La vârsta de 85 de ani, are aceeași pasiune ca în copilărie. Filatelia. La șapte ani, Titus Orădean își ajuta tatăl să colecționeze timbre. „Le luam de pe scrisori. Decupam de pe scrisoare porțiunea pe care se afla timbrul, o băgam în apă călduță, dezlipeam ușor timbrul și îl băgam sub presă“, povestește Orădean. Ulterior, a început să facă schimburi în străinătate: „Aveam la dispoziție reviste de specialitate, alegeam de acolo un abonat și făceam corespondență cu el. Am făcut schimburi și cu filateliști din Africa de Nord. Am corespondat și cu un băiat din Ecuador. De la el primeam hârtii cu antet. În cele din urmă am aflat că tatăl lui era ministru în Ecuador. Dar nu ne-am «cunoscut» decât prin scris“. A corespondat și cu un pasionat de filatelie din Argentina. „Pe lângă filatelie, argentinianul este interesat și de istoria aviației. Într-o scrisoare, mi-a scris «Dați-mi date despre Traian Vuia»“, spune Orădean. Pentru a avea o colecție cât mai bogată de timbre, filatelistul a învățat șase limbi străine: „Trebuie să știi să corespondezi cu filateliștii din alte țări. Se mai organizează expoziții sau concursuri internaționale. Trebuie să cunoști limba participanților“. Orădean este dezamăgit că tinerii nu mai sunt interesați de filatelie: „Acum, cartelele telefonice sunt tim-brele de altădată“. Dar pentru acesta rămâne „în picioare“ vorba pasionaților ca și el: „Filatelia este Regina hobby-urilor și hobby-ul regilor“. „Carol al II-lea a fost un mare pasionat de timbre. A avizat tot ce a apărut în perioada 1930-1940. Și regele Faruk al Egiptului a fost un filatelist pasionat“, povestește Orădean. Ca orice colecționar experimentat de timbre, Orădean observă orice „greșeală“ de pe acestea: „La 450 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare a fost emis un timbru cu voievodul care are, pe cap, în loc de coroană, un coif tătăresc. Astfel, s-a dorit îndepărtarea oricărui însemn monarhic. Totul a fost legat de perioada prin care trecea Republica Populară Română. În România au fost emise mărci cu Nostradamus și cu Lady Diana. Ce legătură au ei cu noi?“. „Greșeli“ nu s-au făcut numai în România: „Într-un stat african, pe un timbru au apărut picioarele unei patinatoare, deși acolo nu aveau nici patinatoare, nici patinaj“. Pe de altă parte, filatelistul povestește că, „înainte cu câteva zile de Paști, nu am găsit timbre pe care să apară ouăle de Paști“.
Cărți poștale militare din perioada 1916-1920
Anul trecut, în luna iunie, Titus Orădean a participat la o expoziție mondială de filatelie care a avut loc la București. „Am realizat un album cu cărți poștale militare din perioada 1916-1920“, spune filatelistul. Deține una dintre cele 1600 de ilustrate trimise de către un soldat de pe frontul din Balcani soției sale: „Datează din anul 1916. Acesta în fiecare zi petrecută în război a trimis soției sale câte o ilustrată. Pe o altă carte poștală militară se văd clar însemnele cenzurii rusești și austriece“. Acest prizonier român în Rusia cerea, prin intermediul cărții poștale militare, bani de la Banca Albina. Titus Orădean „ascunde“ în albumul său și „foaia matricolă originală a maiorului Moise Rișcuța, comandant al Gărzii Naționale Române din județul Arad și jur“. Aceasta conține toată „cariera militară“ a maiorului Moise Rișcuța. Filatelistul Titus Orădean mai deține și o carte poștală ce a aparținut căpitanului Victor Precup. Acesta a complotat împotriva regelui Carol al II-lea, însă regele l-a iertat pentru faptele sale. „Căpitanul Precup este cunoscut deoarece pe data de 23 noiembrie 1918 a transportat, cu avionul, de la Bacău la Blaj, documente de mare importanță în vederea convocării Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918“, explică filatelistul. Orădean se mai află în „posesia“ unei cărți poștale primite de Aurel Beleș de la niște prieteni români cu ocazia semnării Tratatului de la Trianon din 4 iunie 1920. Pe cartea poștală se poate citi: „Trăiască România Mare!“. După cum spune pasionatul filatelist, trebuie să știi multă istorie. Și nu numai. „Sunt filateliști care se axează pe o anumită temă: opere de artă, floră, faună… Dar colecționezi mărci atât din țară, cât și din străinătate. Trebuie, însă, să cunoști multe despre tema respectivă. Pe de altă parte, maximafilia înseamnă o carte poștală ilustrată pe care se lipește o marcă având același subiect cu ilustrația“, explică filatelistul Titus Orădean.
