Tin in mana o piatra fabuloasa, Star of Sierra Leone, al treilea diamant din lume, masurand aproape o mie de carate. Interlocutorul meu are in fata o colectie cu 15 dintre cele mai vestite diamante din lume. Daca nu ar fi strassuri, valoarea lor ar bate cheltuielile publice civile din Statele Unite.
CV-ul unor pietre
Star of Sierra Leone masoara 968.9 ct si este cea mai mare piatra descoperita in ultimii ani. Gasita nu in mina, ci la suprafata, in 1972, ea a fost schimbata pe o sticla de Coca-Cola. Piatra este atat de mare, incat nici celui care a descoperit-o, nici cumparatorului nu le-a venit ideea ca poate fi diamant. Dupa o sumedenie de tranzactii fara importanta, abia in 1975, ea a capatat un nume, cand a ajuns la Geneva si a fost recunoscuta de bijutierii elvetieni.
Intr-o colectie buna de strassuri, cum este si cea a lui Heinz Karl, conducatorul breslei bijutierilor din Romania, se afla, alaturi de Star of Sierra Leone, multe alte diamante cu biografii incarcate. Una dintre cele mai aventuriere pietre din lume este Sancy. Candva a impodobit coiful lui Carol Temerarul, iar, la moartea regelui, un soldat a smuls briliantul cu un pumnal si l-a vandut unui pastor, pe un singur gulden. Pentru cei doi, el era o prada de razboi, dar un simplu diamant, fara a banui apartenenta sa regala. Pastorul l-a vandut in profit, pe un gulden si jumatate, unui negustor. Sancy a ajuns la curtea regelui Portugaliei, Antonio, apoi a sosit in tezaurul lui Henric al IV-lea, intemeietorul Dinastiei de Bourbon. A fost pastrat in caseta ducesei Berry, apoi intr-o cutie metalica, la marele comerciant Jean Friedlein, a trecut pe la fabricantul Demidov si a ajuns in posesia tarului rus. Inainte de a intra pe mana puterii populare din URSS, avusese peste o suta de stapani.
Diamantul Regentul, zis si Pitt, are un trecut si mai plin de aventura. A fost descoperit in Africa de Sud, de un sclav care a incercat sa nu-l dea stapanului. Pentru ca muncitorii erau cautati in gura, sa nu ascunda diamante, sclavul si-a crestat piciorul si l-a ascuns in spatele muschiului gambei, reusind sa-l scoata din mana. A izbutit sa evadeze cu ajutorul unui marinar caruia i-a promis jumatate din castig, dar marinarul l-a ucis si l-a jefuit. Diamantul a fost vandut guvernatorului Pitt pe o mie de lire sterline, dar marinarul a aflat ulterior, de la un bijutier, ca valoarea nestematei este mult mai mare. Pitt a obtinut 3.700.000 de franci de la ducele d*Orleans, regentul Frantei. In timpul Revolutiei franceze, diamantul a disparut pentru mult timp si a fost gasit de politie doar printr-o intamplare. Dar Regentul nu reprezenta pentru revolutionari decat o ramasita a nobilimii, astfel incat Guvernul l-a amanetat in strainatate. A fost rascumparat de Napoleon pe vremea cand nu ajunsese imparat si era doar prim consul. Regentul a fost montat pe sabia lui Napoleon, care spunea ca i-a purtat intotdeauna noroc. L-a ajutat in campania din Africa, l-a ajutat la Austerlitz, dar l-a tradat la Waterloo. Regentul a parasit Franta dupa acea batalie si s-a stabilit in Germania, in tezaurul kaiserului.
Marele Mogol, Steaua Sudului, Imperial, Nizam, Stewart, Raja Matanash, Koh-i-Noor, Printul Orlov, Marele duce de Toscana, toate sunt diamante cu sange albastru si cu povesti spuse si intamplate secole la rand. Dar nu numai diamantele, toate marile pietre au CV-uri bogate, fie ca este vorba despre perle sau despre safire, despre rubine sau despre balase.
Regele nestematelor
Sunt peste 700 de pietre pretioase si semipretioase, al caror rege este diamantul.
Clasificarea comuna, importanta, intrucat este cea legala, nu multumeste pe nimeni dintre cei care lucreaza cu asemenea valori, fie ca este vorba despre bijutieri sau oameni de stiinta. Mult mai explicita pare a fi terminologia folosita de francezi: pietre pretioase, pietre fine si pietre de bijuterii. In prima categorie nu intra decat patru vedete ale lumii minerale: diamantul, safirul, rubinul si smaraldul, langa care se adauga si o contributie a lumii biologice – perlele naturale.
Majoritatea celorlaltor nestemate trec ca si neobservate, mai ales in stare bruta. De multe ori, ele sunt intalnite pe dealuri si pe munti de nespecialisti, care pur si simplu le lovesc cu piciorul, fara a banui marea finete si stralucirea unei asemenea pietre prelucrate. Este indeosebi cazul cuartului fumuriu, frate bun cu agata si cu ametistul si ruda saraca a opalului, dar de nedreptati nu este ferit nici cristalul de stanca, zis si -diamant de Maramures-, din care se fabrica excelente imitatii de diamant, dar unele dintre ele sunt vandute ca diamant autentic. Mai ales in Romania, in cadrul unei mari ignorante fata de tot ce inseamna nestemate, sub numele de diamant sunt aruncate mai multe pietre altfel onorabile, foarte clare si pline de stralucire, care au si ele valoarea lor, dar nu pe cea a diamantului. Zirconiul si moissanitul sunt imitatii serioase de diamant, atat de bune, incat insala chiar si -diamant testerul- cu toata electronica lui, dar in foarte putine tari, intre care si Romania, ele se pot substitui regelui.
Pretul unei pietre scumpe este unul neomogen, strict orientativ. Cel mai bun pret il are briliantul, diamant natural slefuit intr-o forma anume, cu un pret mediu care incepe la 0,5 dolari si merge pana la 10.000 de dolari pe carat. Cu cat piatra are mai multe carate, cu atat pretul fiecarui carat este mai mare. Cele mai scumpe sunt diamantele perfect albe si fara incluziuni, dar cel mai bine vandut diamant este unul de culoare roz, in greutate de 4.92 ct, licitat cu doua milioane de dolari.
Minerale-chiabur
-Trebuie evitata o confuzie frecventa, intre caratul pentru pietre, care este o masura a greutatilor foarte fine (0,2 grame), si cel al metalelor pretioase, care indica puritatea, concentratia de metal pur. Dar sunt foarte multe confuziile care se fac in acest domeniu, al pietrelor rare, dat fiind ca, in timpul comunismului, ele au fost considerate prea legate de viata burgheza pentru a fi popularizate-, spune Karl Heinz, presedintele patronatului bijutierilor din Romania si coautor al singurei lucrari de specialitate care a aparut in tara. -De foarte multe ori, nici cei care lucreaza cu aceste pietre nu se pricep foarte bine.-
In unele cazuri, vanzatorii din magazinele de bijuterii se inrosesc timizi daca ceri amanunte despre pietrele pe care le au in vanzare; adesea, nici nu stiu cum se numesc si trebuie sa caute prin hartii si prin cerificate: -Ia vezi tu, asta galbuie, ce scrie ca e?-. Cautarea unei persoane care sa faca o expertiza este si mai dificila, iar in ceea ce priveste oameni care sa prelucreze pietre, acest lucru este aproape imposibil de gasit in tara. Toate pietrele care se comercializeaza, montate in bijuterii sau libere, sunt aduse din import, deja prelucrate. Dupa 1990 au fost mai multe firme, predominant cu capital evreiesc, care au incercat sa aduca si in Romania aceasta industrie, dar initiativa lor a fost un esec comercial.
-In Romania nu exista prea multe pietre de reala valoare, cu exceptia rumanitului (chimlimbarul de Buzau) si a unor cristale de siliciu de origine meteorica din Moldova. Apoi nu exista o traditie a prelucrarii pietrelor. Iar in cele din urma, nu exista nici o piata foarte consistenta.-
Majoritatea celor care lucreaza in bijuterii sunt aurari de meserie, deprinsi a degusta si diamante, doar fiindca -bijuteria fara piatra nu este bijuterie-, cum spune Ferentz Viorel, unul dintre cei mai priceputi bijutieri, cu atelier in Pasajul Englez din Bucuresti si cu multa lume buna, artisti si politicieni, printre clienti. La el vin spre expertiza multi dintre comercianti, la el vin comenzile de inele si de colane, la el vin si bratarile si inelele pentru a fi drese atunci cand oamenii se poarta ceva mai dur cu bijuteria. Nu i s-a intamplat niciodata sa se insele, spune el, nici macar cu cele mai bine facute dintre imitatii. Omul are o singura pasiune – diamantul -, cea mai buna investitie, dupa cum spune si cea mai luminoasa piatra. In topul pietrelor care i-au trecut prin mana, pe primul loc se claseaza un briliant de culoare alb-citrin (galbui), de 7 ct, al unei familii romanesti cu blazon, expertizat de Banca Elvetiei la valoarea de 170.000 de dolari, acum mai multi ani.
Familiile boieresti din Romania au detinut colectii impresionante de pietre pretioase, chiar daca prea putine au povesti fabuloase. Printul Mavrogheni este cunoscut pentru purtarea sa de la Paris, unde s-a ruinat, asezand cu discretie, sub batista, diamante pentru frumusetile Frantei. Diamante celebre a avut beiul Manuc, cel cu hanul de la Piata Unirii, numit domn al Moldovei, dar fara a-si lua tronul in primire, deoarece nu a vrut sa paraseasca Bucuresciul, si care, atunci cand a fost alungat de turci, s-a refugiat in Rusia cu averi legendare, intre care un mare briliant, Olmuz, care in limba turca inseamna chiar diamant.
O parte dintre vechile colectii se mai pastreaza si pot fi vazute in diferite muzee, cele mai multe la Muzeul National de Istorie, care reuneste colectii din evul mediu, colectia Orghidan, piese ale Casei Regale. Mari valori de pietre scumpe sunt pastrate si la BNR, in fondul de tezaur, dar foarte multe piese au plecat din tara in prilejuri diverse. Este cunoscut cazul pierderii tezaurului Romaniei in timpul Primului Razboi Mondial, din care s-a mai intors din Moscova doar o mica si nesemnificativa parte.
O alta parte a bijuteriilor de mare valoare au plecat din tara imediat dupa al Doilea Razboi Mondial, cand marile familii au trebuit sa le expatrieze, de teama ca vor fi confiscate de comunisti. -Majoritatea au fost scoase din tara prin intermediul britanicilor-, spune Andrei-Mircea Dragomir, muzeograf principal la Muzeul de Istorie Naturala si unul dintre cei mai mari experti in gemologie. -A fost un gest extraordinar, o treaba sistematica, si britanicii au riscat mult, scotandu-le adesea cu ajutorul valizei diplomatice. Altfel, ar fi fost confiscate de rusi si din ele s-ar fi intors in tara tot atat cat s-a intors si din tezaur.-
Oamenii de langa pietre
O piatra o toceste pe cealalta si praful de diamant pe toate. Slefuirea este un lucru dificil, dat fiind ca duritatea insasi se masoara prin raportare la diamant. Perlele nu se tin in aceeasi caseta cu briliantele, pentru ca pot fi ranite. In ce-i priveste pe oameni, ei sunt tociti de viata insasi, lasa unele amprente pe piatra si se duc. Zeci de generatii stau in jurul unei singure nestemate.
Consultat de Banca Nationala, un expert s-a ingrozit cand a gasit un sirag rupt de perle, cu urme de sange pe el, cum fusese smuls de la gatul -burjuiului-, pe timpul nationalizarilor facute de comunisti. Pietrele amintesc si ascund povesti cumplite, chiar si cele mai nevinovate dintre ele.
-In anii *80 am fost anchetat de Securitate-, povesteste muzeograful Andrei-Mircea Dragomir. -Imi facusem o colectie superbissima, din pietre gasite de mine, slefuite de mine, in casa. O intitulasem <din lumea mineralelor> si cuprindea indeosebi pietre gasite in Apuseni si la mare, pe care le cautam in concedii. Cineva m-a denuntat si Politia a inceput ancheta. S-au legat ca nu sunt inregistrate la patrimoniu. Sotia a incercat sa le explice ca o piatra in care dai cu piciorul pe drum este o simpla piatra, nu o valoare de patrimoniu… Mi-au confiscat colectia si m-au anchetat un an si jumatate. Dupa ce mi-au confiscat casa bunicilor si a parintilor, traiesc intr-o neagra mizerie. Ce afacerist eram eu? Nu se vede cum traiesc? Cand s-a terminat ancheta, mi-au restituit ciurucurile, restul au ramas la ei si le-au dat mai tarziu Muzeului de Geologie, aici peste drum. Tot e bine ca nu si le-au insusit militienii…-.
In vecinatatea pietrelor rare gasesti bijutieri, oameni cu o pregatire mestesugareasca, cu un fond de cunostinte practice, dar limitati la acesta, si oameni de stiinta specializati in gemologie doar din pasiune. Andrei-Mircea Dragomir este de origine polonez, cu bunicii stabiliti in Bucovina de pe timpul Imperiului austro-ungar si intrati in Romania prin Unirea din 1918. De profesie este biolog, dar viata si-a dedicat-o cristalografiei si gemologiei. -Ca si biologia, sunt minuni ale lumii naturale. Cristale cresc, aceasta nu este o simpla expresie. Partile lor se numesc pe drept cuvant <indivizi cristalini> si au viata lor, sunt intr-o permanenta competitie…- Ceea ce l-a atras este interdisciplinaritatea desavarsita, necesara studiului pietrelor pretioase. -Trebuie sa ai cunostinte de fizica, de chimie, de optica, de geografie si de geologie. Pana si criminalistica se aseamana cu studiul nestematelor, si mi-am facut o cultura serioasa si in acest domeniu. Instrumentele si metodele de lucru sunt aceleasi: microscopul, pensetele, lampa de ultraviolete, fluorescenta, fosforescenta…- Pentru a admira in cunostinta de cauza o piatra rara, trebuie sa fii un compendiu de stiinte naturale. Dar si -mirenii-, neinitiatii, au placerile lor. Un briliant care scanteiaza o ora in intuneric, un opal care isi joaca focurile si culorile mai ceva ca un cameleon, un rubin sau un spinel rosu, ca o concentrare de sange solid, un smarald – verde in lumina zilei si rosu ca un trandafir la ultraviolete, un topaz ca un cer desenat cu talent, pietrele vorbesc direct, imediat dupa slefuire, si in latina, dar si pe limba neamurilor.
Batranetea
Pietrele nu sufera de cancer, nici de hipertensiune, nici de nevroze. Dar si ele au bolile lor, motivele lor de a-si pierde stralucirea. Comparate cu un om, nestematele sunt nemuritoare; comparate cu omenirea, sunt doar obiecte cu termen de valabilitate.
Exista insa si remedii, cunoscute bijutierilor buni si tuturor celor indragostiti de pietre. Opalul, safirul de Miass, crisopazul, toate isi pierd culoarea nobila, chiar si atunci cand nu le daunezi cu nimic. Pentru a se reda tineretea peruzelei, piatra se fierbe in apa cu detergent sau se da unui gascan s-o inghita. Topazurile galbene braziliene se pun in painea coapta la cuptor. Majoritatea pietrelor insa se reincarca de stralucire doar prin ingroparea lor intr-un ghiveci, in pamant oarecare, tratat cu unele prafuri al caror secret il au bijutierii.
Diamantul este periclitat de caldurile mari, care ii schimba culoarea si ii scad drastic pretul. Pentru a-l proteja este invelit in pasta de borax. Toaleta diamantului se face prin fierbere in acid sulfuric concentrat. Alte pietre, precum crizoberilul, se curata in baia cu ultrasunete. Kunzitul roz-violaceu se curata numai cu apa si sapun. Pe unele pietre le deranjeaza lumina, pe altele, socurile, unele sunt sensibile la acizi, altele reactioneaza neplacut la ultrasunete de mare intensitate. Perlele sunt atacate de acizii din transpiratie, de prafuri, de creme, de spray-uri, de aerul prea umed si de cel prea uscat.
La nunta se fac cadouri inele cu briliant. Se ureaza -casa de piatra-. Dar nimic nu e vesnic, nimic nu e mai dur decat timpul, nici macar duritatea insasi, diamantul.
Vladimir Dan Gheorghe
