Craioveanul Aurelian Guta a fost arestat la numai 15 ani pentru ca facea parte din Fratiile de Cruce, pe atunci formatiunea educativa a miscarii legionare. Inca din perioada antonesciana, Craiova, Pitesti, Targu Ocna, lagarele de munca de la Canal si Onesti au devenit inchisori in care a petrecut clipe de cosmar ce l-au marcat pe viata.
Au fost 13 ani petrecuti mai mult prin inchisori, cu scurte pauze de libertate, in care a avut timp sa se ocupe si de scoala. In total, dupa gratii a stat noua ani. Si a primit o tinerete distrusa de batai, frig, mizerie, teroare si mai ales umilinta. Fostul detinut politic a avut nesansa de a se afla la Pitesti cand a inceput reeducarea si povesteste acum, dupa o jumatate de secol de la caderea cortinei, amintiri din infernul lagarelor comuniste de concentrare. Cel mai mult timp a fost inchis la Targu Ocna, unde detinuti proaspat reeducati la Pitesti erau adusi pentru a extinde experimentul crearii -omului nou-. Demersul a esuat. Dar aproximativ 1.000 de persoane au ramas mutilate fizic si psihic.
Aurelian Guta a fost arestat in septembrie 1941 pentru activitate subversiva impotriva regimului, judecat si condamnat, initial, la 10 ani de munca silnica. A executat numai trei, suficient insa pentru a-si distruge pe viata plamanii: -Am fost eliberat, pe de o parte, pentru ca ma imbolnavisem de TBC, dar si pentru ca maresalul Antonescu si-a dat seama ca procedase prea dur si prea violent cu elevii care erau condamnati la un numar de ani de inchisoare cati nu traisera ei. Au fost foarte multi elevi de 16, de 17 sau de 18 ani care erau condamnati la 20, 25 de ani sau chiar munca silnica pe viata. Am revenit acasa si prima grija a fost sa ma internez intr-un sanatoriu sa-mi refac sanatatea si sa-mi reiau cursurile scolare-. Bucuria nu a durat prea mult. In acelasi an, trupele sovietice care patrunsesera in tara au dat dispozitia ca toti fostii dependenti de miscarea legionara, care sunt cunoscuti la domiciliu, sa fie arestati. In felul acesta, Guta, chiar daca nu mai intreprinsese nimic concret, a fost din nou arestat si inchis intr-un lagar din Craiova. -Regimul de aici a fost mult mai greu decat cel anterior, in sensul ca stateam intr-o fosta scoala, din care erau scoase bancile, si circa 200 de oameni dormeam pe pardoseala libera-. Dupa cateva luni, cum boala nu era complet vindecata, tanarul de atunci a fost din nou eliberat.
Cosmarul incepe la Pitesti
Aurelian Guta si-a terminat liceul in 1947 si s-a inscris la Facultatea de Litere si Filosofie la Bucuresti, unde si-a reluat activitatea in cadrul miscarii legionare. Cum era de asteptat, arestarea sa nu a intarziat sa apara. De data aceasta a primit 4 ani si trimis la inchisoarea de la Pitesti. -Peste 1.200 de studenti eminenti si cu o tinuta de caracter deosebita s-au adunat atunci la Pitesti. In 1949, autoritatile de stat, constatand ca toti acesti studenti au o atitudine darza si opusa fata de regim, s-au gandit cum sa-i anuleze. De fapt, acest lucru il face orice functie politica dictatoriala, sa-si anuleze fizic, dar mai ales moral, adversarii. S-a instituit un secret sever, n-am avut absolut nici un fel de legatura cu familia sau cu exteriorul din momentul cand s-a produs arestarea si pana s-a facut eliberarea. In afara de aceasta, n-am avut nici un contact cu lumea dimprejur si am suferit un regim dur de tot. In interiorul inchisorii de la Pitesti se instituise o teroare cum nu mai cunoscusem in alte imprejurari si in alte inchisori prin care trecusem-, povesteste fostul detinut politic. Guta isi aminteste ca, in dimineata de 6 decembrie 1949, in binecunoscuta camera 4 Spital, detinutul Eugen Turcanu, omul administratiei, s-a ridicat impotriva colegilor de celula, care isi mentineau -atitudinea dusmanoasa impotriva regimului-. Totul se desfasura conform scenariului, iar gardienii asteptau pe coridor sa intervina in lupta dintre -banditi- si detinutii cu idei procomuniste. Fiind bolnav de TBC, A.G. era izolat intr-o alta celula, nu a vazut scena, insa a auzit tipetele sfasietoare ale celor batuti. -Circa 4 ore, a fost un adevarat carnaj. Directorul inchisorii cu toti gardienii au luat la bataie cu pumnii, cu batele, cu picioarele pe cei pe care ii indicase Turcanu. Noi auzeam zgomote infioratoare, dar nu stiam ce se intampla. Asta a fost inaugurarea fenomenului de la Pitesti, care a scos in evidenta ca actiunea a apartinut exclusiv organelor de conducere ale inchisorii-.
-Oameni noi- apar la Targu Ocna
Aurelian Guta, acum la varsta de 80 de ani, marturiseste ca el, pe acelasi motiv de boala, a scapat de reeducare. In primavara anului 1950, toti bolnavii de TBC au fost evacuati in inchisoarea de la Targu Ocna. Dupa aproximativ trei luni, un camion cu -oameni noi-, marfa de Pitesti, este descarcat la Targu Ocna. -Noi nici atunci nu stiam ce se petrecuse la Pitesti, actiunea era strict secreta, detinutii erau instruiti sa nu declare absolut nimanui regimul care li s-a aplicat. Cateva saptamani, nici unul dintre veniti nu a vorbit cu nimeni, pana cand, la un moment dat, un reeducat care avea la Targu Ocna un bun prieten, a avut curajul sa-i spuna, subliniand sa pastreze secret informatia, pentru ca altfel vor pieri amandoi. Acesta insa nu s-a abtinut si ne-a spus si celorlalti-. Dupa lungi dezbateri, grupul detinutilor de la Targu Ocna a hotarat sa divulge totul directorului inchisorii lor si sa ceara sa nu se aplice si acolo fenomenul de la Pitesti. Stefan Daniliuc, directorul de atunci, nu stia nimic, si, cum s-a manifestat impotriva fenomenului, a fost dat afara. Inspectorul Ministerului de Interne de la Bucuresti din perioada respectiva, Teodor Sepeanu, venit la Targu Ocna, si-a exprimat clar punctul de vedere in fata detinutilor: -Intre unii care si-au schimbat atitudinea si au imbratisat principiile socialiste si altii care se opun si care si acum manifesta aceeasi dusmanie fata de regim, va rog sa ma credeti ca noi dam dreptate celor care si-au schimbat vederile-. Conform fostului detinut politic, la Targu Ocna s-a intreprins toata gama de actiuni de la Pitesti, dar la un nivel mai scazut. -Li s-a dat o camera izolata in care sa fie 10 reeducati, iar unul sau doi in curs de reeducare sa fie adusi si intimidati. Nu a rezistat la noi, unii si-au dat seama ca au fost victime ale sistemului si, incet-incet, si-au revenit. Numai opt reeducati au continuat torturile de la Pitesti. Doi dintre ei, Moldoveanu si Nuti Patrascanu, au fost condamnati la moarte in procesul intentat lui Turcanu.
-Si-a taiat venele de frica reeducarii-
Unul dintre detinutii veniti de la Pitesti, torturat, dar nu complet reeducat, a avut o tentativa de sinucidere la inchisoarea de la Targu Ocna. -Virgil Ionescu a fost izolat intr-o camera, in timp ce colegii sai de celula erau scosi la plimbare. El era convins ca va incepe si acolo reeducarea si, cum trecuse prin torturile de la Pitesti, decat sa treaca din nou, a profitat de ocazia cand a ramas singur si a vrut sa se sinucida. La Pitesti nu era posibil sa se sinucida cineva. Virgil si-a taiat venele de la mana stanga si si-a tras patura pe deasupra. Cand s-au intors colegii lui in camera, au vazut o balta de sange sub patul lui, iar el era in coma. A fost dus la spital si salvat, dar mai tarziu a fost persecutat. Acest Virgil Ionescu si-a pierdut vederea, el a murit complet in intuneric-, povesteste Guta.
Revolta in masa
Solidaritatea functioneaza perfect in fata pericolului. Asa a pornit planul detinutilor de la Targu Ocna, care au stabilit ca cel trimis in camera de izolare sa nu astepte sa fie torturat. La primul semn de bataie, sa fuga la fereastra, sa sparga geamurile si sa strige -ajutor-. -S-a intamplat cu Dimitriu, seful muzeului de la Suceava, care intr-o zi de 1 mai a fost luat cu tot cu bagaje si dus la izolare. Cum am auzit geamurile zornaind si glasul lui cerand ajutor, absolut toata inchisoarea a prins viata, strigand -sa vina garda, ne omoara, ajutor!-. A si venit garda cand a auzit scandalul care se nascuse, au descarcat arme in aer ca sa ne intimideze si au pornit din camera in camera, amenintand pe toata lumea. Fiind ziua de 1 mai, pe un stadion din apropierea inchisorii se desfasura un meci de fotbal cu ocazia sarbatorii. Detinutii de la ultimul etaj au vazut cum oamenii au lasat fotbalul si s-au apropiat de inchisoare, sa vada ce se intampla-.
Reeducarea nu a reusit la Targu Ocna, iar Aurelian Guta a fost trimis disciplinar la Aiud si izolat timp de sase luni la zarca. In 1952, desi ii expirase pedeapsa, nu a fost eliberat, ci repartizat la o alta colonie de munca la Canal, aplicandu-i-se un supliment de condamnare de 24 de luni. A invatat meseria de lacatus, iar cand in sfarsit s-a vazut in libertate, s-a inscris la Facultatea de Mecanica Feroviara, lucrand, intre timp, pe diverse santiere. Dupa sapte ani de teama si de fuga, cand a fost descoperit, exmatriculat, din nou primit la studii si iar exmatriculat, a reusit pana la urma sa-si termine facultatea. Pana la pensionare, craioveanul Guta si-a vazut cuminte de meseria de inginer, renuntand la activitatea subversiva impotriva regimului comunist.
Experimentul reeducarii
In perioada 1949-1952, in timpul reeducarii, au fost ucisi peste 50 de detinuti in penitenciarele Pitesti si Gherla, au fost maltratate aproximativ 1.000 de persoane, dintre care 100 au ramas cu infirmitati foarte grave.
Tinta reeducarii – tinerii
Reeducarea intreprinsa in inchisorile comuniste intre anii 1949-1952 a fost un experiment care a urmarit modificarea sau distrugerea identitatii etnice, religioase si morale a detinutilor. S-a aplicat cu precadere asupra studentilor, in primul rand pentru ca erau o forta coagulata impotriva comunismului, tineri usor influentabili, viitori intemeietori de familii, care, odata reeducati, s-ar fi intors in mediul universitar si ar fi propovaduit comunismul. In al doilea rand, studentii reprezentau intelectualitatea, modelul demn de urmat intr-o societate. Pe plan individual, se urmarea mutilarea, anihilarea personalitatii, dezumanizarea totala, iar pe plan social-politic se anula cel mai periculos dusman al regimului – tineretul studentesc.
-Vom scoate din voi epave vii-
Initiatorul reeducarii a fost generalul rus de securitate Alexandru Nikolski. Acesta a recrutat un grup de 22 de tineri detinuti politici carora le promitea libertatea si grade in Securitate daca vor scoate de la colegii de celula toate informatiile ascunse la ancheta, prin torturi aplicate non-stop si cu acordul Directiei Penitenciarelor si al ofiterilor politici. Primul recrutat a fost Eugen Turcanu, devenit apoi cel mai aprig tortionar al inchisorii de la Pitesti. Turcanu spunea: -Daca v-as fi spus: <Care dintre voi prefera sa moara decat sa-si faca demascarea, sa devina un om nou, fidel comunismului?*>, s-ar fi gasit destui nebuni, cu educatia voastra exaltata, care ar fi raspuns: <Eu!>. Noi nu vrem sa facem din voi eroi. Noi facem altceva, va ucidem moral, sa va fie scarba de voi insiva, vom scoate din voi epave vii-.
Operatiunea este testata pentru prima data la Suceava, prin non-violenta, insa esueaza. Incepand cu 6 decembrie 1949, reeducarea este reluata puternic la Pitesti, atat la nivel moral, psihic, cat mai ales fizic, printr-o tortura salbatica. Aproximativ in aceeasi perioada se incearca o prelungire a experimentului de la Pitesti si in alte inchisori. Prinde radacini la Gherla, dar are o amploare mai scazuta, apoi esueaza la Canal, dar si in alte spatii de detentie, la Targu Ocna, de pilda, unde tortionarii selecteaza detinuti batrani, mizand pe incapacitatea lor biologica de a rezista la tortura.
Reeducarea prin tortura ia sfarsit in 1952, datorita unor scurgeri de informatii, iar Turcanu si o parte din lotul initial de tortionari sunt executati. Dupa 10 ani, a fost initiata o a doua reeducare, in special la Aiud, de data aceasta strict mentala, urmarind compromiterea si desolidarizarea detinutilor.
La Pitesti si, mai apoi, la Targu Ocna, in perioada comunista s-a incercat asa-numitul experiment al reeducarii – detinuti care, teoretic, aveau acelasi statut, se transformau, sub influenta unei extrem de crude torturi, in tortionari ai propriilor colegi. Victimele deveneau, la capatul a luni de suferinte si de umilinte fizice si psihice, veritabile unelte ale regimului. Un cerc vicios inchidea durerea cumplita a unora si cruzimea nesabuita a altora. Circumscrisa cercului, o singura idee, obsesiva si obsedanta: formarea unui -om nou-.
