Turda a fost celebra in anii *40 printr-una din cele mai cunoscute laboratoare de cofetarie din Ardeal. La Turda au ajuns sa guste din -cofeturile- lui Otto Steper marile vedete ale cinematografiei maghiare. Staruri precum Karday Katalin si Javor Pal faceau regulat ruta Budapesta – Turda cu trasura, special pentru a se delecta cu un -Dobos- unic sau cu o -Stanca de geata-. Terasa superba de la -Corso- era plina ochi de lume buna, care-si consuma povestile teribile, micile intrigi ori marile idile in aburul de epoca al romantelor fanfarei militare.
Tortul -Dobos- si-a descoperit glazura la Turda
In soarele fabulos al lui 2002, centrul Turzii isi dilueaza contururile: pe vitrina prafoasa a Cofetariei, un tanar – sarmant candva, imediat dupa Revolutie – se topeste de caldura pe afisul autocolant ce face reclama unei gume de mestecat, eventual racoroase. Puhoi de masini parcate simetric, redundant, de oamenii ocupati ai unui oras dezocupat. Un politist isi trece greu burdihanul prin tocul stramtat parca de canicula. Comanda un suc si-un Dobos.
Ceea ce se vede azi e o realitate seaca, e doar felia unui tort savuros candva, dar parca nesiropat si fara glazura. In chiar locul actualei cofetarii, martorii perioadei interbelice au trait sa vada cea mai cea dintre cofetariile ardelene. -Trasurile veneau regulat de la Cluj si chiar de la Budapesta-, isi aminteste cu nostalgie doctorul turdean Teodor Istrate despre cei care, in anii *40, veneau la Turda pentru a gusta din prajiturile unui cofetar vienez.
Otto Steper, proprietarul cofetariei, era o figura aparte: cu cioc si mustati albe, inalt, impresiona prin faptul ca isi aducea retetele direct de la Viena si incredinta prepararea prajiturilor unui cofetar maghiar. Cofetaria lui Steper era situata chiar langa actualul sediu al Politiei, avea in fata o terasa, unde in fiecare duminica putea fi auzita fanfara militara a orasului.
Aici, la Turda – spun localnicii -, in laboratoarele de cofetarie ale lui Steper a fost preparat cu glazura de zahar ars, pentru prima data, tortul -Dobos-. Se pare ca aceasta contributie a vienezului care a castigat sufletul localnicilor prin gustul delicat al prajiturilor sale a ramas in amintirea localnicilor. Intr-una din cofetariile orasului, situata pe Calea Victoriei, turdenii pot comanda tort -Dobos Steper-, insa putini sunt cei care stiu de unde provine denumirea prajiturii pe care o consuma.
Pe -Corso-, la o -Stanca de gheata-, la taclale cu vedetele cinemaului maghiar
Nici o plimbare duminicala prin centrul orasului nu ocolea, in acei ani, Cofetaria lui Steper. Iesirea pe -Corso- avea si o nuanta prin care cei cu un statut social aparte tineau sa aminteasca asta. Pana la castigarea alegerilor de catre formatiunea lui dr. Petru Groza, burghezii se plimbau pe partea stanga a centrului orasului, trotuarul din dreapta fiind rezervat servitoarelor, lucratorilor si soldatilor. Dupa venirea la putere a guvernului popular, din 1948, iesirea -pe Corso- a capatat o nuanta de fronda: burghezii au inceput sa se plimbe pe partea dreapta a centrului Turzii, in timp ce oamenii simpli -se intretineau- pe trotuarul din stanga.
Nu era picior de turdean iesit la plimbarea duminicala care sa nu se opreasca la umbra terasei lui Steper, pentru a gusta, dupa cum povesteste doctorul Teodor Istrate, o inghetata de lamiie. -I se spunea <Stanca de gheata> si se servea numai in boluri metalice si neaparat insotita de apa minerala-, povesteste doctorul Istrate, care adauga cum la cofetaria lui Steper au poposit si Karady Katalin si Javor Pal, doua -stele- a cinematografiei maghiare de la acea vreme.
Viata ca-n filme
Karady Katalin si Pal Javor sunt descrisi de biografi ca fiind prezentele carismatice ale varstei de aur a cinematografiei maghiare. De-o frumusete si-o popularitate rare chiar si printre staruri, Karady a ramas celebra nu doar prin rolurile jucate, ci si prin eroismul ei extraordinar in fata represiunilor celui de-al Doilea Razboi Mondial. In timpul razboiului, Katalin Karady a gazduit in apartamentele sale din jurul capitalei maghiare o multime de prieteni evrei refugiati. Mai mult, a scos din inchisoare pe multi dintre cei arestati. In 1944 a fost arestata de Gestapo in timp ce canta la un post de radio. A fost intemnitata, batuta si interogata vreme de mai bine de trei luni, dar n-a dat in vileag pe nimeni. Dupa razboi n-a mai jucat decat intr-un singur film.
Recent, un tanar regizor maghiar i-a dedicat un film. Personalitea ei este evocata in fiecare an de societatea maghiara in preajma sarbatorilor iernii, atunci cand sunt marcate ziua sa de nastere si onomastica. Zambetul ei magnific mai bantuie si azi, spun batranii, centrul Turzii, locul unde s-a delectat de-atatea ori la Cofetaria lui Steper.
