Gheorghe Manea s-a nascut intr-un sat de langa Braila, in 1917. De 60 de ani tine in buzunarul de la piept o cruce de lemn. L-a insotit peste tot: pe front, la nunta, la munca, zi de zi. A dezgropat-o in timpul razboiului, din pamantul Rusiei Sovietice. Stie ca il fereste de boli si primejdii.
Soldat din tata in fiu
Tatal sau a murit in toiul luptelor de la Marasesti si n-a apucat sa-si vada pruncul. -Toti barbatii satului cazusera pe front. Copii erau din ce in ce mai putini. A trebuit sa ne inscriem la scoala la cinci ani, cu ceilalti mai mari-, isi aminteste batranul. Avea 20 de ani cand i-a venit ordin de incorporare. Facuse patru ani premilitara in sat, cu invatatorul si sergentii lasati la vatra. Au urmat doi ani de armata la artileria cu cai. A trecut prin cele mai cumplite lupte, a cazut prizonier. A vazut cum copiii de trupa ajung ofiteri. El a fost doar caporal.
Cu tricolorul in ranita
Era pe front cand am pierdut Basarabia. -Ajunseseram in comuna Curciu, langa Kahul. Nu stiam ce se intampla, incotro s-o apucam. Spre Nistru sau spre Prut? Era o zi frumoasa. Eu trebuia sa cobor drapelul-, iti aminteste emotionat veteranul. Atunci s-a intamplat ceva neasteptat. Tricolorul s-a agatat in scripete si s-a rupt. O bucata a ramas pe catarg si alta in mana lui. A pastrat multa vreme fragmentul de drapel, acum e la nepoti. L-a purtat in ranita tot razboiul. -Atunci, Mircea Manasian, colonelul comandant de unitate, a spus: ?çOstasi, subofiteri, ofiteri! Bucata ramasa inseamna ca tricolorul romanesc nu vrea sa plece din tara lui?ê-, isi aminteste Gheorghe.
Icoana de aur din pamant
In timp ce se afla pe frontul de rasarit, in Rusia, a venit la el printre transee un caine lup. Au ramas tovarasi nedespartiti. -Imparteam ratia de mancare cu el. Daca dormeam in pat, dormea cu mine, daca dormeam in sant, ma pazea toata noaptea-. La marginea unei paduri, intr-un sat, cainele, pe care-l botezase Puiu, a inceput sa latre si sa scurme pamantul cu labele. A inceput apoi sa-l traga de manta. Indemnat de catel, a inceput sa sape. La un metru in pamant era o cutie de tabla. Inauntru, infasurata in carpe, era o icoana cu Maica Domnului si Pruncul poleita cu aur. Langa icoana se afla o cruciulita de lemn, atarnata de un snur.
O comoara in dar
Crucea de lemn a atarnat-o la gat, iar icoana a purtat-o in ranita aproape o luna. Mutandu-se frontul, a ajuns in alt sat. Acolo, sprijinit de o casa, a scos icoana si s-a rugat sa scape teferi din razboi. O batrana rusoaica s-a apropiat de el si i-a dat o cana cu apa. Vazand icoana, femeia s-a inchinat si a inceput sa planga, povestind cum comunistii ii confiscasera toate icoanele din casa. -Am mers acasa la rusoaica si am atarnat icoana de aur in cuiul unde fusese candva alta icoana. I-am dat de inteles ca i-o daruiesc. A plans de bucurie-, isi aduce aminte Gheorghe.
La un pas de a fi otravit
Puiu l-a insotit pana a parasit Rusia. Gheorghe trecea printre bombe tinand crucea stransa in pumn. Au scapat teferi amandoi. -Cand sa trecem Nistrul catre Tighina, cainele s-a oprit. S-a gudurat pe langa picioarele mele, apoi a luat-o la fuga, fara sa se uite inapoi-, povesteste mosul. In luptele de la Baneasa, dupa ce Romania a intors armele, a trecut la un pas de moarte. -Nemtii trageau in noi in padurea de la Frumusani-, povesteste fostul puscas. Cand a incetat focul, cu crucea de lemn in mana, a intrat primul in cuibul inamicului. In corturile nemtilor a gasit mancare buna, cum nu mai mancasera de cand incepuse razboiul. Langa un picior al mesei era un caine mort. I-a oprit la timp pe ceilalti care se repezisera la bunatati. Si-a dat seama ca alimentele erau otravite.
Sfintita la o biserica din Brasov
Dupa razboi s-a casatorit cu o fata din Chiscani, de langa Braila. Fanica a devenit sotia lui si au avut o casnicie fericita. Au un baiat si o fata, ingineri amandoi. Gheorghe a ajuns in Brasov, detasat cu serviciul. A lucrat la Sfatul Popular ca functionar, apoi la Tractorul, ca strungar. Sotia a fost contabila la Directia de Statistica. Acum 40 de ani au sfintit crucea de lemn la o biserica din Brasov. De atunci nu s-a mai despartit de ea. Suferind cu inima, a trecut prin multe situatii critice. Era sa moara de trei ori. Credinta si puterile miraculoase ale crucii l-au readus la viata. -Ma pot lipsi de orice avere, dar de crucea aceasta sfanta nu ma voi desparti niciodata-, spune cu hotarare batranul ajuns la 85 de ani.
Minunile crucii de lemn
De cand a atins prima oara crucea de lemn, Gheorghe a simtit sa fortele lui sporesc. Nu numai ca si-a invins singur boala, dar credinciosul barbat a inceput sa aiba puterea de a vindeca pe altii. Simte imediat cand o persoana este deocheata. Numai ce o atinge cu crucea si alunga deochiul. Pune oasele la loc. A avut ocazia chiar in razboi sa-si ajute confratii raniti. A vindecat un barbat parasit de trei neveste din cauza ca sforaia. Cu crucea si rugaciunile lui Gheorghe, omul s-a facut bine. S-a recasatorit cu una din fostele neveste.
