Un fost ospatar, care a ocupat functia de sef de sala la restaurantul -Vanatorul- din Iasi, cerseste zi de zi prin barurile orasului. Mircea Ifrim, omul care in anii *70 scotea intr-o seara cel putin echivalentul unui milion de lei, se bucura astazi si pentru o bancnota de 2.000 de lei. Considerat la vremea sa drept cel mai aratos dintre ospatarii restaurantelor de top ale Iasiului, barbatul de 1,90 metri a devenit astazi o -epava-. La 55 de ani, cat a implinit de curand, neingrijit, cocosat, cu barba atarnandu-i pe piept, arata ca la 70. Mananca la cantina saracilor si locuieste intr-o camera mica a unei case nationalizate.
Distins, aratos si cultivat, cu mare priza la femei
Acum 20 de ani, un tanar ospatar, imbracat la patru ace, cu frac alb si manusi, servea cu pricepere si deosebita amabilitate consumatorii restaurantului -Rarau-, -Casa Vanatorului- de astazi. Inalt, cu o tinuta distinsa, barbatul era sef de gradina. Bine vazut atat de clienti, cat si de majoritatea sefilor unitatilor de profil din oras, tanarul Mircea Ifrim avea viitorul in fata. Daca lucrurile ar fi decurs in continuare bine si nu s-ar fi apucat de baut, viitorul sau ar fi aratat cu totul altfel. Poate ca s-ar fi numarat printre administratorii de succes ai unuia dintre restaurantele selecte ale Iasiului. Ar fi putut avea chiar o parte din actiunile firmei ce administreaza acum ultima unitate la care a lucrat si autoturism propriu. Colegii si prietenii l-ar fi salutat in pragul unei vile sau al unui apartament luxos. Insa n-a fost sa fie asa. Astazi, Mircea Ifrim a ramas singur si se chinuie sa supravietuiasca. Cerseste bani pentru bautura de dimineata pana seara in -bombele- din Tg. Cucului – Navy, Felix si Luk Bavaria, unde 100 ml vodca fac cat o paine. Cand vine timpul sa plateasca chiria, Mircea porneste cu colindul si bate, pe rand, la portile fostelor lui locuri de munca pentru a aduna banii cu care sa achite datoriile. -Numai el este de vina pentru toate ce i s-au intamplat. Nu a avut vointa sa se lase de baut si a ajuns unde a ajuns. Colegii au incercat sa-l ajute, directorii de unitati il penalizau regulat mutandu-l de la sala la curatenie, dintr-un loc in altul, insa fara a se ajunge la rezultatul scontat-, a spus Constantin Benta, director general al complexului Select Group SA, cel care l-a cunoscut indeaproape pe Mircea. Inainte de 1989, au lucrat amandoi la aceeasi unitate.
Astfel, tanarul ospatar Ifrim a ajuns sa migreze fortat de la un restaurant la altul. Peste tot insa s-a comportat la fel, mai cu seama dupa ce s-a despartit de sotie, din pricina certurilor iscate pe fondul consumului de bauturi alcoolice. Murindu-i si mama, prapastia din fata lui s-a deschis si mai tare. -Mare pacat, pentru ca era un ospatar istet, un bun profesionist, atragea clientii si era respectat de colegi. Un barbat distins, aratos si cultivat, cu mare priza la femei, pentru ca realmente arata bine-, a mai spus Benta.
Ar fi putut face cariera in orice domeniu
Dintre prietenii fara functie, simpli ospatari, care l-au cunoscut, putini isi mai -aduc aminte- de el si-l ajuta. Cei aflati inca in activitate ii mai intind cate 50.000 de lei sau ii dau de mancare – atat cat sa mai supravietuiasca o zi. Omul care acum 15 ani era recunoscut de jumatate din populatia Iasiului a ajuns sa fie stiut doar de cativa chelneri si de boschetarii din Targu Cucului. Acum, doar politistii si gardienii zelosi il opresc sa-l legitimeze. Prin cartier, pe Mircea il vezi uneori cum isi atarna pe varful nasului niste ochelari legati cu sfoara si citeste. Inteligent, el ar fi putut, la vremea lui, sa faca cariera in orice domeniu. In anii *70, nici in cele mai negre visuri nu ar fi realizat Mircea Ifrim ce avea sa se intample. In numai doua decenii, a trecut de la extaz la agonie. Prietenii spun ca totul a pornit de la despartirea de sotie, altii afirma ca era o fire dificila si, in combinatie cu aplecarea spre bautura, nu putea iesi decat un amestec exploziv si, de aici, ratarea carierei.
Inceputul sfarsitului sau de la sef de sala la om de serviciu
Situatia sa de inainte de a deveni ospatar era una obisnuita. Dupa ce a terminat sapte clase, Mircea Ifrim a urmat un curs de specializare in meseria de ospatar, pe care l-a incheiat cu brio in 1968. Dupa absolvire a trecut, rand pe rand, pe la toate restaurantele importante ale Iasiului. Pe la inceputul anilor *80 s-a certat cu sotia, Didina, care a ales in cele din urma sa-l paraseasca. Din acel moment, a inceput declinul vertiginos al lui Mircea Ifrim si, tocmai de aceea, nu-i place sa-si aminteasca despre acel eveniment. In 1986 si-a dat demisia, motivat de faptul ca trebuie sa o ingrijeasca pe mama sa, diabetica, pe care a iubit-o nespus de mult. Moartea mamei sale avea sa puna capac la toate. -Sotia lui era o femeie extrem de frumoasa. Parca era sora geamana a Angelei Similea. De mama intotdeauna vorbea, zicea ca trebuie sa mearga acasa sa aiba grija de ea. Periodic ii ducea cate ceva-, spune Maria Sahaidac (Vizitiu), care i-a fost colega lui Mircea la -Select- si care lucreaza si astazi la aceeasi unitate. Sefii unitatilor la care a muncit si care l-au prins baut sau pus pe cearta l-au pasuit, multumindu-se doar sa-l retrogradeze. De la ospatar a ajuns, pe rand, pana in postul de vanzator sau incarcator la vechiul ICSAP, actuala SC Gastrocom SA. Cateva luni a lucrat chiar ca portar la -Select-, la un moment dat -facand- si pe omul de serviciu. Apoi a disparut. -Se chinuie sa cerseasca de la fostii lui prieteni ospatari cei 350.000 de lei cat plateste chiria pe casa-, a spus Neamtu, unicul sau prieten din cartier. Acesta este convins ca Mircea Ifrim nu putea si nu poate sa faca altceva in viata decat ceea ce a facut bine la timpul sau. -Este potrivit pentru ospatar. E un om prea fin pentru altceva. Nu e facut sa lucreze in constructii spre exemplu. Are maini de intelectual, cum se zice-, a mai spus el.
-O sa fac si eu ca elefantii. Ma imbrac frumos si merg singur la cimitir, ma asez si mor un pic-, glumeste el, vrand parca sa spuna ca tot ce-i mai trebuie este sa moara cu inima impacata. -Inainte de a ajunge pe lumea cealalta, as vrea sa am bani sa cumpar un buchet imens de flori, cu care sa merg la fosta mea sotie ca s-o mai vad o data-, spune Mircea Ifrim.
