-Sire,
Am onoarea sa ma prezint: sunt colonelul de cavalerie in retragere Stefan Vasile Stanescu in etate de 85 de ani. Cu profund respect, va urez Bun Venit in patria Majestatii Voastre!-
O intamplare de pomina mi-a istorisit-o colonelul (r) de cavalerie Vasile Stanescu din Roman, al carei erou fusese el insusi in iarna anului 1949, mai exact la inceputul lunii februarie, cand, in mod cu totul neasteptat, fostul ofiter avea sa incendieze politic, pentru o zi, intregul oras si judet Roman. La vremea aceea, povestea ar fi putut avea un sfarsit dramatic, dar se vede treaba ca ofiterul Majestarii Sale Regele se nascuse sub o stea norocoasa, mult mai puternica decat cea care incepuse sa lumineze de la Kremlin, drept pentru care a reusit sa iasa basma curata, dupa ce, totusi, trecuse prin beciurile Securitatii.
Fire boema si joviala, desavarsit causeur, colonelul Stanescu priveste cu ironie subtire faptul ca locuieste in Roman exact pe Bulevardul Republicii: -Sunt ultima santinela regalista de pe vechiul Bulevard Carol I – cum se chema odata, si voi sta aici pana ce se va reveni la denumirea initiala!-. E cazul sa amintesc ca, la cei 85 de ani, colonelul Stanescu este un talentat si temut polemist, caci nu de putine ori in articolele sale s-a dovedit caustic si neiertator cu toti cei care s-au indeletnicit cu mistificarea adevarului istoric. Altfel, putini stiu ca fostul cavalerist duce o viata secreta de scriitor (de curand a terminat de scris un roman) si ca, de ani de zile, o data pe luna, ia trenul si pleaca la Bucuresti, pentru o partida de bridge cu fostii camarazi de arme.
Intamplarea care l-a fixat in memoria romascanilor ca fiind OMUL CU PLACA are o savoare aparte, dar, pentru a o intelege pe deplin, este necesar sa intram in atmosfera politica a anului 1949.
O poveste cu… cantec
-Ce-a fost in acea zi de 9 februarie 1949, domnule colonel? Chiar ati difuzat prin statia de amplificare Imnul Regal?- Stam amandoi pe o banca si privim forfota de dimineata a gospodinelor romascane. Si amintirile curg: -Vestea ca Petru Groza i-a impus cu pistolul pe masa Majestatii Sale Regele Mihai I sa semneze actul de abdicare a inmarmurit intreaga suflare romaneasca. Am plans atunci impreuna cu familia si cu prietenii mei cei mai apropiati. Urmarile acelei faradelegi nu s-au lasat asteptate prea mult. Numerosi locuitori ai judetului Roman, spre exemplu, mai ales dintre cei aflati in mediul rural, unde supravegherea Securitatii era mai slaba si intelectualii satelor erau mai constienti de prapastia spre care se indreapta tara, au inceput sa se miste, asa dupa cum s-a intamplat in comunele Bara, Balusesti, Butea, Adjudeni si Icusesti. Cam in aceasta atmosfera incinsa, mi s-a propus sa organizez o statie de amplificare cu 11 difuzoare mari, montate pe Strada Stefan cel Mare din Roman. Statia nu avea microfoane si deci nu se putea transmite decat muzica.
Mi s-a indicat sa iau de la ARLUS mai multe placi de patefon cu muzica populara si de fanfara. Pedant, ca orice om format in armata, am remarcat ca una dintre cele 53 de placi primite nu avea eticheta pe una dintre fete si era foarte zgariata. Am luat-o, totusi, deoarece pe fata opusa era imprimat un foarte frumos mars al Regimentului 21 Infanterie, dar am consemnat defectele respective in actul de primire. Se canta de dimineata de la ora 8.00 si pana seara la ora 19.00 si, cum eu eram ocupat cu alte treburi, erau trimisi la statie tineri voluntari de la Uniunea Tineretului Muncitor, care aveau misiunea sa schimbe placile. In ziua de 9 februarie 1949, deci dupa un an si o luna de la -abolirea- monarhiei, cum era denumita fortata abdicare a MS – Regele, in jurul orei 18.00, la toate difuzoarele a inceput sa se cante Imnul National -Traiasca Regele-. S-a cantat mai mult de jumatate din el, pana cand eu, care ma gaseam pe strada, am rupt un fir de pe un stalp. Am ajuns intr-o clipa la statia de amplificare, unde am gasit de serviciu la schimbat placile chiar pe nepoata lui Marin Florea Ionescu – secretarul Marii Adunari Nationale. Fata se harjonea cu prim-secretarul UTM Roman – tovarasul Ghita – si nici nu a bagat de seama ceea ce se difuza. Prima masura intreprinsa a fost sa-i sparg placa in cap tovarasului Ghita, care n-avea ce cauta acolo. Intelegeti ca una dintre placi – cea zgariata – avea imprimata pe ea Imnul Regal-.
Bucurie si panica la Roman
Negustorii de pe Strada Mare, aflati pe trotuare cu familiile, faceau o harmalaie ingrozitoare, considerand ca a cazut regimul comunist si s-a intors Regele in tara. In fata Cinematografului -Trianon-, cei care iesisera de la film au inceput sa se imbratiseze. Tocmai vizionasera unul dintre filmele acelei vremi, poate -Balada Siberiei-, -Crucisatorul Variag-, -Fiul regimentului-, -Tanara Garda- sau -Cravata rosie-, dar, dupa cum s-a vazut, mesajul de afara era mult mai puternic. Nimeni nu se indoia de faptul ca Regele se reintorsese in Romania, mai cu seama ca un proaspat militian (se daduse decretul de infiintare a Militiei), luat prin surprindere, a dus mana la chipiu si a prezentat onorul. Tovarasul Milu David (in fapt Smil David), seful de cadre al organizatiei PCR – judet Roman se barbierea la una dintre frizeriile de pe Strada Stefan cel Mare. Tovarasul statea melancolic, mangaiat placut de pamatuful parfumat, care i se plimba pe sub perciuni. Din aceasta dulce reverie s-a trezit brusc, caci primele acorduri ale Imnului Regal l-au izbit drept in crestetul capului. Martorii oculari din preajma au asistat la o scena de balamuc: tovarasul Milu s-a inaltat ca un periscop din adancuri si, rasturnand scaunul frizerului, a zbughit-o iepureste pe strazile Romanului cu un cearceaf in jurul gatului si cu doar un obraz introienit de clabucii de sapun. In aceasta stare, a navalit in cladirea judetenei de partid si, repezindu-se la telefon, a inceput sa tipe isteric: -Regele! Regele! Regele! S-a intors Regele!-.
Taranii care fusesera la targ au dus vestea ca fulgerul in aceeasi seara la sate. Unul dintre ei, din comuna Dulcesti, i-a strans pe mai multi sateni intr-o casa si le-a povestit ca, dupa ce a ascultat la radio -Traiasca Regele-, Majestatea Sa Regele Mihai I a rostit si cateva cuvinte: -Plugari, in voi mi-e nadejdea! Va ordon, beliti-i pe bolsevici!-. Nu e greu de presupus ce-au patit activistii cu munci de raspundere de la sate.
Arestarea
-Ulterior, am aflat ca, inca de a doua zi, intamplarea de la Roman era cunoscuta in 17 judete ale tarii. Tot atunci, am auzit ca Gheorghiu Dej l-a chemat la telefon pe prim-secretarul judetenei de partid ca sa afle de la el cum a fost posibil sa se intample asa ceva. Cat despre mine, am fost arestat imediat! La anchete, am mancat multa bataie de la un sublocotenent roman, pe nume Popa, caci mi se reprosa ca nu poate fi intamplatoare difuzarea Imnului Regal, cand responsabilul statiei de radioficare era un ofiter de cavalerie indepartat din armata. Recunosc ca locotenentul Steyerman, avocatul Securitatii (evreu, poate mai traieste astazi in Bucuresti), mi-a soptit ca nu cumva sa cedez, caci el nu are nici un motiv legal ca sa ma trimita in judecata. Din lipsa de dovezi si ca sa nu fie implicata in proces si nepoata lui Marin Florea Ionescu, am fost eliberat de la Securitate dupa o luna si opt zile-.
-As vrea sa-mi marturisiti ceva, numai mie: stiati atunci ce contine fata zgariata a placii de patefon?- -Pai, cum sa va spun, vedeti dumneavoastra…-.
