Cel mai tanar hornar din Brasov are numai 10 ani. Alexandru Fesu (foto) a devenit deja o persoana cunoscuta in oras, putine fiind portile care raman inchise in fata mogaldetei ce poarta pe umar sarma de cosar. Baietelul a decis sa devina hornar pe perioada vacantei, pentru a-si strange din munca lui banii pentru bicicleta la care viseaza de mult. Tatal sau, care este la randul lui hornar, ii indruma cu grija primii pasi in meserie. Imbracat mereu in tricou si pantaloni negri, Alexandru poate fi intalnit zilnic prin oras, opintindu-se cu sarma de cosar, care cantareste mai bine de trei kilograme. In urma cu trei saptamani, micul hornar a terminat clasa a III-a, cu note mari. Se mandreste ca intra in clasa a patra si spune ca-i place scoala la fel de mult ca si coseritul. -Acum sunt in vacanta, dar eu am vrut sa merg la munca. Nu mi-e dor sa ma joc. Doar sambata si duminica ies la joaca. Colegii mei de clasa mi-au spus o data ca au aflat ca sunt hornar si au ras de mine. M-am dus acasa plangand. Tata mi-a explicat ca nu e rusine sa muncesti, ci sa furi si sa faci alte rele-, marturiseste Alexandru. Tinand pasul cu tatal sau, Alexandru strabate zilnic aproape jumatate de oras, in cautare de cosuri bune de curatat. -Cand ploua, ma plictisesc, pentru ca nu pot sa plec cu tata la treaba. Oamenii nu ne deschid portile pe vreme urata. In fiecare dimineata ma trezesc la opt si iau micul dejun cu tata, ca intre barbati, apoi pe la 10.00-11.00 plecam la treaba. Stam pe teren pana seara la ora 6.00-7.00-, povesteste baietelul. 25.000 de lei pe zi, venitul lui Alexandru. -Cand o sa ma fac mare, vreau sa ma fac cosar, pentru ca este o meserie banoasa. Acum vreau sa-mi strang bani de bicicleta. Sa imi cumpar una noua, pentru ca cea pe care mi-a daruit-o tata cand eram mai mic se strica mereu si repar la ea in fiecare seara. Castig pe zi cam 25.000 de lei, bani pe care mi-i da tata din incasari. Ii pun deoparte, pentru bicicleta, desi mi-as cumpara si o minge, pentru ca nu am si de aceea nu joc fotbal. Nu ma ating insa de banii de bicicleta! As mai vrea sa strang atatia bani incat sa-mi ajunga sa-mi cumpar un costum adevarat de hornar, unul din velur. N-am nici eu, nici tata, si tare ne-am dori cate unul-, mai spune Alexandru. Un asemenea costum costa insa 800.000 mii de lei, bani pe care nici Remus Fesu, tatal micutului hornar, nu-i poate lua de la gura copiilor lui. Micul cosar si-ar mai dori si o pereche de casti, ca sa asculte muzica la casetofon seara, cand vine de la munca. Prioritara este insa bicicleta. Ieri, Alexandru a castigat mai multi bani decat de obicei pentru ca i-a dat un -nene- pe strada. -M-a vazut asa de mic, a pus mana pe mine sa-i aduc noroc si mi-a dat 60.000 de lei. Eu nu cersesc, dar domnul acela cred ca m-a placut si de aceea mi-a dat bani. S-a mirat ca sunt asa de mic si ca lucrez-, mai adauga copilul. -In zilele in care tata nu are nici un leu, scot bani din pusculita mea si pentru casa.- -Mergem la coserit pe jos, trecem prin cartierele Tractorul, Steagul, dar nu intotdeauna avem noroc. Astazi, de exemplu, am taiat trei chitante, doua de 60.000 lei si una de 120.000 lei. Sunt insa si zile mai bune. Coseritul merge cel mai bine toamna si in lunile ianuarie, februarie si martie, cand oamenii se ingrijesc de hornurile caselor-, spune Remus Fesu, tatal lui Alexandru. -Nu am treaba cu baiatul meu. Nu e ca alti copii, sa vrea tot timpul la joaca. E foarte cumintel. Eu sunt cel care ii mai spun, cand suntem pe teren ?çhai, tata, sa ne oprim un pic, ca ai obosit cu sarma aia grea pe umar?ê. Atunci stam si ne tragem sufletul. Eu beau o bere, iar Alexandru un suc-, mai adauga Remus Fesu. -Cu sucul face cinste tati, dar si eu i-am facut o data cinste cu o bere, pentru ca tati ramasese fara bani. In zilele in care tata nu are nici un leu, scot bani din pusculita mea si pentru casa, apoi ii pun la loc-, completeaza baiatul. -Eu si tata suntem barbatii casei.- Alexandru spune ca ceea ce face el este o meserie de barbat. -Eu curat usita de vizitare si verific cosul cu oglinda, sa nu fie pe acolo cuiburi de pasari. Cateodata, mai curat si cu sarma. Coseritul e meserie de barbat. Eu si tata suntem barbatii casei-, explica Alexandru. Remus Fesu spune ca fiul sau a ajuns sa manuiasca mai bine decat el oglinda de hornar. Barbatul este mandru de fiul sau, dar si de ceilalti copii ai lui, Ana-Maria si Remus-Gheorghe, un baietel care de-abia a implinit doua luni. -Am copii frumosi. Imi pare rau insa ca nu-mi merge atat de bine ca sa le ofer tot ce-si doresc-, spune Remus Fesu. Cosarul a crezut ca daca isi va pune pe picioare propria afacere, ii va merge mai bine. El si-a infiintat anul trecut o asociatie familiala, dar concurenta pe care i-o fac hornarii de la tara ii primejduieste mica afacere. -Sunt nemultumit pentru ca pe teren intampin o gramada de probleme. Vin cosarii de la sate, din Apata si din Ormenis. Multi dintre ei comit infractiuni, le fura oamenilor din casa si de la un timp lumea se teme sa ne deschida usa din cauza lor. Eu nu fac astfel de lucruri si nici pe copiii mei nu-i invat asa ceva. Sunt zile in care nu reusesc sa curat nici macar un singur cos, dupa ce strabat tot orasul cu copilul meu care tine pe umar sarma mai grea de trei kilograme si eu pe a mea, care cantareste de doua ori mai mult-, isi spune pasul Remus Fesu. Familia Fesu este una cu traditie in coserit. Cumnatul lui Remus este cel care i-a invatat pe toti aceasta indeletnicire. Lui Remus i-au trebuit opt luni sa deprinda tainele meseriei. Fiul sau a prins chiar mai repede si mai are inca timp sa invete multe dintre secretele ei. Mandra de Alexandru este si mama lui care, ca sa-i usureze povara fiului ei, si-a sacrificat un taior verde, de la care a scos un burete pe care l-a cusut sub tricoul baiatului -sa nu-l jeneze sarma grea pe care o duce toata ziua pe umar-.
Camelia Csiki