Sectia de gimnastica masculina a Clubului Sportiv Scolar Sibiu a capatat o culoare aparte, datorita unui pui de om cu infatisare de asiatic. De patru ani, pragul salii din Strada Independentei este calcat regulat de Cristian Phong Nguyen, un baietel pe jumatate vietnamez, pe jumatate roman, care are cetatenie germana, dar si romana. Cristian a fost rodul iubirii dintre Nguyen Phong Chung si o romanca, parintii lui cunoscandu-se in Germania. Copilul a venit pe lume la Nurnberg si a stat aproape un an in sectiile de maternitate si cea de pediatrie, dintr-un spital german. Suferea de bronsita astmatica si avea probleme cu stomacul, organismul refuzand sa retina hrana. Medicii germani nu ii mai acordau nici o sansa de supravietuire. Venirea in Sibiu, optimismul micutului, precum si al unei familii de romani l-au salvat de la moarte, ba chiar l-au impins spre sportul de performanta.
Romania a fost salvarea
Cristian era bolnav, iar doctorii nu ii mai acordau sperante mari de a supravietui. Chiar si parintii au parut sa se impace cu situatia. Numai ca, undeva in Sibiu, fratele romancei care i-a dat viata, alaturi de sotia sa au crezut in vindecarea si in puterea grauntelui de viata din pieptul micutului. Erau cam singurii. Ca urmare, Ion si Rodica Precup l-au adus in Romania, pentru a incerca imposibilul. -Doctorii ne-au spus sa il luam acasa, deoarece nu doreau ca acest copil sa moara la ei in sectie. Semana cu o papusa. Tin minte ca prima lui zi de nastere sarbatorita vreodata a fost cea de la Sibiu. Am ajuns acasa cu el pe 3 noiembrie 1994, la un an de la nastere.
Cum il puneam, asa statea, parca era o papusa-, ne-a marturisit Ion Precup, unchiul lui Cristian. A urmat o perioada extrem de dura pentru familia Precup. Cativa ani buni, cei doi romani au batut drumul spitalelor, s-au organizat in asa fel incat sa fie cineva acasa in fiecare clipa, mai ales ca pragul acestora a fost calcat destul de des de doctorii veniti pentru a-l consulta pe micut. Numai ca nici un efort nu este prea mare atunci cand salvezi o viata. Sanatatea lui Cristian s-a ameliorat treptat, dar trupul sau micut nu era inca pregatit pentru a infrunta rigorile vietii. Atunci, a aparut ideea de a-i intari organismul prin sport. In scurt timp, Cristian Nguyen avea sa fie dus de manuta la sala de gimnastica de pe Strada Independentei si inscris la grupa profesoarei Carmen Rosianu.
-Tip-o afara!-
Un vietnamez care vorbeste limba romana cu accent ardelenesc foarte pronuntat, acesta a fost unul dintre paradoxurile cu care profesoara de gimnastica s-a confruntat atunci cand l-a intalnit pe Cristian. -Tin minte ca revenise dupa o scurta perioada petrecuta la tara si am ramas muta de uimire cand l-am auzit ca vorbeste ardeleneste, cu un accent pronuntat, exact ca pe la noi. Era in preajma unui coleg, tocmai s-a sters pe maini de talc, cu o carpa, dupa care i-a intins-o unui coleg de echipa, spunand: <Tip-o afara pe carpa asta!>-, spune Carmen Rosianu. Profesoara si colegii lui Cristian s-au obisnuit foarte repede cu el, iar corpul micutului a dat din ce in ce mai mult randament, intarindu-se pe zi ce trecea. S-a integrat rapid in echipa, iar anul acesta, generatia de copii a lui Cristian a castigat medalia de argint la Campionatele Nationale care au avut loc la Cluj. Nu a fost meritul special al lui Cristian, ci un efort de echipa, la care a participat si el. Niciodata nu a fost vedeta echipei, pentru ca la Sibiu profesorii nu au tolerat accesele de vedeta. Gimnastica insa nu pare a fi sportul in care el sa se simta cel mai bine, iar rudele sale se gandesc deja si la alte discipline sportive pe care sa le practice.
De fapt, in scurt timp, Cristian nu va mai purta numele tatalui sau natural, pe care il vede foarte rar, ci pe al tatalui sau adoptiv, care i-a salvat viata. -Astept sa revina sotia mea din Germania, unde se afla acum, iar apoi vom semna actele de adoptie pentru Cristian, iar numele sau de familie va deveni Precup-, a mai spus Ion Precup.
Se topeste dupa sarmale, dar refuza orezul
Cristian, in ciuda faptului ca are alura de vietnamez, nu vorbeste nici un cuvant din aceasta limba. Atunci cand a ajuns in Romania nu stia nici un cuvant din limba vietnameza, de fapt nici nu vorbise. De mic, parintii au vrut ca el sa invete limba germana, astfel incat micutul cu ochii migdalati a invatat la gradinita cu program de limba germana, iar acum este elev la Scoala Generala nr. 4, sectia germana. A contat foarte mult faptul ca el are si cetatenia germana, alaturi de prezenta tatalui sau in aceeasi tara europeana. A ajuns sa vorbeasca fluent in limba lui Goethe, dar limba vietnameza a ramas in continuare o necunoscuta, pe care nici nu are de gand sa o descifreze. Cand vine vorba despre mancaruri, Cristian se topeste dupa traditionalele sarmale in foi de varza din Ardeal. -Este singurul vietnamez sau asiatic despre care stiu ca mananca sarmalele cu pofta, dar care nu suporta orezul. Cand vede pilaful, ii vine sa arunce farfuria. Important este ca el e un copil cuminte. Ne-am ocupat indeaproape de educatia lui si cred ca am facut o treaba buna-, a conchis tatal adoptiv al lui Cristian.
Ion Precup isi aduce aminte insa de spusele invatatoarei lui Cristian, care la final de an i-a urat micutului sa fie -sanatos si putin mai cuminte-. Una dintre boacanele preferate ale lui Cristian era spargerea de bibelouri, colectia familiei Precup fiind una cu multe lipsuri in ultima perioada. Noroc de calculator si de jocurile instalate in memoria acestuia, micutul gimnast avand acum o alta preocupare pe langa performanta din sport.
