Un copil seropozitiv din Iasi a schimbat patru scoli pana acum, din cauza situatiei in care se afla. Reprezentantii Primariei Iasi sustin ca nu au bani pentru handicapati, Inspectoratul Scolar refuza sa comenteze cazul. Ionut S. are 13 ani si face parte din -Generatia SIDA-, a copiilor infectati in spitale, la inceputul anilor *90. Baietelul este, probabil, cel mai -batran- elev de clasa I din Iasi, dar nu-i pasa. Se lauda ca a ajuns -veteranul bobocilor-, dar nu pentru ca a ramas repetent. A invatat acasa sa scrie si sa citeasca de la mama sa. Dreptul la invatatura si l-a luat singur. Printr-o minciuna. Ca sa nu il faca sa se simta izolat, mama sa i-a ascuns boala. Doar cativa prieteni stiu ca el este bolnav, dar nici unul nu stie ca baiatul are, de fapt, SIDA. Copilul a scris un cutremurator mesaj catre toti cei care ignora existenta sa.
Nici o scoala din judetul Iasi nu l-a primit. S-a mutat dintr-un cartier in altul, dar toate usile s-au inchis in fata lui. Pentru ca are SIDA. Si mama lui spunea asta celor care o intrebau. Baietelul de 13 ani stie totul despre boala lui. Dar vrea sa fie si el normal. Are doua maini, doua picioare si o memorie buna. Problema a fost rezolvata anul acesta: mama lui Ionut l-a inscris la scoala, in clasa I, cu un diagnostic fals – trombocitopenie. Numai directorul stie. A aflat si asistenta medicala, atunci cand s-a facut vaccinul. Cei doi au pastrat secretul lui Ionut. Chiar daca boala i se agraveaza din cauza saraciei, baiatul merge la scoala. Sta in frig, cara apa cu bidoanele trei etaje, nu are ce manca, pentru ca gazul s-a oprit si bani nu sunt. Telefonul le-a fost decuplat. Nici curent electric nu are in casa. Invata cat este lumina. Are sau nu dreptul Ionut sa mearga la scoala alaturi de ceilalti copii? El spune ca are, pentru ca stie sa se protejeze.
Copiii il strigau -Sidosul!-
-Sunt o femeie puternica, dar toate au o limita. Ionut este printre primii copii din Iasi infectati cu HIV. Acum, boala i s-a agravat, iar eu nu pot face nimic-, spune Ioana S., mama lui Ionut. Femeia, despartita de sot de cativa ani, s-a mutat impreuna cu cei trei copii intr-un apartament la marginea orasului, pentru a-l proteja pe baiat. -Nu-l primeau la scoala, iar copiii il strigau ?çsidosul?ê-, adauga femeia. In noul cartier, Ioana S. nu a mai spus nimanui nimic despre boala lui Ionut. Apartamentul a fost preluat cu noua milioane de lei datorii, bani pe care familia nu i-a putut achita niciodata. Acum, regiile au transformat casa intr-un cavou: fara curent electric, fara apa, fara telefon si fara gaz metan.
In familia S., seropozitiv e numai mijlociul, Ionut. Singurul venit este salariul de insotitor al mamei, pentru ca Ionut este considerat persoana cu handicap de gradul I. -Ar trebui sa primesc 1,8 milioane de lei, dar, cu exceptia acestei luni, am primit numai 450.000 de lei. Mi s-a spus ca Primaria nu are bani pentru noi. Un procent din indemnizatie este asigurat de Inspectoratul pentru Persoane cu Handicap, iar o parte de la consiliile locale. Cei de la Primarie sustin ca nu am fost prevazuti in buget, astfel incat suntem platiti din incasari. Cand se fac-, explica Ioana S., care si-a abandonat slujba de tapiter pentru a-l ingriji pe Ionut.
Viata pe datorie
Acum, Ioana S. nu mai gaseste alt serviciu. Mancarea familiei este invariabil aceeasi. -Cartofi, cartofi si fasole, uneori, ca delicatesa. Le gatesc pe la alte familii. Cand scap la o bruma de bani, mai cumpar o bucata de carne si o fructa-, adauga femeia. Numele ei figureaza in toate caietele cu datorii la bacaniile de cartier. Ioana S. a incercat sa vada daca venitul familiei poate fi suplimentat prin Legea venitului minim garantat: -La patru persoane, plafonul minim este de 1,8 milioane de lei pentru toata familia. Eu, pe hartie, depaseam cuantumul cu 100.000 de lei, astfel incat nu mi-am putut depune actele. Asistenta sociala mi-a spus ca nu ma incadrez si ca nu voi primi nici un ban-.
Ionut a fost diagnosticat ca bolnav de SIDA la varsta de 2 ani si jumatate. Mama sa sustine ca baiatul s-a infectat in urma unei transfuzii cu sange facute la varsta de 9 luni. Dovezi pentru a-si sustine ipoteza nu are. Acum, Ionut se simte foarte rau si pentru prima data si-a intrebat mama: -Mama, eu cat mai traiesc?-.
Cum arata o zi a lui Ionut? Baiatul se scoala si se imbraca pe intuneric. Se spala cu apa din bidon. Nu bea ceai, pentru ca nu este gaz. Mananca o strachina cu tocana de cartofi. O zeama lunga cu cateva stelute de ulei. Are in ghiozdan pachetul cu biscuiti de 2.000 de lei luat pe datorie. Sa aiba si el ce manca in pauza. Reintors de la scoala, aceeasi strachina de cartofi. -Nu mai pot manca tocana de cartofi. Nu mi-e foame. Zau, mama-, refuza, baiatul, cina, chiar in fata reporterului.
Urmeaza caratul apei de la colt. Lectiile. Dupa-amiaza, Ionut iese sa se joace cu prietenii sai. Nu-si scoate niciodata mainile din buzunare. Sau poarta manusi. -E inca frig-, pretexteaza copilul care, la 12 ani, stie toate masurile de protectie care trebuie respectate pentru a nu-i contamina pe ceilalti. Refuza invitatiile facute de prieteni, desi si-ar dori foarte mult sa se uite la televizor. Ar trebui sa-i invite si el acasa si asta nu poate. E prea sarac.
Veteranul bobocilor
Ionut este cel mai batran elev din clasa I B, dar nu-i pasa. Se lauda ca a ajuns veteranul bobocilor, dar nu pentru ca a ramas repetent. A invatat acasa sa scrie si sa citeasca de la mama sa. Dreptul la invatatura si l-a luat singur. Printr-o minciuna. Mama sa i-a ascuns boala. -Am trecut alta boala. Au mai fost razboaie in scoli din cauza lui Ionut-, se justifica mama. Si Ionut si-a cumparat ghiozdan, iar numele sau figureaza in catologul de la I B dintr-o scoala de cartier. Directorul nu a spus nimic celorlalti parinti. L-ar da pe copil afara din scoala. Ionut se fereste de ceilalti elevi. Sta retras, chibitand de pe margine la orice joc. Unii prieteni stiu ca el este bolnav, dar nici unul nu stie ca baiatul are SIDA. -Am trombocitopenie- – a repetat zile in sir numele bolii, in fata oglinzii, asa, ca sa nu se balbaie cand e intrebat. Adevarata boala e secretul sau si al mamei. Ii este groaza de ziua in care se va descoperi adevarul, pentru ca atunci vor trebui sa se mute din nou. Si va fi inscris pentru a patra oara in clasa I, cu un diagnostic fals. Clasa I pe care ar putea sa nu o termine niciodata. Ionut se gandeste uneori la asta, dar, de fiecare data, spune ca-i doar un vis urat…
Intrebat ce se va face cand va fi mare, Ionut raspunde sec, zambind: -Sofer pe tir si, mai tarziu, patron la un parc auto-. Obligatoriu va locui in Italia, unde va munci ca sa-i faca mamei o vila si sa-i cumpere o masina luxoasa. De insurat, se va insura, spune Ionut, cu o fata frumoasa care va gati -asa cum spune mama-. -Dar pana atunci mai este. Poate, cine stie, o sa am si eu copii-, isi incheie visul Ionut. Visand la autostrazile aglomerate ale Occidentului, la volanul unui tir, cu decibelii casetofonului dati la maximum, in fiecare dimineata, un baiat de 13 ani pleaca la scoala, ducand in ghiozdan carti, caiete, dar si un secret pe care si-ar dori sa nu il stie nici el.
***
-Salut! Eu sunt Ionut si am 13 ani. Sunt seropozitiv, dar nu e vina mea. Imi doresc sa invat bine, sa pot calatori in toata lumea. Scoala, prietenii ma ajuta sa ma simt util. Nu sunt un pericol pentru voi! E dureros sa fii singur, dar voi si familia mea ma ajutati sa lupt cu aceasta boala. Va multumesc.-
Mesajul transmis de Ionut prin intermediul saptamanalului -Ieseanul-
-Nu declar nimic despre acest subiect-
Inspectorul general scolar Mihai Dumitriu nu vrea sa comenteze cazul -Ionut-. Initial, inspectorul general a declarat: -Nu am cunostinta despre nici un copil care este seropozitiv si care invata in scolile de masa. Nu cred ca este bine ca aceste informatii sa fie publicate, pentru ca parintii vor vedea in fiecare coleg al copilului lor un seropozitiv si un pericol-. Dupa cateva secunde, Mihai Dumitriu s-a razgandit si a solicitat sa nu fie citat absolut deloc. Inspectorul general nu a putut solutiona dilema morala: este bine sa fie inscris un copil seropozitiv sub un diagnostic fals sau parintii elevilor trebuie sa stie ca in scoala invata si un copil diagnosticat cu HIV, chiar cu riscul unei revolte? Majoritatea elevilor seropozitivi au intre 12 si 14 ani, in curand vor deveni liceeni, iar problemele vor fi mult mai mari. In acest moment, nu exista nici un precedent, un copil seropozitiv care sa fie acceptat oficial intr-o scoala din Iasi. -Nu am cunostinta despre nici un copil care este seropozitiv si care invata in scolile de masa-, spune Mihai Dumitriu, inspector scolar general ISJ Iasi.
Decat un adevar urat, mai bine o minciuna
Inspectorul-sef al Inspectoratului de Stat Teritorial pentru Persoane cu Handicap (ISTPH), Carmen Grigoras, nu crede ca ascunderea diagnosticului unui copil seropozitiv este o atitudine corecta. -Dar populatia nu este educata. Directorul trebuia sa explice celorlalti parinti situatia, pentru ca acestia sa o accepte.- Carmen Grigoras a mai dezvaluit ca nici un parinte al unui copil seropozitiv nu i-a declarat ca l-a inscris intr-o scoala de masa. Ea sustine insa ca -nici un copil nu poate creste in minciuna-.
Confidentialitatea bolii
In judetul Iasi nu exista statistici din care sa rezulte cati elevi seropozitivi invata in scoli normale. Puse cap la cap, datele oferite de Asociatia Parintilor Copiilor Seropozitivi, de la spitale si organizatii nonguvernamentale rezulta ca cel putin 20 de copii infectati cu HIV stau in banca alaturi de copii sanatosi. Unii dintre ei stiu ca sunt seropozitivi, altii, nu. Chiar daca au printre elevi un copil seropozitiv, directorii scolilor din Iasi refuza sa faca public acest lucru. Au dreptul sa invete alaturi de copiii sanatosi? Din punct de vedere intelectual, seropozitivii sunt considerati copii normali. Parintii celorlalti copii au dreptul sa stie ca exista in clasa un seropozitiv? Legal, nu, pentru ca exista confidentialitatea bolii.
Protectia seropozitivilor in SUA
In Statele Unite, evidenta seropozitivilor este tinuta foarte bine in centre speciale care urmaresc in acelasi timp si evolutia profesionala a individului bolnav de SIDA. Centrele respective anunta conducerile universitatilor asupra cazurilor. Studentul sau elevul este educat asupra modului in care trebuie sa-i protejeze pe ceilalti. Bolnavul are aceleasi drepturi ca orice tanar sanatos: parcurge aceeasi programa scolara, merge la restaurant sau la aceeasi cantina impreuna cu ceilalti colegi, are permis la biblioteca, are dreptul sa intre in orice cinematograf sau sa foloseasca piscina campusului.
Scandalul -Chiajna – 2000-
La finele lunii iunie a anului 2000, Fundatia pentru Dezvoltarea Popoarelor prin Sustinere Reciproca (FDPSR) a inaugurat la Chiajna o casa de tip familial pentru un numar de noua copii cu infectie HIV. Specialistii au considerat ca minorii erau apti pentru a urma cursurile unei scoli de masa, astfel incat au demarat demersurile pentru a fi inscrisi la scoala din sat. Directoarea a refuzat categoric inscrierea, motivand ca atat parintii, cat si profesorii s-ar opune acceptarii copiilor. A urmat scoala din comuna Rosu. Cand trebuia semnata cererea de inscriere, copiii seropozitivi au fost anuntati ca in cadrul Consiliului Profesoral s-a hotarat neacceptarea minorilor diagnosticati cu HIV. A urmat Liceul Romano-Catolic -Sf. Iosif- din Bucuresti. Dupa trei saptamani, timp in care copiii s-au integrat foarte bine in colectiv, unii dintre parinti au aflat de prezenta lor in scoala si au declansat un scandal imens. Conducerea liceului a informat FDPSR ca se considera necesara retragerea copiilor seropozitivi din scoala. Copiii nu au fost primiti in nici o scoala de masa din Romania.
Ce este SIDA
SIDA este abrevierea pentru Sindromul Imuno- Deficitar Dobandit, care reprezinta un grup de boli sau conditii anormale ale organismului cauzate de HIV, adica Virusul Imuno-Deficitar Uman. HIV este virusul propriu-zis, care, in final, produce sindromul SIDA. Cateva dintre bolile care compun complexul SIDA sunt: pneumonia virala, pierderea rapida in greutate, dementa, gura cu albeata si ulceratii, tumoarea Kaposi, toxiplasmoza, meningita virala, precum si alte procese infectioase. Persoana infectata cu virusul HIV nu are SIDA pana cand sistemul imunitar nu este compromis. Din acest punct, apar si simptomele sindromului.
