de software cu birouri in New Jersey, Londra, Cipru si India. AremisSoft a semnat un contract privind informatizarea sistemului de sanatate din Bulgaria pentru 37 milioane de dolari. Dar s-a descoperit ulterior ca valoarea reala a contractului era de numai 3,7 milioane de dolari, iar multe dintre facturile firmei erau -taiate- pentru firme care fie nu existau, fie nu achizitionau produse de genul celor comercializate de AremisSoft. In multe din afacerile acestei companii cifrele au fost umflate. Ulterior, Kiprianou a vandut la bursa, prin intermediul unor firme off-shore, milioane de actiuni, dar s-a dovedit ca in realitate el pastrase controlul in firma, chiar daca numele sau nu mai aparea in registre. Termenii ingineriilor financiare sunt destul de diferiti, insa asemanarea fizica si stilul de a trage sforile din umbra sunt socante. De altfel, jurnalistii de la acest ziar au fost primii care au semnalat fraudele lui Kiprianou si iata ca autoritatile au ajuns in cele din urma la concluziile trase si de Politis.
