„Aici l-am văzut pe Jack, dar și vrejul de fasole“, spune, încåntată, o fetiță care tocmai iese, alături de colegii de la grădiniță, din Teatrul de Animație „Țăndărică“. Acesta este și rolul actorilor de animație: să stårnească råsetele și aplauzele copiilor, dar și ale adulților. În fața spectatorilor, actorii de animație trebuie să uite de problemele de acasă, trebuie să intre în lumea fantastică a poveștii. „Actorul de animație este acel actor care în paleta de resurse joacă direct – ca actor, dar și indirect – månuiește păpuși. Actorul de animație trebuie să învețe și actoria – actorie, dar și tehnica de animare a obiectelor. Acești actori se joacă cu păpușile pe fir sau pe månă, dar joacă unele roluri direct și pe scenă“, explică directorul general al Teatrului „Țăndărică“, Călin Octavian Mocanu. Păpușarii trebuie să aibă suflete de copii. Trebuie să fie adevărați magicieni care să-i bucure și să-i uimească pe micuții spectatori. Uneori, actorii de animație se prefac că uită rolul, alteori chiar îl uită. De ce se prefac că uită rolul? Pentru a-i antrena pe copii în rolurile pe care le joacă. „Este o plăcere pentru cei mici să-i auzi: «Atenție, vine lupul din spate!» sau «Se pregătește ursul să te mănånce»“, spune Călin Octavian Mocanu. Nici în momentul în care uită „pe bune“ rolul, pentru actorul de animație nu este o tragedie. Din priviri, din gesturi se înțelege cu ceilalți de pe scenă. Aceștia „se implică“ și pentru două, trei, patru minute improvizează în spiritul piesei sau spun replicile din alte spectacole. Micuții nu-și dau seama, căci ei sunt prinși de mișcările personajelor, le admiră îmbrăcămintea de poveste. Nici „oamenii mari“ nu-și dau seama de greșeli. Nu mai este o noutate că lumea de pe scenă este una ireală. Aici, după cum afirmă Călin Octavian Mocanu, „priete-nul la nevoie se cunoaște, iar binele învinge răul“.
„Jucăuși“ pe scenă, oameni simpli
pe stradă
După ce coboară de pe scenă, actorii de animație revin în lumea reală, crudă, căci „și ei sunt oameni simpli“. Actorii de animație sunt în timpul spectacolelor niște „jucăuși“. Ei sunt conștienți că spectatorii vin cu povestea știută. Ceea ce le rămåne lor de făcut este să se contopească cu personajele, astfel încåt și spectatorii să intre în lumea poveștilor. De aceea, pentru actorii de animație este o mare mulțumire sufletească în momentul în care aud, din sală, vocile copiilor: „Băi, vine! Uită-te în spate!“. „Trebuie să-i lași impresia copilului că și el joacă și că știe tot“, precizează Călin Octavian Mocanu. Cånd actorii de animație månuiesc păpușile pe månă trebuie să se contopească cu perso-najele care au calități sau defecte. Cånd sunt månuite pe fire, „se mai întåmplă să se rupă firele, dar trebuie să existe o convenție a jocului“. Cum imită actorii de animație vocea personajelor? „Este greu dacă nu-ți așezi bine vocea. Poți avea, ulterior, și probleme cu vocea. Sunt femei care imită foarte bine vocea de băiețel. De aceea de fiecare dată primesc roluri de băieței. Și tot actorii de animație care månuiesc pe månă sau pe fire păpușile pot avea probleme cu coloana vertebrală. Cosmeticele folosite de actorii de animație nu dăunează tenului acestora. „Circarii au probleme de acest gen. Noi suntem actori de animație și folosim mai puțin fond de ten și cosmetice“, explică directorul general al Teatrului „Țăndărică“. La această instituție de cultură există și ateliere pentru confecționarea păpușilor și vestimentației actorilor de animație. Artiștii plastici de aici confecționează marionetele după schițe tehnice.
Teatru de stradă
Teatrul „Țăndărică“, la 64 de ani de la înființare, se poate lăuda cu 265 de spectacole pe an, la care participă aproximativ 80.000 de spectatori. Anul trecut, o trupă de la acest teatru a jucat, în engleză, „Capra cu trei iezi“ la Kennedy Center. Pånă atunci, nici un romån nu a jucat acolo. Spectacolul a fost transmis live, pe Internet, în întreaga lume. La invitația Institutului Cultural Francez, actorii de animație de la „Țăndărică“ au participat în America la Festivalul „Eurokids“. La Festivalul Internațional al Artei de Animație de la Praga, același teatru a obținut premiu pentru regie. Spectacolul „Păcală“ a fost jucat în limba italiană, spre entuziasmul spectatorilor, la Torino, Milano și Roma. Și lista poate continua. Planuri de viitor: înființarea unui teatru de stradă. Spectacolele se joacă în cort astfel încåt publicul din cartiere să se apropie de teatrul de animație.
