Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Cluj a demarat in urma cu patru ani demersurile in vederea construirii unui Monument al Rezistentei Anticomuniste. Acesta urma sa fie inaugurat la 1 decembrie anul trecut, dar proiectul, desi aflat in faza de finalizare, a fost intarziat din cauza lipsei banilor. Fostii detinuti politici se afla acum pe ultima suta de metri, si spera sa inaugureze monumentul luna viitoare.
Presedintele asociatiei, reputatul doctor Traian Neamtu, vorbeste deschis despre piedicile puse in calea ridicarii monumentului.
-Din 11.000, am mai ramas 3.500-
– Cum s-a nascut ideea unui monument al rezistentei anticomuniste?
– Majoritatii romanilor le mai este anca frica sa spuna adevarul. De ce? Pentru ca opresiunile, sub o forma sau alta, nu au incetat impotriva celor care incearca sa spuna cate ceva pentru a ajunge la adevar. Asociatia Fostilor Detinuti Politici din judetul Cluj a fost si este una din filialele puternice ale Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania. Dar, ca si toate filialele din tara, sunt faclii ce ard si intr-o zi se vor stinge, cu plecarea de pe -Terra- a ultimilor fosti detinuti politici – fapt ce va aduce unora bucurie. Concret, din peste 11.000 de membri existenti in anul 1990, azi, in 2006, mai suntem in jur de 3.500. Fata de zecile sau sutele de mii de morti de pe intinsul patriei, morminte fara cruci, fata de cei peste 53 de luptatori anticomunisti impuscati numai in Penitenciarul Gherla, cei care am avut sansa sa ajungem in zilele de azi am considerat ca avem obligatia morala sa lasam un semn pentru generatiile viitoare. Poate se va gasi unul sa verse o lacrima in amintirea lor. Cu greutate, dar cu oameni de suflet, s-a ridicat la Gherla monumentul din cimitir si amenajarea cimitirului din Dealul Caramidariei, unde au fost aruncate -cadavrele- celor care s-au ridicat impotriva regimului de teroare comunista. Regimul comunist, trebuie sa se stie, pentru tot neamul romanesc, pentru toata omenirea, a fost adus in tara noastra de minoritari cu tancurile sovietice, despre care azi nu ai voie sa vorbesti. Copiii la scoala ar trebui sa invete si sa cunoasca crimele facute atat de comunisti, cat si de nazisti, sa lupte si sa nu admita niciodata nici un regim de dictatura, fie el de stanga sau de dreapta. In timp, trebuie recunoscut ca a fost un holocaust in regimul nazist si un holocaust in regimurile comuniste, si care trebuie studiate inca.
– In timp, s-au ridicat monumente in amintirea celor care si-au sacrificat tineretea, sanatatea, familia in lupta cu teroarea comunista si in orase, unde s-au gasit conducatori cu suflet si respect fata de acesti luptatori, precum in Pitesti, Brasov, Timisoara, Targu-Mures etc. In municipiul Cluj-Napoca de ce nu a aparut nicio initiativa?
– Conducerea PSD nu avea niciun interes sa initieze un asemenea monument. De ce nu a facut-o conducerea CDR in cei patru ani de guvernare? Sau poate nu erau preocupati si de asemenea probleme de construire de monumente in amintirea celor care au suferit si i-au ajutat sa fie in acel timp la putere. In acest fel am gandit ca nu putem lasa municipiul nostru, Cluj-Napoca, fara un monument al rezistentei anticomuniste.
Au inceput demersurile, care nu au fost deloc usoare. A trebuit sa gasim un teren acceptabil pentru un asemenea monument. Am avut doi oameni de sprijin: primarul Gheorghe Funar – care tot timpul a fost alaturi de noi si usa cabinetului a fost deschisa la orice ora – si consilierul PNL, arhitect Zamfir Romulus.
Nu voi aminti nume, pentru ca nici macar la parti negative nu merita sa fie amintiti consilierii PNTCD, PNL, nu mai vorbesc de cei PSD si, pe prim plan, cei din UDMR, care tot timpul au gasit motive impotriva hotararii noastre. Ei nu au inteles ca cei care au luptat cu teroarea comunista au o tarie de caracter care nu se opreste in fata unor beneficiari ai suferintelor luptatorilor anticomunisti. Ce am hotarat, sa fiti siguri, vom realiza, cu ei sau fara ei. Dorinta noastra, in schimb, a fost sa realizam monumentul rezistentei anticomuniste cu ei. Ce au facut cu noi luptand impotriva realizarii monumentului rezistentei anticomuniste in Cluj-Napoca fac azi pe alte planuri si sub alta forma.
-Ne-am donat indemnizatiile pentru monument-
– Din cauza cui nu au continuat lucrarile?
– Cu toate greutatile, am reusit sa obtinem avizul de urbanism, dupa care ne-au mai cerut vreo opt-zece avize, inclusiv de la Ministerul Culturii si Cultelor. La Ministerul Culturii si Cultelor ne-au cerut macheta monumentului si, cu vreo trei-patru drumuri la Bucuresti, am obtinut avizul. Am cerut Consiliului Judetean si Consiliului local din legislatura trecuta bani pentru construirea monumentului. O opozitie de -beton- armat, si pe prim-plan consilierii partidelor aratate mai sus.
Fata de rezistenta locala nu pot sa nu fac o paranteza si sa nu reamintesc atitudinea unor ministri din guvernul CDR (ministrul de finante Decebal Traian Remes si seful lor de pe atunci Ion Diaconescu), care -au ciuntit- amaratul Decret-lege 118/*90. Detinutii politici erau scutiti de impozit pe salariu, iar prin acest act i-au repus la plata impozitului, nu cumva sa traiasca mai bine decat domniile lor. Apoi, din drepturile date prin acel decret s-au tot luat din drepturi, incat azi nu se stie ce a mai ramas din el. A aparut Ordonanta de Urgenta 150/2002 prin care se taie dreptul la gratuitati de medicamente, daca mai au ceva venituri pe langa indemnizatie sau pensie. Puteti intelege pana unde se merge cu lupta impotriva fostilor detinuti politici? Taie tot ce se poate taia ca sa contribuie cu ceva la moartea lor mai repede. Acestia au drept la un bilet de tratament intr-o statiune. La Cluj, pentru tot judetul, avem aproximativ 17 bilete pe luna, 200 de bilete pe an. Cand vor ajunge cei 3.500 fosti detinuti sa primeasca un bilet?
– De unde ati facut rost de bani?
– Am cerut in scris presedintelui Ion Iliescu ajutor banesc, care ne-a si raspuns ca nu are bani pentru asa ceva. Am cerut ministrului Razvan Theodorescu, dansul este si cetatean de onoare al Clujului – nici nu a raspuns. Ce-i de facut? Am dat dispozitie ca fiecare membru al Asociatiei sa dea indemnizatia de pe o luna de zile; dispozitie inumana in fond, dar m-am gandit ca am rabdat mai multa foame in puscarie decat va fi cu diminuarea sumei familiale pentru alimentatie. Un mare poet din puscarie (si de multi altii nu se aminteste) spunea in versuri: -Voi nu stiti ce-i foamea, ce-i setea, ce-i frigul cand musca… ca nu ati fost cu noi in celula-. In acest fel am strans aproape un miliard de lei, bani cu care am ridicat structura de rezistenta de beton a monumentului.
Acum ne mai lipsesc 400 milioane de lei vechi, iar executantul ne-a chemat in judecata pentru ca avem la el o datorie de 300 de milioane. Vom face un apel la populatie sa ne ajute sa platim, sa nu ajungem din nou in inchisoare, insa nu ne lasam si il inauguram in 10 iunie.
In total, monumentul ne-a costat 2,5 miliarde de lei vechi, majoritatea fiind stransi ban cu ban fie de la membri, fie din donatii.
-Partidele romanesti au votat ca UDMR-ul-
– De ce credeti ca ati intampinat o opozitie din partea consilierilor UDMR?
– Lucrurile s-au ameliorat, au fost alegeri, s-au schimbat conducerile pe care le-am crezut de partea noastra, pentru ca le-am votat. Am inceput din nou cu cereri peste cereri, si lucrarile au inceput sa se miste. La Consiliul Judetean am gasit un om cu buna orientare politica si de viitor, daca va fi lasat, in persoana lui Marius Nicoara.
Am apelat la Consiliul Local Cluj-Napoca. Am intalnit o opozitie de neconceput din partea consilierilor UDMR, in frunte cu Molnos Lajos. Faptul ca toti consilierii UDMR au fost impotriva nu ne-a mirat, dar consilierii celorlalte formatiuni romanesti – nu le nominalizez – au votat alaturi de cei din UDMR, cu exceptia celor de la PRM. Votul a fost, dupa cate se spunea, pentru mentinerea coalitiei. In acest fel iar am ramas fara bani. Am apelat la presa, si multumita celei de-a patra puteri in stat s-a reluat discutia monumentului in Consiliul local si am primit 500 milioane de lei vechi. Monumentul este spre finalizare, lipsesc amenajarile exterioare, dar nu ne ajung banii si iar nu avem de unde cere.
Stam si ne intrebam: daca in Cluj-Napoca nu au fost bani pentru monumentul rezistentei anticomuniste, in celelalte orase, in care fostii detinuti politici nu au dat un leu, monumentele au fost facute de autoritatile locale? Noi avem un raspuns, dar nu il spunem. In vecina noastra de la apus, Ungaria, seful statului si-a cerut scuze pentru suferintele celor din 23 octombrie 1956. Corect. Dar, spre surprinderea noastra, unii dintre consilierii maghiari doresc sa ridice un monument in memoria celor din Ungaria in Cluj-Napoca. Cum este posibil una ca asta? Si atunci, pentru realizarea acestuia ne-au creat atatea zile amare si s-au opus monumentului eezistentei anticomuniste, s-au opus comemorarii suferintelor celor care au luptat impotriva dictaturii, terorii comuniste, a fratilor romani, maghiari si de alte nationalitati. De ce, Doamne? Daca romanii pun acum asemenea intrebari si vor sa cunoasca realitatea, devin subit sovini si nationalisti.
-Tara se mandreste cu jertfele noastre, dar atat-
– Mai au astazi drepturi detinutii politici sau sunt marginalizati?
– Vorbim uneori de drepturile omului. Ce drepturi are bietul Ion? Care drepturi? Pentru care oameni? Pentru cei mari, pentru cei care stiu sa tipe mai tare, sa faca o politica a pasilor marunti? Cine ne mai intreaba ce drepturi am avut? Dreptul de a fi batuti mai rau ca animalele, pusi in lanturi, infometati, dezbracati sa construim Balta Brailei, cu digurile de 40 de metri la baza si sapte metri inaltime, canalele de desecare, irigare, precum si Delta Dunarii, cu agricultura ei. Incarcarea bacurilor cu sacul in spinare sa duca -painea poporului-. Dar taiatul stufului si trimisul la fabrica de celuloza si la export? Acolo au murit de foame zeci de luptatori anticomunisti (capitanul Duca din Hasdate, preotul Bacotiu etc.). Dupa moarte erau aruncati intr-o camera unde, pana la venirea procurorului, sobolanii se infruptau din ochii si urechile lor. Care drepturi? Cata suferinta, cate lacrimi, cata durere si pe cine mai intereseaza azi? Azi, pentru fostii detinuti politici nu sunt bani, nu primesc medicamente gratuite etc., totul este o minciuna. Traiesc in mizerie, si pe cine intereseaza? Ce vor acesti -banditi- care au luptat si au ajuns sa ne ia -jucaria- din mana, -comunismul- care ne-a facut atatea zile fericite? Ministrul de interne a incasat bani dupa munca lor din minele Baia Sprie, Cavnic, Canal, Balta Brailei, Delta Dunarii, fabricile din puscarii etc. si nu sunt bani pentru fostii detinuti politici!
Acesti luptatori anticomunisti au mentinut demnitea Romaniei in randul tarilor care nu au acceptat comunismul si sunt recunoscuti de toate statele anticomuniste. Tara se mandreste cu jertfele lor, dar atat. Putem canta in fiecare zi -Desteapta-te romane!-, dar receptorii sunt atrofiati…
