Exact la cateva zile dupa, Sectia de Urmarire Penala a Parchetului Curtii Supreme de Justitie a finalizat rechizitoriul in dosarul CICO, documentul demonstrand in aproape 200 de pagini schema ingineriei puse la cale de Sorin Beraru pentru acapararea unei societati ce avea in conturi peste 10 milioane de dolari si devalizarea acesteia, procurorii militari au luat o decizie aiuritoare intr-un caz ce are legatura tot cu Beraru. Ei au stabilit ca valoarea cautiunii in cazul celor trei politisti Botea-Badea-Udangiu si a unui om de afaceri (Haim Steinberg) folositi de Beraru ca emisari pentru a oferi mita chiar procurorului Georgiana Hosu, care a instrumentat afacerea CI-CO, este de doar 100 milioane de dolari de persoana.
Stirea i-a lasat fara replica pe toti cei care au participat la flagrantul in urma caruia politistii respectivi au fost prinsi asupra lor cu aproape 100.000 de dolari, bani pe care ii primisera din Belgia, de la Limor Seghev, fiica lui Beraru. -Este clar, se doreste ca ei sa fie eliberati-, au comentat atat surse din cadrul IGP, cat si din cadrul Parchetului CSJ. Pe culoarele ambelor institutii, dupa entuziasmul de dupa reusita flagrantului (una dintre cele mai spectaculoase operatiuni combinate Politie-Parchet-SRI) s-a asternut resemnarea. -Daca vreunul dintre astia iese, in maximum o saptamana ma astept la ceva rau-, marturisea unul dintre cei care au participat la ancheta. De altfel, unul dintre politisti, probabil Badea, are si o alta solutie: eliberarea pe motiv ca este unic, De remarcat ca, de la flagrant, procurorul Georgiana Hosu este pazita nonstop de patru combatanti antitero, atat acasa, cat si la birou, tocmai datorita temerilor ca grupul Beraru sa nu recurga la masuri extreme privind eliminarea sa fizica. -Asta inseamna ca statul romane este nebun. Cheltuieste bani cu paza procurorului, dar o pune tot el intr-un pericol si mai mare, eliberandu-i pe cei care-i doresc acum tot raul-, sustinea acelasi politist.
Decizia magistratilor militari nu inseamna efectiv eliberarea celor patru, insa valoarea infima a sumei in raport cu banii vehiculati de acestia din partea lui Beraru lasa loc multor suspiciuni. -Daca se accepta eliberarea pe cautiune, Beraru ii va scoate imediat. Nu inteleg insa cum se poate gandi un magistrat la asa ceva, cand in dosar exista declaratii prin care politistii recunosc ca au mituit cu 55.000 de dolari, din partea lui Beraru, un complet de judecata de la Curtea de Apel!-, ne-au declarat, ieri, surse judiciare. Este vorba, bineinteles, despre magistratii care au decis punerea in libertate a lui Dumitru Dulamescu si a Elenei Vasiliu, partasii intru infractiuni ai lui Sorin Beraru. Or, daca Beraru a mituit judecatori de la aceasta instanta si nu s-a dat in laturi din a oferi 600.000 de dolari procurorului Hosu de la Curtea Suprema pentru a-i inchide dosarul, este foarte posibil ca bratul lung al omului de afaceri fugit in Israel sa incerce si -rezistenta- Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti.
Mai mult, apare extrem de ciudat ca sotul procurorului Hosu, ofiter superior, omul care a fost de acord sa participe la flagrant, datorandu-i-se in mare masura prinderea politistilor corupti, are si el dosar penal. Daca la inceput explicatia a fost -o simpla problema de procedura-, gluma incepe sa se ingroase. In plus, surse din Parchetul Militar ne-au dezvaluit ca, in ultima vreme, s-a produs o ciudata schimbare de optica fata de Haim Steinberg, intermediarul dintre Beraru si emisarii-politisti. Mai nou, acesta este privit de anchetatorul militar ca victima, desi atat rolul jucat in afacere, cat si trecutul sau plin de tepe trase unor banci sau firme private il recomanda ca un individ cat se poate de dubios. De altfel, numele lui Steinberg apare inclusiv in rechizitoriul CICO, prezentat pe larg in acest numar. Alaturi de Steinberg, in dosar gasim nume sonore de la varful fostului FPS, dar si personaje influente ale momentului, precum Teodor Mihaescu, apropiat al PSD, cel care inca administreaza portofoliul SIF Muntenia, un gigant financiar autohton. Acest fapt ar putea explica de ce finalizarea cazului CICO deranjeaza inca personaje influente.
Va prezentam astazi sinteza unui document referitor la una dintre cele mai laborioase anchete intreprinse vreodata de Politie si Parchet: afacerea CICO. Rechizitoriul acestui caz numara 200 de pagini, insa cu tot cu anexele, dosarul depaseste 10.000 de pagini. Pe parcursul acestora este descifrata in integralitate una dintre cele mai complexe inselatorii puse la cale in Romania postdecembrista: vanzarea pe sest a firmei cu peste 10 milioane de dolari in cont si devalizarea rapida a acesteia inainte ca organele statului sa constate ilegalitatea cesiunii si sa o anuleze. In afacere sunt implicate nume grele, pe langa aproape intreaga conducere a fostului FPS figurand personaje precum Horia Teodor Mihaescu, care ocupa si acum un loc important in conducerea uneia dintre cele mai mari societati financiare ale Romaniei. Afacerea CICO, instrumentata de procurorul Georgiana Hosu, devoaleaza implicit mecansimul prin care afaceristul Sorin Beraru a intretinut o -suveica- de afaceri definite prin cumpararea unei firme de stat si jefuirea sa rapida in vederea achizitionarii unei noi societati din patrimoniul FPS. CICO a ocupat un loc central in acest lant al fraudei si evaziunii, devenind un rezervor din care s-au adapat cu milioane de dolari majoritatea entitatilor imperiului Beraru.
De ce CICO?
Deoarece societatea, al carei obiect principal de activitate il constituia producerea si comercializarea de bauturi racoritoare, dispunea de active ispititoare, unele cu vad comercial foarte bun (de exemplu, o mare parte a Halelor Obor), mai multe terenuri si cladiri. Dar mai ales pentru ca, din 1991 pana la sfarsitul lui 1998, CICO fusese actionar cu 49% la SC COCA-COLA SRL, vanzandu-si pachetul de actiuni catre COCA-COLA pentru o suma extraordinara: 8,6 milioane de dolari si 10 miliarde de lei. Acesti bani se aflau in conturile CICO cand Beraru a pus ochii pe societate.
In contextul in care S.C. CICO S.A. era o societate comerciala cu rezultate economico-financiare pozitive si dispunea de lichiditati in suma de aproximativ noua milioane de dolari, rezultate prezentate pe larg in capitolul precedent, valoarea de piata a actiunilor -CICO- era cotata sub valoarea lor reala. Acest fapt s-a datorat lipsei de transparenta privind rezultatele financiare reale si a numarului mic de actiuni scoase la vanzare pe piata de capital.
In perioada premergatoare cesiunii pachetului de 70% actiuni -CICO- detinute de F.P.S. catre SIF Muntenia S.A., pe piata Rasdaq actiunile se tranzactionau la un pret mediu de 38.000 de lei/actiune.
Cum s-a cladit -imperiul Beraru-
Pana la sfarsitul anului 1998, SORIN BERARU, prin persoane fizice si juridice interpuse, a reusit sa achizitioneze pachete majoritare de actiuni de la F.P.S. la urmatoarele societati comerciale: S.C. COMAUTOSPORT S.A.; S.C. RECO S.A.; S.C. FLAMURA S.A.; S.C. SALTEX S.A.; S.C. CRIOREX S.A.; S.C. TESATORIA PUCIOASA S.A.; S.C. FILATURA ROMANA DE BUMBAC S.A.; S.C. STOMOBI S.A.; S.C. GRUP INDUSTRIAL TITAN S.A.; S.C. CHIBRO S.A. Aceste actiuni au fost cotate sub valoarea reala, iar societatile, in perioada postprivatizare, urmare a unei administrari defectuoase, au fost devalizate, mijloacele fixe instrainate, o parte din societati fiind folosite ca -paravan- pentru afacerile ilegale ale inc. si ale celorlalti invinuiti/inculpati care l-au sprijinit in activitatea sa infractionala.
Urmarind extinderea afacerilor in Romania, BERARU SORIN s-a preocupat in continuare de achizitionarea pachetelor de actiuni la societatile coemerciale unde F.P.S. era actionar majoritar.
Un -pont- gras
La inceputul anului 1999, SORIN BERARU, urmare a contactelor avute cu CORNEL NICA, vicepresedinte al SIF Muntenia, si inv. DUMITRESCU TANTI VIRGINICA, a aflat ca F.P.S. detine un pachet de 70% actiuni la SC CICO SA si ca in conturile societatii exista un disponibil de peste 9 milioane de dolari.
Intrucat in luna ianuarie 1999, prin interpusi, BERARU achizitionase de la F.P.S. un pachet de actiuni la S.C. COMAUTOSPORT S.A. in valoare de aproximativ 2 milioane de dolari si avea termen scadent de achitare a valorii acestora, 31 martie 1999, cunoscand disponibilul din contul S.C. CICO S.A., a intreprins toate demersurile in vederea achizitionarii acestor actiuni, cu scopul vadit de a se folosi de aceste sume, in scopul prezentat mai sus, cat si pentru alte afaceri in cadrul societatilor pe care le avea sub control prin persoane interpuse.
Pentru a putea cumpara actiunile respective si cunoscand ca exista posibilitatea ca acestea sa fie preluate la valoarea nominala de catre SIF Muntenia, inculpatul s-a folosit de aceste date, apeland la persoanele influente care puteau asigura acest transfer intr-un timp foarte scurt si fara a se face publicitate in acest sens. Inculpatul nu a dorit sa fie cunoscut transferul actiunilor de la F.P.S. la SIF Muntenia, intrucat existau oferte de cumparare a acestor actiuni si exista posibilitatea cresterii pretului pe actiune.
Marea inginerie
Pentru a putea acapara CICO, era nevoie de un delicat artificiu administrativ. Societatea se afla in patrimoniul FPS, mai precis al Directiei Teritoriale Bucuresti, fiind inclus in programul de privatizare pe 1998, procesul fiind prelungit apoi pana in mai 1999. Beraru nu dorea insa sa participe la o licitatie deschisa, stiind ca existau numeroase oferte pentru cumpararea firmei, ci dorea -o afacere cu circuit inchis-. De aceea, Beraru a inceput o impresionanta campanie prin care sa determine transferarea CICO de la FPS catre SIF Muntenia, in baza unor alambicate protocoale de compensare-regularizare a actiunilor intre cele doua entitati. Pentru aceasta a apelat la Minodora Ilie, presedinte al Fundatiei -Omenia- si apropiata de liderul PNTCD Ion Diaconescu. La domiciliul venerabilului taranist, Minodora Ilie si Haim Steinberg (arestat in clipa de fata ca emisar al mitei pe care Beraru a oferit-o prin intermediul a doi politisti procurorului care a instrumentat dosarul CICO) l-au convins repede pe Diaconescu ca firma este falimentara si ca trebuie privatizata repede. Un argument convingator – o sponsorizare ulterioara de 300 milioane de lei din banii CICO, pe care Beraru a promis-o si a facut-o la fundatia crestin-democrata patronata de Diaconescu, plus o alta similara la Fudatia -Omenia-. In aceste conditii, liderul PNTCD i-a transmis -indicatia- lui Victor Toader, seful Directiei Teritoriale FPS Bucuresti, si el membru PNTCD. Din acel moment, afacerea a mers ca unsa. Desi transferul catre SIF Muntenia era ilegal dintr-o sumedenie de motive, primul ca firmele scoase la privatizare nu puteau fi compensate, iar ultimul deoarece volumul compensatiilor oferite de FPS depasise deja cu mult nivelul actiunilor pierdute de SIF Muntenia la aparitia Legii 50/1994, intreaga conducere a FPS a mimat un uluitor balet al hartiilor: s-a ajuns pana acolo ca s-au eliberat doua adrese, una cu raspuns negativ la cererea de transfer a actiunilor CICO catre SIF, alta cu raspuns pozitiv, cu acelasi numar, dar cu date diferite! Practic, toata conducerea FPS Central, in frunte cu directorul general Alin Giurgiu, directorii Corneliu Mandrescu, Mihail Dimonie, Octavian Banica si Dan Gozia plus un intreg lant de functionari mai marunti au fost complici acestei operatiuni secrete, inregistrata in acte cu mare intarziere, astfel incat actionarii CICO sa nu banuiasca nimic.
Nica, -insider–ul
Concluzia: pe 30 martie 1999, are loc cesiunea FPS-SIF Muntenia (pachetul insumand 70% din actiunile CICO), personajul principal care s-a luptat din partea SIF pentru finalizarea cat mai rapida a afacerii fiind Cornel Nica, vicepresedinte a Muntenia Invest, ce administra portofoliul SIF Muntenia. Anterior cesiunii, acesta a purtat un lung sir de discutii cu Beraru si Steinberg, punand la punct cele mai mici detalii ale procesului (numar de actiuni, pret etc): proba cea mai clara a premeditarii vanzarii actiunilor CICO de la SIF catre Beraru este ca Nica a propus in sedinta CA de la Muntenia Invest vanzarea a 76,46% din actiuni inca inainte ca FPS sa transfere la SIF pachetul de actiuni, adica in clipa in care SIF Muntenia avea un procent de doar 6,46% din actiuni!
In disperarea de a incheia afacerea cu Beraru, Nica a incalcat toate normele de lucru posibile ale SIF, cel mai flagrant exemplu de fraudare a legii fiind acela ca SIF-urile nu aveau voie sa detina un pachet mai mare de 10% din actiunile unui emitent, plus faptul ca totul s-a desfasurat fara stiinta bancii depozitare a SIF, BRD, fapta care contravine grav statutului SIF Muntenia. -Bomboana pe coliva- a fost ca Nica si-a deziformat colegii cu privire la indicatorii financiari ai CICO, pe care la reuniunile CA dela Muntenia Invest i-a injumatatit fara complexe.
Toti pentru unul, Unul pentru toti
Cunoscand cu exactitate numarul, cat si valoarea totala a actiunilor scoase la vanzare de SIF Muntenia S.A. pe piata Rasdaq, intr-un timp record (o zi) care demonstreaza interesul vadit de a cumpara actiunile CICO, BERARU SORIN a reusit, impreuna cu SUFER IONEL si ROMAN MARIAN VALENTIN sa stabileasca intreaga strategie de participare la tranzactionarea actiunilor pe piata Rasdaq si sa alimenteze contul de client cu sumele necesare cumpararii actiunilor (59 miliarde de lei), din care 22 miliarde de lei provenite dintr-un credit bancar din Romania, iar diferenta prin transferarea de sume in dolari din FIBI BANK Elvetia.
Pentru a eluda legile ce reglementeaza piata de capital, privind cumpararea de actiuni pe piata secundara de valori mobiliare Rasdaq, legi care interzic ca un singur cumparator sa achizitioneze peste 33% actiuni ale unui singur emitent, BERARU a simulat cumpararea in numele sau, cat si a doua societati comerciale reprezentate de oamenii sai de incredere, ROMAN MARIAN VALENTIN si SUFER IONEL, societati controlate, in fapt, tot de SORIN BERARU.
Pentru a intari convingerea reprezentantului S.V.M, H.B. INVEST, HABAT RAUL ALEXANDRU, prin care s-a facut tranzactia BERARU, SUFER si ROMAN au declarat in scris ca nu exista legaturi de afaceri intre ei si ca nu contravin prevederilor legale privind participarea in calitate de cumparatori ai pachetului majoritar de 76,46% actiuni -CICO-.
Beraru, da capo al fine
In fapt, dovezile ca in spatele intregii scamatorii a stat Beraru sunt multe si clare. Astfel, firma Pharmatech LTD si-a descis conturi la Raiffeisen Bank Romania pe baza unor documente inaintate de firma Morgan&Morgan, a carei adresa era sinonima cu aceea din buletinul de identitate al lui Beraru: Bdul Ghencea 126-132, sector 6, Bucuresti. De altfel, documentele de infiintare a acestui off-shore inregistrat in Bahamas au fost trimise de Morgan&Morgan tot pe adresa lui Beraru, insotite de factura externa de 650 USD, reprezentand cheltuieli de infiintare. Dra cel mai interesant este modul in care, in aceeasi zi, atat contul lui Beraru deschis la ANB AMRO BANK Romania, cat si contul Pharmatech, aflat la aceeasi banca, au fost alimentate cu un milion USD, respectiv, 1,5 milioane USD de la banca elvetiana FIBI, ordonatorul platii find aceeasi firma Vankart LTD. Ambele sume, convertite imediat in lei, au reprezentat exact necesarul cumpararii a 20%, respectiv 28,23% (cu tot cu comisoane de tranzactionare calculate la leu) din actiunile CICO prin intermediul SVM HB Invest. Cat despre ce-a de-a treia entitate, Grupul Industrial Titan, aceasta a primit la randul ei, cu o zi inainte, o asistenta financiara temporara de 22 miliarde, echivalentul cumpararii a restul de 28,23% din actiunile CICO, din partea firmei Multisistem, administrata la acea vreme chiar de Ionel Sufer, reprezentantul Pharmatech!
Colonizarea CICO
Dupa cumpararea pachetului de 76,46% actiuni, BERARU si-a desemnat reprezentanti in consiliul de administratie al S.C. CICO S.A., iar in cadrul A.G.A. avea posibilitatea sa ia hotarari care sa-i faciliteze utilizarea fondurilor societatii in interes personal sau in interesul societatilor pe care le controla prin persoane interpuse.
Contrar hotararii consiliului de administratie luata anterior datei vanzarii pachetului de actiuni, care stabilise repartizarea dividendelor in suma de 44 miliarde de lei, actionarii majoritari au hotarat sa nu se repartizeze dividende pentru anul 1998, sumele in cauza sa fie reinvestite in activitati comerciale pentru care la acea data S.C. CICO S.A. nu era autorizata.
In fapt, scopul urmarit de BERARU era ca sumele aflate in conturile societatii sa fie folosite, ulterior, in interesul altor societati, unde acesta avea interese si pe care le controla.
Prin intermediul lui DUMITRU DULAMESCU, tatal prietenei cu care traia afaceristul (devenit, din aceasta postura unul dintre oamenii-cheie ai imperiului sau), -plantat- ca vicepresedinte al consiliului de administratie la S.C. CICO S.A., BERARU, sub acoperirea unor asa-zise contracte de asociere initiate intre societate si societatile controlate de acesta, a incercat sa transfere sumele din conturile S.C. CICO S.A. in conturile altor societati.
Epoca -sifonarii- CICO
Astfel, s-au initiat o serie de contracte de asociere, unul intre CICO si Multisistem Industry SRL, avand ca obiect constructia a 200 de vile. Multisistem venea cu 80.000 de metri de teren, iar CICO cu banii, exact 5,7 milioane USD, din care 4,2 trebuiau platiti in avans in doar 15 zile! Daca diferenta nu era platita in alte 60 de zile, avansul era pierdut. O alta afacere -tip Beraru- era asocierea CICO – Atlantic Holding Group, pentru realizarea unui hotel in sectorul 1; la fel, CICO punea la bataie banii, 7,5 milioane USD (cu aceeasi procedura a avansului in 15 zile, in suma de 4,5 milioane USD).
Un alt mod de lucru a fost angajarea in toate functiile-cheie la CICO a unor angajati de la societatile lui Beraru. Pe langa AGA, unde tronau Ionel Sufer, Cosmin Balcacean (alt om de casa a lui Beraru, director executiv la Multisistem si imputernicit la Grupul Industrial Titan) si Tanti Dumitrescu (ca recompensa pentru informatiile oferite lui Beraru pentru cumpararea actiunilor CICO), sau Consiliul de Administratie, in care fusese instalat Dulamescu, finantele societatii au fost date practic pe mana Iuliei Gherghescu, care lucra in paralel ca economist la o alta firma a lui Beraru, Roland SA. Aceasta a primit chiar drept de semnatura in numele CICO la CITIBANK. Imediat, -gasca Beraru- a propus ca CICO sa ia un credit de trei milioane USD de la CITIBANK, pe care sa-l ofere Multisistem Industry. Motivul: Beraru avea nevoie urgenta sa achite la FPS rata scadenta (si devenita deja restanta) pentru o alta prada grasa, Comautosport, detinatoarea a numeroase spatii comerciale in centrul orasului, pe care o cumparase recent.
-Furnica- incepe sa care miliarde pentru Beraru
Intrucat ceilalti membri din consiliul de administratie au facut obiectiuni in legatura cu contractele respective, acestea nu au putut fi derulate.
In contextul in care actionarii minoritari ai S.C. CICO S.A. au inteles ca noii actionari urmaresc sa utilizeze banii societatii in interesul altor societati controlate de acestia, au sesizat Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor si Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.
Deoarece situatia in randul micilor actionari ai societatii se degrada permanent ,BERARU SORIN a reusit, prin intermediul lui DULAMESCU si al ELENAI VASILIU, ca o parte din disponibilul in valuta, respectiv suma de 3,65 milioane de dolari, sa fie transferata la Cooperativa de Credit Banca Populara Furnica, unde ELENA VASILIU era director general.
Transferul sumei s-a facut sub motivatia unui depozit pe timp de un an, cu o dobanda de 9%, in conditiile in care, pe piata bancara la acea data, dobanda era de aproximativ 4,5% pe an.
Cu sprijinul directorului de la -Furnica-, in aceeasi zi in care s-a constituit depozitul, intreaga suma a fost acordata drept credite la trei societati comerciale controlate de inc. BERARU SORIN, prin persoane interpuse.
Un depozit devorat instantaneu
Anterior incheierii contractului de depozit, se stabilise intr-o reuniune la care participasera Beraru, Cosmin Balcacean (Multisistem), Elena Vasiliu si Catalina Manolescu (reprezentanta a Roland SA si Pheonixmed SA, aceasta fiind fiica lui Stefan Manolescu, directorul Phoenixmed) care vor fi clauzele si garantiile pe baza carora cele trei firme mentionate isi vor imparti sub forma de credite banii din depozitul CICO. De mentionat ca Iulia Gherghescu, angajata sa aiba grija de banii CICO, a fost imputernicita sa ridice bani si pentru Phoenixmed! Alt amanunt interesant este ca printre garantiile oferite de Phoenixmed se aflau inclusiv bunuri mobile si imobile proprietatea Atlantic Holding Group, firma care era actionar la Multisistem. Astfel, exista dovada ca Phoenixmed (care functioneaza si acum sub titulatura Phoenixmed 2000), firma implicata masiv in licitatiile castigate in Sanatate, era angrenata in profunzime in ilegalitatile practicate de Beraru. In fine, Marian Valentin Roman, cel care a participat la cumpaarea actiunilor CICO in numele Grupului Industrial Titan, apare ca director general al Atlantic Holding Group, semnand chiar contractul de garantie imobiliuara in favoarea Phoenixmed pentru creditul obtinut de aceasta de la -Furnica-…
Un alt credit, de 1,6 milioane de dolari, oferit de -Furnica- firmei Multisistem, este garantat cu actiuni de la alte firme achizitionate de Beraru de la FPS: actiuni FBR, Flamura, Salonta si Comautosport. De mentionat ca toate aceste firme, alaturi de RECO, se afla si acum in mainile oamenilor lui Beraru, care instraineaza in veselie active, taie si vand ca fier vechi instalatii si continua sa-i saboteze pe micii actionari, mai ales pe cei ce detin mici spatii pe terenurile acestor firme, taindu-le apa sau energia.
Anularea tranzactiei CICO vine prea tarziu
La data constituirii depozitului S.C. CICO S.A., Cooperativa de Credit Banca Populara Furnica nu dispunea de alte lichiditati, singura sursa de creditare fiind sursa -CICO-.
In urmatoarea zi de la data constituirii depozitului in suma de 3,65 milioane de dolari, urmare a incalcarii legislatiei ce reglementeaza vanzarea-cumpararea de actiuni pe piata Rasdaq, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, prin Ordonanta nr. 172/14.05.1999, a anulat tranzactia prin care SIF Muntenia S.A. vanduse pachetul de 76,46 actiuni CICO.
Tot in aceeasi zi, prin intermediul lui Dumitru Dulamescu, Beraru a incercat ca si diferenta de 5 milioane de dolari ce se mai afla in conturile S.C. CICO S.A., deschise in alte banci, sa fie transferata sub forma unui depozit tot la Cooperativa de Credit Banca Populara Furnica, in aceleasi conditii ca si depozitul initial.
Urmare a depozitului constituit in valoare de 3,65 milioane de dolari, Elena Vasiliu, director general al Cooperativei de Credit Banca Populara Furnica, sub controlul nemijlocit al lui Beraru, iar ulterior al lui Dumitru Dulamescu, a derulat o impresionanta activitate de creditare a societatilor controlate de inc. Sorin Beraru, incalcand legislatia ce reglementeaza activitatea Cooperativelor de Credit, cat si alte legi economice.
Pentru a nu fi trasa la raspundere de membrii cooperatori privind ilegalitatile comise, Elena Vasiliu, in mod sistematic, a exclus din cadrul cooperativei membrii fondatori, inlocuindu-i cu angajati si persoane de incredere din randul societatilor comerciale controlate de Beraru si Dulamescu.
Manevre disperate pana-n ultima clipa
Dupa anularea de catre CNVM a tranzactiei CICO, grupul Beraru a incercat sa blocheze pana la limita maxima procesul de readucere a societatii la situatia anterioara. Acestea s-au manifestat atat prin reprezentantul SVM-ului HB Invest, care s-a prefacut ca nu are cadrul legal pentru readucerea actiunilor CICO la starea de dinaintea vanzarii, ajungandu-se la cazul incredibil al presedintelui Registrului Roman al Actionarilor, Ilie Gratian, care a refuzat pur si simplu transferul actiunilor catre SIF Muntenia, chiar cu pretul destituirii sale din functie. In cele din urma insa, la 16.06.1999, SIF Muntenia restituie catre HB Invest aproape 60 miliarde de lei, pe care, dupa o luna, SVM-ul le depune la -Furnica- si care ajung, bineinteles la Beraru, Ionel Sufer (in numele Pharmatech) si Valentin Roman (pentru SC GIT). Ulterior, la o perchezitie la domiciliul lui Dulamescu, in memoria calculatorului personal al acestuia au fost gasite trei adrese identice prin care Beraru, Sufer si Roman cereau HB Invest constituirea de depozite la -Furnica- pentru banii restituiti de SIF Muntenia. Inca o dovada clara ca toti lucrau de fapt pentru aceeasi persoana, Sorin Beraru.
O alta manevra prin care s-a urmarit pastrarea CICO a fost majorarea capitalului social cu peste 70 de miliarde, acestia provenind chiar din suma restituita de SIF Muntenia! Astfel, chiar daca instanta respingea contestatiile depuse de grupul Beraru la decizia CNVM, acesta isi pastra controlul la CICO, in urma emiterii a noi actiuni. Apropo: plata noilor actiuni se facea doar 30% la momentul emiterii, restul in 3 ani…
Epopeea dobanzii penalizatoare, un fals grosolan
Datorita faptului ca Dumitru Dulamescu a fost exclus din consiliul de administratie si nu mai putea controla sumele aflate in depozitul constituit de S.C. CICO S.A. la Cooperativa Furnica, pentru ca Sorin Beraru sa poata beneficia nestanjenit de aceasta suma acordata drept credite societatilor controlate, in baza unei intelegeri prealabile intre Beraru, Dulamescu si Vasiliu s-a redactat un alt contract de depozit cu acelasi numar si data (nr. 66/13.05.1999) care continea o clauza penalizatoare de 25% din valoarea initiala a depozitului, in situatia in care deponentul solicita desfiintarea acestuia inainte de termenul scadent (13.05.2000).
Clauza penalizatoare nu a fost cunoscuta de reprezentantii legali ai -CICO- decat in luna septembrie 1999, intrucat inc. Dulamescu Dumitru a sustras contractul initial o data cu plecarea din societate, iar cooperativa de credit a refuzat sa puna la dispozitia societatii un exemplar al contractului initial.
Redactarea contractului falsificat a fost posibila ca urmare a faptului ca, la data cand Dulamescu a fost inlaturat din consiliul de administratie al S.C. CICO S.A., acesta pastrase asupra sa una dintre stampilele rotunde ale S.C. CICO S.A., cu care a stampilat ulterior, in alb, mai multe coli.
Contractul falsificat nu mai purta insa semnatura directorului general al S.C. CICO S.A., ci doar a lui Dulamescu Dumitru si, in fals, a Virginicai Dumitrescu.
Cu cine joaca, oare, Teodor Mihaescu?
Ulterior, contrar intereselor S.C. CICO S.A., Teodor Mihaescu, presedintele societatii Muntenia Invest, firma ce administreaza portofoliul SIF Muntenia, impreuna cu consilierul sau, Ion Condoiu, si cu Elena Vasiliu au incercat desfiintarea depozitului, fapt ce atragea aplicarea clauzei penalizatoare, in acest caz societatea putand fi prejudiciata cu aproximativ 900.000 de dolari.
De asemenea, Teodor Mihaescu, ca reprezentant al actionarului majoritar al S.C. CICO S.A., cu toate insistentele conducerii societatii, la data scadenta a depozitului (13.05.2000) a refuzat sa semneze documentul prin care se solicita neprelungirea termenului contractului, mizand pe faptul ca Elena Vasiliu va tine seama de o notificare facuta de acesta prin care impunea inculpatei mentinerea blocarii conturilor S.C. CICO S.A.
Drept urmare, Elena Vasiliu, in mod unilateral, a prelungit cu inca un an termenul contractului de depozit si, totodata, profitand de aceste circumstante, a prelungit cu inca un an termenul de rambursare a creditelor acordate societatilor controlate de Beraru.
Aceasta hotarare a fost luata in baza unei intelegeri prealabile intre Vasiliu, Dulamescu si Beraru.
Acest mod de operare a fost favorizat de faptul ca, dupa anularea tranzactiei actiunilor -CICO-, actionarii minoritari obtinusera blocarea conturilor -CICO- pe cale judecatoreasca.
In aceeasi perioada, instanta a dispus (pentru o perioada scurta de timp) deblocarea conturilor, insa Elena Vasiliu a refuzat sistematic efectuarea oricaror plati la solicitarile venite din partea reprezentantilor societatii -CICO-. Acest lucru a fost determinat de faptul ca, in conturile S.C. CICO S.A., deschise la cooperativa Furnica, nu existau alte sume disponibile, acestea fiind plasate in totalitate in credite catre societatile controlate de Sorin Beraru.
Urmare a ilegalitatilor comise de Elena Vasiliu cu ajutorul -tripletei- Dulamescu – Beraru – Mihaescu, S.C. CICO S.A. era lipsita de disponibil pentru achitarea datoriilor fata de terti si fata de stat, acumuland penalitati de intarziere, fapt ce a determinat emiterea de catre Administratia financiara a sectorului 2 Bucuresti a unor titluri executorii pentru achitarea taxelor si impozitelor datorate statului.
Lovitura de gratie
Titlurile in cauza au fost inaintate la Cooperativa Furnica, insa Elena Vasiliu, initial, a refuzat plata acestora. Ulterior, ca urmare a acordului scris dat de Teodor Mihaescu si conform intelegerii cu Beraru si Dulamescu, a efectuat plata acestora si, intrucat in contul de disponibilitati al S.C. CICO S.A. nu existau sumele necesare, a desfiintat depozitul, aplicand clauza penalizatoare si retinand in acest mod abuziv in contul societatii suma de 900.000 de dolari.
In fapt, Elena Vasiliu, in intelegere cu Beraru si Dulamescu au urmarit desfiintarea depozitului, asteptand un moment prielnic care sa justifice aplicarea clauzei, in acest mod creandu-si un disponibil sub forma de profit, la nivelul cooperativei, profit pe care, in acelasi timp, l-a cedat, sub forma unor bonificatii, celor trei societati creditate la data infiintarii depozitului S.C. CICO S.A.
Suma de 900.000 de dolari retinuta ca penalitate la depozitul S.C. CICO S.A. a fost cedata in acest mod, cu titlu gratuit, celor trei societati, cat si S.C. Interagent SRL.
Lantul infractional descris mai sus a fost posibil urmare a faptului ca Beraru s-a asociat pentru comiterea faptelor cu Marian Roman si Ionel Sufer, ulterior la asociere aderand Dumitru Dulamescu si Elena Vasiliu, care impreuna au urmarit, initial, folosirea sumelor aflate in conturile S.C. CICO S.A., iar, ulterior, inselarea societatii mentionate si spalarea banilor rezultati, actiuni intreprinse in interesul inculpatilor.
Mihaescu isi acopera consilierul ingropand CICO
In contextul relatiilor realizate intre inculpati si invinuiti, in vederea achitarii unor obligatii financiare ale consilierului Ion Condoiu fata de Cooperativa Furnica, in baza unei intelegeri intre Elena Vasiliu, Ion Condoiu, Teodor Mihaescu si cu sprijinul lui Ion Stanciu, Teodor Mihaescu a delapidat din conturile SIF Muntenia SA suma de 75 milioane de lei, sub acoperirea unui asa-zis contract de prestari servicii.
In perioada analizata, urmare a relatiilor existente intre acestia, Dulamescu, fiica sa, Ingrid (prietena lui Beraru), Ion Condoiu, cat si Sorin Beraru, prin persoane interpuse (fizice si juridice), au beneficiat de credite in conditii dezavantajoase pentru Cooperativa Furnica, credite care, in mod fictiv, au fost garantate cu patrimoniul societatilor controlate si unde avea interes Beraru.
Efecte colaterale
Finalizarea cercetarilor in cazul CICO este importanta pentru ca trage definitiv cortina ce invaluia afacerile lui Beraru din Romania. In mod normal, Autoritatea pentru Privatizare ar trebui sa se indrepte acum catre fiecare dintre societatile cumparate de Beraru de la fostul FPS si sa constate ca toate au fost implicate in tranzactii ilegale sau fictive, utliajele sau bunurile uneia fiind gajate pentru achizitionarea de la stat a alteia, trecand la rezolutionarea contractelor de privatizare, asa cum s-a inceput in justitie in cazul RECO si Flamura. Opiniile actionarilor minoritari de la aceste companii in legatura cu modul in care ele au fost administrate de oamenii desemnati de Sorin Beraru trebuie privite de-acum inainte cu mult mai multa atentie, pentru ca in dosarul CICO s-a pornit in principal de la plangerile acestora.
Nu in ultimul rand, rechizitoriul CICO vine sa confirme cele scrise de noi pe parcusul anului trecut, in legatura cu trio-ul Phoenixmed-Roland-Interagent, firme controlate de Beraru ce monopolizasera aprovizionarea cu un anume tip de consumabile catre unitatile sanitare din Romania. Numele celor trei firme apar in operatiunile dubioase de creditare de la Cooperativa de Credit -Frunica-, dovedindu-se ca elel faceau parte dintr-un sistem cu adevarat mafiot. Ceea ce, la vremea respectiva, atat Ministerul Sanatatii, cat si Casa Nationala de Asigurari nici nu concepeau sa admita…
