Dintotdeauna am avut două luni preferate în an. Februarie, când adun câte un an, iar decembrie – când trebuie să vină Moșu' măcar în două rânduri, odată în noaptea de 5 spre 6 și altă dată pe 24 spre 25. Ei, acu' s-a schimbat moda, și vine Moșu' ăsta de la începutul lui 1 cam în fiecare zi.
Îmi amintesc și acum faptul că pe vremuri îl așteptam cu înfrigurare (la propriu) direct pe Moș Gerilă, că deseori Moș Nicolae mă mai sărea din schemă. Nici nu prea aveam noi voie să ne gândim la Moș Nicolae. Mai târziu, luna decembrie o asociam și cu vacanțele, precum și cu prezența la diverse petreceri la care aveam voie să merg, pentru că, deh, era vacanță. Apoi, pe lângă toate astea s-au adăugat obligațiile pe care le aveam față de diverse persoane pentru a intermedia un contact între Moș Nicolae, Moș Crăciun și aceste persoane cărora voiam să le fac o bucurie. O recunosc fără nicio rușine că mereu am așteptat cu mare emoție și drag sosirea Moșului. Îmi amintesc faptul că anul trecut Moșul a fost cam zgârcit cu mine și m-am întristat rău. Dincolo de toate acestea, de vreo câțiva ani parcă unii se luptă cu toate forțele să dărâme mitul existenței Moșului și faptul că sărmanul trage de el să vină cu bunătăți tocmai din îndepărtata Laponie. Păi, săracii copii ce mai înțeleg atunci când văd pe străzi, în magazine, la cinema, în mall-uri atâția zeci de Moși Crăciuni pe metru pătrat? Ei bine, mă întreb, dacă în fiecare zi vine câte un Moș Crăciun și se creează artificial un moment sărbătoresc, atunci ce mai reprezintă ziua Ajunului sau noaptea de 24 spre 25? Eu, spre exemplu, pe vremuri stăteam ascunsă cu lanterna pe sub plapumă să îl pândesc pe Moș, și mai de fiecare dată adormeam iar a doua zi găseam de fiecare dată cadoul lângă pom. Cum de era posibil asta, nici acum nu îmi găsesc răspunsul. Cu toate aceste evenimente artificiale, pentru mine a rămas fiorul apropierii sărbătorilor de iarnă, Crăciunul în sânul familiei, cadourile primite și cele oferite. Chiar dacă în niciun an prima zăpadă din București nu este aceeași ca prima zăpadă de la mine de acasă, iar frigul nu mai poate fi îndurat la fel de ușor ca atunci, o pun pe seama stresului cotidian. Dar, peste toate acestea, decembrie rămâne în sufletul meu ca o lună specială. Cred că și dumneavoastră simțiți același lucru. Sunt de părere că în această lună ar trebui să socializăm mai mult ca altă dată, să ne facem dintr-o dată mai mulți prieteni, să fim mai toleranți, să gândim pozitiv și chiar să iubim mai mult. Chiar dacă politicienii, persoanele publice, vedete ori ba, au cam stricat farmecul sărbătorii lui Moș Nicolae sau Moș Crăciun pentru că ne dau șansa să ne întâlnim la fiecare pas, timp de o lună de zile, cu cele două personaje de poveste, eu continui să cred că în noaptea de 5 spre 6 decembrie tre' să-l aștept pe Moș Nicolae, iar pe 24 spre 25, să fiu acasă că vine Moș Crăciun. Asta știu sigur și vă sfătuiesc și pe dumneavoastră să faceți același lucru, alături de familii și cei dragi.
