Cu un calm de invidiat se așează la masă pentru… lucru manual. Într-un secol al vitezei în care adolescenții, în timpul liber, stau numai în fața calculatorului, tinerii cu sindrom Down se întâlnesc, glumesc, dansează, fac sport, dar în nicio clipă nu uită că au de făcut și treabă. Mai exact, confecționează împreună obiecte pe care le vor expune la târgurile de Mărțișor, de Paști și de Crăciun. Prin afecțiunea de care dau dovadă, dar și prin celelalte activități pe care le desfășoară, tinerii cu sindrom Down i-au uimit, anul trecut, pe elevii din clasele a XI-a și a XII-a de la Liceul „Lucian Blaga“ din Capitală. Psihologul de aici i-a pregătit pe liceeni pentru întâlnirea ce urma să aibă loc, astfel că aceștia i-au primit cum nu se poate mai bine pe adolescenții cu sindrom Down. Elevii au fost impresionați de tinerii cu acest sindrom. Toți cei 42 de beneficiari ai Asociației Sindrom Down sunt pasionați de dans. Au și un instructor de dans extraordinar pe care nu vor, sub nicio formă, să-l piardă. Învață să danseze „pas cu pas“. Acasă, unii dintre ei ascultă muzică și dansează pe ritmurile acesteia. Acum, tinerii cu sindrom Down vor și un profesor de sport care să îi pregătească foarte bine pentru „Special Olympics“. Au ambiția de a fi cei mai buni. Un singur lucru „îi omoară“. Izolarea de societate. Acești adolescenți, însă, trebuie descoperiți și stimulați. Nu sunt „simple prezențe“. Sunt „oameni care pot munci“. Când cineva îi consideră ciudați, ei imediat își dau seama. Conștientizează după privirile celor din jur acest lucru.
De câteva săptămâni muncesc la mărțișoare, sporul-casei, felicitări și coșulețe.
Dans, muzică, excursii, fotografiat
Claudia, în vârstă de 20 de ani, urmează o școală de arte și meserii din Capitală. Îi place foarte mult să învețe, iar materiile preferate sunt Geografia și Limba și literatura română. În timpul liber se uită la televizor. Dar, aceasta nu înseamnă că în momentul în care vine vorba despre excursii împreună cu alți copii cu sindrom Down nu figurează pe listă. Litoralul și Parângul o atrag cel mai mult. La fel, baschetul și schiatul. Pe lângă faptul că îi place să deseneze, Claudia nu pierde nicio ocazie să lucreze obiecte din lut. Adrian Victor, în vârstă de 31 de ani, nu se dezlipește de televizor când este fotbal. Când echipa preferată înscrie
un gol, tânărul strigă „Goooool“ de răsună toată casa. Îi place să facă fotografii. Cel mai bine se simte la mare. La munte îi place mai puțin, căci urcatul îl obosește. El petrece mult timp pentru a „confecționa“ sporul-casei. „Într-o sticluță pui fel de fel de boabe: de porumb, de piper, de cafea și apoi le aranjezi cu un ac sau cu o sârmuliță pe care o introduci prin gura sticluței. Apoi îi pui un dop, un capac, pe care îl ambalezi în ceva frumos să nu se vadă urât“, spune Adrian Victor. Petrică, în vârstă de 20 de ani, își împarte timpul între întâlnirile de la asociație și un „atelier protejat“ unde face lumânări. Îi place muzica „de toate felurile“, dar face și gimnastică: roata, șpagatul, podul. Se joacă pe calculator și îi plac toate animalele. Merge, împreună cu mama sa, în supermarket la cumpărături, iar ziua de naștere vrea să și-o serbeze la munte. Ascultă, deseori, muzică la căști și cântă. Ștefan, în vârstă de 22 de ani, este un tânăr conștiincios. Merge la piață, dar nu ar renunța pentru nimic în lume la pasiunea pentru fotografiat și desenat. Chiar și acasă, în timp ce ascultă muzică, pictează, colorează flori și inimi care, ulterior, vor fi lipite pe felicitări.
Pe lângă baschet și fotbal, Danei, în vârstă de 21 de ani, îi place dansul. Mulți o invidiază pentru mișcările de samba și tango pe care le știe și le face. „Pe lângă dans, îmi place la munte și la mare, dar să fie soare“, spune Dana.
Pentru Răzvan Victor, în vârstă de 31 de ani, nu există sport care să nu-i placă. Când au avut loc, anul trecut, jocurile olimpice, tânărul nu s-a dezlipit de televizor. A jucat fotbal în salina Slănic, deși, la început i-a fost cam teamă să coboare cu „liftul“ în subteran. Mădălina, în vârstă de 19 ani, a dansat în anul 2006 la o emisiune televizată. Acasă, cântă, „acompaniată“ de papagalul Kiki, dar și dansează mai tot timpul. Îi place să lucreze la mașina de cusut și să coloreze.
Ileana, în vârstă de 27 de ani, a terminat o școală profesională și s-a apucat de lucru la asociație. Ea scanează și scoate la imprimantă desenele pe care ceilalți tineri cu sindrom Down le vor colora ca apoi să fie lipite pe felicitări. „Marginea ondulată la felicitări o facem cu o foarfecă specială. Mărțișoarele le facem dintr-o pastă specială pe care o băgăm și la cuptor. La coșulețe, luăm săpun, îl acoperim cu rafie, punem ace de gămălii pentru a nu se desprinde și, apoi, introducem flori artificiale. Mânerul îl facem din sârmă acoperită cu rafie. Și apoi, coșulețul se împachetează“, explică Ileana. Acum, tinerii așteaptă cu sufletul la gură să vadă ce succes au produsele lor la expoziția de la Muzeul Țăranului Român ce se va deschide pe 25 februarie. Apoi, vor începe treaba pentru Paști: ouă încondeiate, felicitări, iepurași.
