Rusii lipoveni, vechi crestini pravoslavnici stabiliti pe meleagurile dunarene de mai bine de doua secole, sunt cei care si-au pastrat neatinsa credinta mostenita de la strabuni, in ciuda persecutiilor suferite de-a lungul istoriei. Dibaci pescari ai Deltei, carausi si vrednici gospodari ai Piscului Brailei, crestinii lipoveni (staroveri) se inchinau lui Dumnezeu asa cum faceau si parintii lor si parintii parintilor lor, cei de dinainte de -schisma- de la 1654 (reformele patriarhului Nikon al Rusiei).
Persecutati si siliti sa plece in bejenie, lipovenii si-au aflat a doua patrie in tinutul Ibrailei stravechi, convietuind pasnic alaturi de romani, turci, armeni, greci, bulgari, evrei, unguri, germani, italieni si alte natii care au facut cinste urbei dunarene, vreme de 200 de ani. Adevarat -pamant al fagaduintei-, Braila – cel mai important port al Romaniei pe vremea monarhiei – a prosperat datorita locuitorilor ei harnici, fie ei pamanteni sau venetici, ajungand unul din cele mai ravnite orase din sud-estul Europei.
In prezent, 1% din populatia Brailei este de etnie rusa (lipoveana). Trecutul rusilor lipoveni este legat in mod nemijlocit de evenimentele petrecute in Rusia, la mijlocul veacului al XVII-lea, anume de reformele patriarhului Nikon. Contestate de o parte a populatiei, aceste reforme au fost urmate de miscarea cunoscuta in istorie sub numele de -raskol-.
Istoria
Rusii au fost crestinati in anul 988 d.H., primind canoanele bisericesti de la bizantini. Lipovenii sau crestinii pravoslavnici (staroveri) sunt cei care s-au opus reformelor de la 1654, optand pentru conservarea vechilor randuieli bisericesti. Ei au cele sapte Taine – botezul, mirungerea, impartasania, spovedania, hirotonia, cununia si maslul – si tin sarbatorile dupa calendarul vechi Iulian. Limba de oficiere a slujbelor in Biserica Ortodoxa de Rit Vechi (starovera) este slavona (limba vechilor cazanii), in fruntea ierarhiei aflandu-se mitropolitul, urmat de arhiepiscopi, episcopi, preoti si diaconi. Biserica de Rit Vechi se calauzeste dupa Sfanta Scriptura, Canoanele Sfintilor Apostoli, cele sapte Soboare Ecumenice si noua Soboare locale ale Sfintilor Parinti, care compun cartile sfinte -Carmuitorul- si -Nomocanonul-, precum si scrierile Sfintilor Parinti, tipicurile bisericesti si indrumarile traditionale valabile in vechea Rusie, de dinainte de 1654.
Persecutiile la care au fost supusi crestinii pravoslavnici de catre biserica oficiala i-au determinat sa paraseasca Imperiul tarist inca de acum trei secole, cele mai multe grupuri de -raskolnici- provenind din sudul actualei Republici Ruse si Caucazul de Nord. Lipovenii – care in istorie au format doua grupuri distincte, popovti (-staro-obreadti-, care au preoti) si bezpopovti (care nu au preoti si nu recunosc autoritatea bisericeasca) – s-au stabilit pe teritoriul Imperiului Otoman si al Tarilor Romane, la gurile Dunarii si tarmul Marii Negre, pastrandu-si identitatea prin credinta, limba si civilizatie si convietuind pasnic cu populatia majoritara. In Rusia insa, au fost numiti -schismatici- si au fost prigoniti sistematic, ani la rand, ajungandu-se pana la distrugerea obiectelor lor de cult, la inceputul sec. XIX.
Inlesniri si privilegii
In anul 1783, imparatul Iosif al II-lea a acordat inlesniri si privilegii credinciosilor pravoslavnici deja stabiliti, precum si celor dornici sa se stabileasca in nordul Bucovinei (teritoriu aflat atunci sub stapanire habsburgica). Multe familii au migrat in Bucovina, intemeind aici comunitati noi. Una din cele mai importante asezari ale credinciosilor de rit vechi din acele tinuturi a fost, desigur, Belaia Krinitza (-Fantana Alba-), numele fiind dat de o fantana din apropiere, din care izvora apa alburie.
Acolo, lipovenii au intemeiat o manastire, dar si prima lor mitropolie. In anul 1844, cu acordul imparatului Ferdinand al Austriei, credinciosii staroveri s-au decis sa reinvie taina preotiei si sa aduca un ierarh ortodox din afara granitelor imperiului, care sa-i pastoreasca. Dupa multe cautari, a fost ales mitropolit Ambrozie, fostul ierarh al Bosniei. Din acel moment, Mitropolia de Fantana Alba a devenit centrul spiritual al credinciosilor lipoveni raspanditi in toata Europa, inclusiv in Principatele Romane.
Al doilea val de emigrari – in legatura cu care se pune insasi prezenta lipovenilor in teritoriile romanesti, inclusiv la Braila – a avut loc, se pare, la inceputul sec. XIX-lea. In acel moment, grupuri de credinciosi pravoslavnici s-au stabilit pe malul Dunarii, in apropierea Brailei (aflata inca sub ocupatie turceasca), intemeind satul Piscul. In preajma anului 1839, ei si-au construit aici prima lor biserica, din lemn, iar in anul 1854 alte doua, una a popovtilor (-Ovidenia- sau -Intrarea in Biserica a Maicii Domnului-, distrusa de un incendiu in anul 1924) si alta a bezpopovtilor (-Pocrovul-, adica -Acoperamantul Maicii Domnului-). In anul 1880, lipovenii au ctitorit biserica -Acoperamantul Maicii Domnului- din orasul Braila, situata pe actuala strada N. Grigorescu, si au scos ziarul -Slavo Pravda-, prin care isi aparau vechea credinta. Publicatia a fost suspendata in anul 1899. La ora actuala, in Pisc (satul devenit intre timp cartier al Brailei) sunt trei biserici ale rusilor lipoveni: -Ovidenia-, -Sf. Nicolae- si -Pocrovul-. Cat despre biserica -Pocrovul- din vechiul centru al Brailei, aceasta a devenit sediul Mitropoliei Ortodoxe de Rit Vechi.
Parasirea
In anul 1940, dupa ce armata sovietica -eliberatoare- a ocupat Bucovina, cel de-al VII-lea mitropolit al lipovenilor de pretutindeni, Siluian, a parasit pentru totdeauna Fantana Alba si s-a refugiat la Braila.
-Belaia Krinitza- se afla in prezent pe teritoriul Ucrainei. De la acea data, -Pocrovul- (-Acoperamantul Maicii Domnului-) a devenit catedrala mitropolitana, adevarata punte de legatura intre credinciosii ortodocsi de rit vechi din Romania, Rusia, Statele Unite, Australia, Franta, Germania, Italia, Gruzia si alte tari ale lumii, in care sunt imprastiati crestinii pravoslavnici. In anul 2000, au fost aduse la Braila ramasitele pamantesti ale primului Mitropolit al Bisericii de rit vechi, Ambrozie, mort in exil si inhumat in cimitirul ortodox din Trieste (Italia). Astfel, Braila a devenit si loc de pelerinaj pentru lipovenii din toata lumea. Din anul 1996, vechea catedrala a Mitropoliei de rit vechi este monument istoric, ea urmand a fi restaurata si consolidata cu sprijinul Ministerului Culturii, prin stradania IPS Mitropolit Leonti si a preotului Vasile Cozma. Edificiul a avut mult de suferit de pe urma cutremurului din noiembrie 1940 si a celui din martie 1977, dar si a intemperiilor, riscand sa se prabuseasca.
Marin Gheorghe
