Florin are 11 ani si este in clasa a V-a. N-a plans in viata lui cat a plans intr-o singura zi la Judecatorie. -Vreau cu mama si cu tata-, erau singurele cuvinte pe care reusea el sa le zica printre lacrimi cat pumnul. Nici cuvintele de consolare, nici mangaierile pe cap ale judecatoarei nu reuseau sa-i aline durerea din suflet. -Vreau cu mama si cu tata-, a fost singura optiune pe care a aratat-o Florin, intrebat cu cine vrea sa ramana. Baiatul a fost prins in mijlocul unei familii care divorta. Daca sotii au reusit mai usor sa treaca de acest moment, pentru Florin, demersul parintilor este o drama. Este incapabil sa renunte la o jumatate din universul sau, fie ca-i vorba de mama, fie ca-i vorba de tata. El ii vrea pe ambii parinti atat atunci cand se culca, cat si atunci cand se trezeste. Si daca parintii reusesc sa zdruncine echilibrul copiilor prin hotararea lor de a divorta, cei care marcheaza destine in continuare sunt judecatorii. -Va dati seama, in functie de decizia noastra, copiii vor trai cu unul dintre parinti, le vom oferi un anume mod de trai. Solutiile in astfel de cazuri sunt cele mai grele, tocmai pentru ca la mijloc sunt si minori. Divortul parintilor este o trauma pe care numai copilul singur o traieste la intensitatea maxima-, a spus un judecator. Zilnic, salile de judecata sunt scena unor astfel de drame ale caror eroi principali sunt copiii. Inspaimantati, infricosati, maturizati prea devreme, obligati sa dea raspunsuri pentru care nu sunt pregatiti, copiii sunt pusi in situatia de a renunta la un parinte. Sau, altfel spus, trebuie sa-si aleaga parintele cu care ar vrea sa stea: mama sau tata. -E ca si cum acesti copii si-ar omori mama sau tatal. Este dramatic numai sa le urmaresti chipul sau sa le asculti vorbele-, a comentat un judecator care nu o data si-a inabusit lacrimile in spatele dosarelor cu divorturi cu minori.
Divorturile cu minori ii fac pe judecatori sa planga
Intrebati care sunt cele mai emotionante cazuri din activitatea lor, judecatorii au spus la unison ca divorturile cu minori ii fac cel mai des sa lacrimeze pe furis. Cei care le umezesc ochii sunt copiii. Durerea lor, zbuciumul sufletesc, drama pe care o traiesc i-au induiosat totdeauna pe judecatori. -Totdeauna am judecat cu sufletul astfel de cazuri. Ca sa fiu sigura ca nu gresesc in deciziile mele, m-am sfatuit, m-am consultat cu colegii, am citit. Te impresioneaza cand ii vezi pe copii debusolati, nehotarati, nepregatiti sufleteste pentru momentul alegerii parintelui. Prin solutiile noastre, le marcam destinul ulterior. Trebuie sa fim siguri ca hotararile judecatoresti date sunt intotdeauna in favoarea copilului sau a copiilor-, a spus Adriana Stoenel, vicepresedintele tribunalului. Contorizand cazurile avute, judecatorii au prezentat o paleta larga a divorturilor cu minori. Unele sunt simple, usoare, iar altele le fura nopti de nesomn si discutii prelungite cu psihologi sau pedagogi. In unele cazuri, copiii vad divortul parintilor ca pe o eliberare, iar in altele, separarea sotilor are efecte negative asupra copilului pentru toata viata. -Am avut un caz in care un baiat de 17 ani a devenit homosexual, un alt copil a ajuns vagabond, iar altii au abandonat scoala-, a aratat psihologul Florentina Cauia o parte dintre efectele nocive ale unui divort.
Cele mai grele divorturi sunt in lumea intelectualilor
Cele mai simple cazuri sunt atunci cand unul dintre parinti intretine o relatie tensionata in sanul familiei. -Daca tatal este betiv, isi bate sotia sau copiii, nu asigura armonie in casa, atunci, pentru copil, divortul este ca o eliberare. Nu o data, copiii ar fi vrut chiar de maine sa nu mai locuiasca impreuna cu tatal. Foarte rar, dar s-a intamplat, au fost si cazuri in care mama era elementul destabilizator si atunci am fost obligata sa incredintez copilul tatalui-, a povestit un judecator de la tribunal. -Acolo unde mama sau tatal este violent, copiii isi aleg singuri parintele. Nu sunt regrete, sunt fermi, sunt convinsi ca alegerea este cea mai buna-, a mai spus judecatorul. Nu atat de simplu este insa in cazul familiilor in care amandoi sotii pot asigura conditii de trai. -Cel mai greu este in lumea intelectualilor-, a aratat un judecator unde se dau -bataliile- cele mai mari. Greutatea deciziilor este data de faptul ca atat mama, cat si tatal isi iubesc in mod egal copilul. Tot in mod egal sunt impartite si conditiile financiare care pot asigura un trai civilizat copilului. Si tot in mod egal, copilul isi iubeste parintii. Atunci, cum ajung judecatorii la o solutie? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, majoritatea judecatorilor intervievati au oftat intai. Apoi, si-au cautat cuvintele si, profitand parca de ocazie, si-au motivat in fata lor solutiile date in astfel de cazuri.
-Este destul de greu sa apreciezi care dintre parinti isi iubeste mai mult copilul-
-Cred ca este vorba si de ambitii cand se cearta sotii pentru copii. Vor sa realizeze lucruri marete cu copiii. Am avut un caz in care tatal cerea sa i se incredinteze fetita in varsta de 2 ani. Nu zic ca tatal nu-i putea da educatie, dar cum poti sa smulgi un copil de 2 ani de langa mama? Prea usor se trece uneori cu buldozerul peste sufletele. Copilul are nevoie de foarte multa dragoste. Or, dragostea materna nu se poate inlocui cu nimic-, este convinsa o judecatoare de la tribunal. Daca, in cazul minorilor pana in 10 ani, acestia sunt incredintati de obicei mamei, atunci cand este vorba de copii mai mari, drama unui divort se adanceste. -Este neplacut sa apara in fata ta un copil cu lacrimi in ochi, care iti spune ca vrea sa stea cu amandoi parintii. Aproape ca nu stii ce sa faci. Este destul de greu sa apreciezi care dintre parinti isi iubeste mai mult copilul pentru a i-l incredinta-, a declarat o tanara judecatoare. Cand minorii au peste 10 ani, deci, din punct de vedere legal, se considera ca au discernamant, acestia sunt adusi in fata judecatorilor. Intalnirea dintre ei si magistrati are loc de obicei in birouri, feriti de publicul justitiabil sau de parinti care sa ii influenteze in decizie.
Divorturile cu mai multi copii seamana cu negocieri la taraba
Un capitol aparte in dramele care se consuma pe holurile Justitiei il reprezinta divorturile cu mai multi minori. De multe ori, impartirea copiilor are aspectul unei negocieri la taraba. -Stau si ma intreb cum poate un parinte sa aleaga copiii pe care vrea sa ii creasca. Bineinteles ca sunt anumite ratiuni care stau la baza unor astfel de negocieri, dar cum poti spune pe care copil il iubesti mai mult-, se intreaba o judecatoare. Atunci cand este vorba de mai multi copii si parintii vor sa-i separe, minorii fac adesea front comun. In primul rand, nu vor sa fie despartiti intre ei si apoi nu vor sa stea departe fata de parinti. -In astfel de cazuri, copiii sufera o dubla trauma: despartirea de frati si despartirea de parinti. Parintii ii vor separati, dar copiii nu vor sa se supuna. Daca pe moment, pentru cei doi soti, divortul reprezinta decizia cea mai buna, pe viitor, singurii care au de suferit sunt copiii care se instraineaza unii de altii-, a comentat Adriana Stoenel.
Copiii pana in 10 ani sunt incredintati mamelor
Din punct de vedere juridic, divorturile fac parte din categoria dosarelor civile ale judecatorilor. Amestecate cu impartiri de pamant, stabiliri de pensii si plangeri impotriva proceselor-verbale, divorturile pot fi privite ca niste cazuri oarecare. Satui de traiul in comun, din diverse motive, financiare sau emotionale, sotii se prezinta la judecator pentru a fi desfacut actul de casatorie. In schimb, daca un divort are la mijloc si un copil, lucrurile se complica pe masura ce creste si numarul de copii. Dosarul are o incarcatura emotionala, pe care adesea o preia judecatorul. Acesta nu va mai fi un simplu magistrat. El va trebui sa stabileasca ce este mai bine pentru copil. -Suntem obligati sa fim foarte buni psihologi, pedagogi, psihopedagogi, educatori-, a aratat un judecator in ce consta complexitatea cazurilor cu minori. Potrivit legislatiei actuale, minorii pana in 10 ani raman de obicei cu mamele. Doar in cazuri extreme, respectiv decesul mamei, tulburari psihice si comportamentale grave sau atunci cand femeia paraseste caminul conjugal, judecatorilor le este usor sa incredinteze minorul tatalui. Dar, daca bietul copil a depasit chiar si cu o zi varsta de 10 ani, atunci el va fi adus in fata judecatorilor si va fi ascultat. Adica va fi pus in situatia sa-si aleaga parintele. -Sa vedeti cum ezita copiii cand este vorba sa aleaga intre mama si tata. Isi dau seama ca nu este vorba de jucarii preferate. Si atunci, coplesiti de moment, izbucnesc in lacrimi si ne roaga pe noi sa-i tinem parintii impreuna-, a povestit un judecator din dosarele care i-au trecut prin mana. Or, tocmai astfel de cazuri au smuls, nu o data, lacrimi magistratilor.
Anchete sociale superficiale
Dosarele care ajung in fata magistratilor si care se refera la divorturi cu minori au la baza anchete sociale. Astfel de acte ar trebui sa reprezinte un punct de reper pentru judecatori. Dar nu o data aceste anchete s-au dovedit a fi simple hartii completate. -Aproape toate sunt completate la fel. Numele, varsta copiilor, numele parintilor, cateva date despre starea sociala. Nu sunt profunde si, in final, nu prea ne ajuta-, s-au plans judecatorii de la tribunal. Acelasi lucru l-au constatat si magistratii de la judecatorie. -Aceste anchete ar trebui sa fie mai serioase. Protectia Copilului ar trebui sa se implice mai mult. Sunt binevenite si serviciile unui psiholog, care sa stea de vorba cu minorii atat in timpul divortului, cat si dupa, pentru a-l ajuta sa treaca de situatie-, doresc tinerii judecatori.
