In timp ce tehnica inventeaza autoturisme din ce in ce mai rapide, viteza de traversare a raului Mures este invers proportionala cu debitul acestuia. Si asta doar din simplul motiv ca, in mai multe locuri din judetul Alba, trecerea vehiculelor peste Mures se face cu ajutorul podurilor plutitoare.
Traversari arhaice
Podurile plutitoare (denumite si bacuri, brudine sau cini) au fost atestate de documente inca din secolul XVI si au functionat si pe rauri cum sunt Siretul, Prutul, Moldova, Oltul, Buzaul, Tarnava si Prahova.
Formate dintr-o platforma de lemn sau metal, brudinele sunt dirijate pe cabluri metalice, prin intermediul unui scripete la care se ancoreaza vasul. Deplasarea acestuia se asigura de presiunea curentului, pe o parte sau alta, fapt care depinde de sensul de traversare dorit. Singurul inconvenient este faptul ca, in timpul iernii, cand suprafata apei ingheata, sau in timpul viiturilor, brudinele sunt trase pe mal, deci nu pot fi folosite.
In mod normal, brudinele, termen folosit in majoritatea localitatilor din judetul Alba, pot transporta vehiculele de cele mai diferite gabarituri, atat timp cat totul depinde de suprafata scufundata a respectivului bac.
In judetul Alba, poduri plutitoare mai functioneaza la aceasta ora in dreptul localitatilor Coslariu, Bacainti, Mescreac, Blandiana, Beldiu, Razboieni si in apropierea Gurii Ariesului.
Podar de mic copil
Cel mai solicitat este podul de la Gura Ariesului, localitate situata in apropierea granitei cu judetul Mures, unde zeci de ani podar este Ilie Petra, in varsta de 65 de ani. El manevreaza podul ajutat de fiul sau, Dorin, care acum implineste 35 de ani si cu care imparte profitul obtinut din -podarit-.
Ilie Petra lucreaza aici de aproape 40 de ani, inca de pe vremea -… cand podu* tinea de colectiv si eram platit cu salariu fix. Pe vremea aia aveam cat avea un agronom stagiar, nu mai stiu exact suma, ca asa s-or tot schimbat banii astia, da*, oricum, era mare-.
Dupa 1990, cand vechile structuri s-au desfiintat, podul plutitor a intrat in administrarea noilor autoritati locale, dar nea Ilie a ramas tot podar, iar de prin 1993 -… o vinit si copilu* meu, Dorin, ca o ramas somer, si ma ajuta, ca deja nu mai is asa de in putere-, mai spune cel care, desi nu a facut nici un curs de podarit, nu a rasturnat niciodata brudina, cu toate ca traverseaza raul de cel putin 10 ori pe zi.
Pe celalalt mal asteapta o turma de oi si o Dacie, iar podul se indreapta cu o viteza constanta de un kilometru pe ora, sub presiunea debitului raului Mures, ca sa transporte incarcatura.
-Platim o chirie pentru pod la Primarie, cam jumatate din ce luam de la oameni, si restu* banilor is ai nostri. Taxa pentru un om ii de 1.000 de lei si 2.000 in zi de sarbatoare. Pentru un car cu boi, incarcat, taxa ii de 7.000 si, daca ii gol, ii numa* 5.000, pentru o masina mica ii 5.000 si pentru un camion ii 30.000, numai ca masinile mari ocolesc pe la pod, pe la Ocna sau pe la Lunca si nu prea vin pe aici-, mai spune Ilie Petra.
Sistemul de dirijare este relativ simplu. Bacul este ancorat cu doua cabluri sau lanturi, dupa caz. Unul din aceste cabluri este fix, iar celuilalt i se modifica lungimea si locul de anoraj, in functie de directia de traversare a raului.
-Niciodata nu se va construi un pod-
Zi de zi, invartind la manivela si schimband de pe o parte pe alta lantul, nea Ilie podarul traverseaza raul, facand legatura intre Gura Ariesului si civilizatie. Ilie Petra nu este primul din familie care se ocupa cu brudina, -… fratele lui mama a tinut podul inca de la inceputul veacului si o avut numai doua fete si atunci am invatat eu podaritul, ca atunci era numai o pluta de incapea numai un car cu boi pe ea-, isi aminteste podarul din Bacainti, uitandu-se la pontonul metalic lat de patru metri si lung de 10.
Din generatie in generatie, podaritul a supravietuit revolutiei tehnice, fara ca aceia care il practica sa studieze la vreo scoala aceasta meserie, care este atat de pretioasa pentru comunitatile de dincolo de rau.
-Niciodata nu se va construi un pod aici, la gura, ca zic specialistii ca nu ii rentabil, asa ca, iaca, mai are fiu-meu de mancat o paine-, mai spune nea Ilie podarul. -O fost pe vremea regelui, ca atunci erau mai multe, o fost si pe vremea comunistilor, ca aia or crezut ca pot face totul intr-o zi si, iaca, ii si acuma, cu democratia, si tot asa o fi cu podu* asta, ca vad ca nimeni nu s-o gandit sa-l desfiinteze-, se destainuie mos Ilie. Il las invartind de manivela, ajutat de Dorin, pentru a orienta podul de-a curmezisul curentului, care ii duce cu tot cu incarcatura pe malul opus al raului.
