Ideea ca cea mai importanta institutie bancara a tarii – Banca Nationala a Romaniei – sa aiba un muzeu, care sa o reprezinte si care sa poata fi vizionat de catre publicul larg a aparut inca de la infiintarea institutiei, insa nu s-a concretizat niciodata pana acum. Fie din motive ce tineau de organizarea institutiei, fie din cauze care nu aveau nicio legatura cu functionarea bancii, dar contraziceau anumite conceptii, oprelistile care s-au succedat timp de mai bine de un secol au facut ca istoria numismatica a Romaniei sa poata fi urmarita numai in conditii speciale, si nu de toata lumea. Mai mult decat atat, in tot acest rastimp, nici macar inventarul obiectelor colectiei muzeului nu s-a pastrat in forma initiala. Dar se apreciaza ca, in toamna acestui an, muzeul de la BNR sa fie in sfarsit deschis publicului, astfel incat pasionati sau pur si simplu curiosi sa se poata bucura de ineditul acestui obiectiv.
Cea mai importanta institutie financiara a tarii – Banca Nationala a Romaniei (BNR) – are, asa cum este firesc, si un muzeu care reflecta atat istoria institutiei, dar mai ales evolutia numismatica de pe teritoriul Romaniei. Existent inca din secolul trecut – iar la nivel conceptual, inca de la infiintarea bancii, muzeul bancii nationale nu a putut fi insa niciodata deschis publicului larg. In plus, atunci cand deschiderea lui parea sa treaca de la stadiul de deziderat la cel de realizare, o parte din piesele muzeistice care urmau sa faca obiectul expozitiei muzeului au fost trecute, pe nedrept, la un alt muzeu, de unde nici pana astazi nu au putut fi recuperate.
Istorie incarcata de ideologie si nesansa
Odata cu crearea BNR in anul 1880 de catre ctitorul sau, Eugeniu Carada, a aparut si ideea infiintarii unui muzeu care sa o reprezinte. Acest fapt nu a fost insa posibil decat mult mai tarziu, astfel ca in 1942, dupa finalizarea constructiei Noului Palat Bancar, muzeului i-a fost repartizat un spatiu in Palatul Vechi. Cel de-Al Doilea Razboi Mondial a impiedicat insa deschiderea lui un an mai tarziu, cand era pregatit pentru vizionare.
Dupa terminarea razboiului, cand conditiile pareau favorabile pentru realizarea dezideratului, alte probleme aveau sa faca imposibila deschiderea muzeului, incercata in 1949, in imobilul cu coloane din Calea Victoriei – Blocul Rosenthal. De aceasta data factori ideologici au stat in calea obiectivului cultural: la moda pe atunci era teoria lui Roller, conform careia etnogeneza romaneasca nu avea nimic de-a face cu strabunii latini, romanii fiind un popor ale carui radacini se regaseau la sudul Dunarii. Or, in aceste conditii, impresionantele colectii numismatice de monede romane care urmau sa fie vizionate de vizitatorii muzeului contraveneau principiilor epocii.
In pofida acestor oprelisti, demersurile au continuat, asa incat, in 1953, muzeul numismatic a fost pe punctul de a fi deschis. Si a ramas in acest punct, de aceasta data din cauza… modelului rusesc. BNR era, inca din 1948, sediul Ministerului de Finante, iar cand ministrului i s-a facut propunerea amenajarii muzeului la parterul bancii, raspunsul negativ la intrebarea sa -Banca Nationala a Rusiei are asa ceva?- avea sa fie fatal pentru soarta muzeului, a carui deschidere avea sa fie tergiversata pana in perioada postdecembrista. Astfel, in 1997 muzeul este amenajat la parterul Vechiului Palat Bancar si, partial, la parterul celui nou, insa din motive de securitate ori – cum este situatia actuala – din cauza restaurarii cladirii, muzeul de la BNR nu poate fi vizitat decat in anumite conditii.
Colectii impresionante, dar decimate
Amenajat intr-un ambient care respecta principiile sediilor bancare, ce trece de la sobritatea exteriorului catre o imbinare placuta, cu interiorul decorat fastuos si opulent, muzeul reuneste trei aspecte principale. Pe de o parte, galeria portretelor guvernatorilor pe care i-a avut pana acum banca si o expozitie a celor mai importante actiuni si bilete emise de banca, iar pe de alta, intreaga istorie monetara a Romaniei. Reprezentantii muzeului ne spun ca este vorba de achizitiile de metal pretios pe care le-a facut BNR de-a lungul existentei sale, in mica masura putandu-se vorbi de confiscari. Insa o mare parte din obiectele pe care trebuia sa le detina muzeul nu mai sunt la dispozitia institutiei. In 1953, cand incercarea de atunci de deschidere a muzeului esueaza, 53.000 de elemente numismatice, alte peste 20.000 de obiecte cu caracter arheologic si istoric, carti si reviste apartinand bibliotecii muzeului si alte 300 de obiecte de arta plastica – tablouri, tapiserii, sculpturi, sunt trecute la Cabinetul numismatic al Academiei Republicii Populare Romania. De aici, 20 de ani mai tarziu, obiectele numismatice trec la Muzeul National de Istorie, de unde nici pana in acest moment nu au putut fi recuperate. Cei de la BNR ne spun ca demersurile sunt anevoioase, cu atat mai mult cu cat nici macar in raportarea dintre doua institutii culturale in Romania nu dispare principiul pueril conform caruia -ce-i al meu al meu ramane-.
Inedit si gratie numismatica
De departe cea mai importanta parte a expozitiei muzeale o constituie evolutia numismatica. Urmand cronologic istoria teritoriului romanesc, vitrinele muzeului gazduiesc de la primele obiecte a caror valoare garanta schimbul, inca dinainte aparitiei monedelor, pana la ultimele emisiuni ale BNR, din perioada postdecembrista.
Pe partile laterale, seifurile originale se deschid pentru a scoate la iveala cele mai valoroase piese ale colectiei: monede grecesti din aur, care au circulat pe teritoriul Daciei in primul mileniu inainte de Christos, monedele romane din aur aparute ulterior si, evident, renumitii kosoni autohtoni.
Un alt punct de atractie il reprezinta tezaurele pe care le are muzeul; monede de bronz de la Callatis si Tomis, dar si unele datand din perioada medievala: florini milanezi, dinari unguresti sau ducati venetieni. In aceeasi categorie a ineditului se pot incadra sigiliul regelui Mihai sau singura moneda emisa in timpul legionarilor. Cu aceeasi ocazie poti afla si etimologia -batranului- nostru leu – lowenthalerul care circula in perioada premoderna in spatiul balcanic, avand ca insemn heraldic un leu rampant, a ramas intiparit in constiinta poporului, asa incat, cand Cuza incepe sa bata moneda in 1867, se opreste asupra numelui de -leu-.
Toata istoria noastra numismatica, precum si informatiile interesante pe care ni le-au oferit reprezentantii muzeului, cu ocazia vizitei, vor sta la dispozitia publicului larg din toamna acestui an, cand, odata cu terminarea lucrarilor de restaurare, muzeul Bancii Nationale va putea fi vizitat.
