Muzeul Ţaranului Roman si-a deschis joi portile pentru patru zile de targ si expozitie; pana duminica seara, in fiecare zi, incepand cu orele 10 ale diminetii, orice iubitor al traditiei vestimentare romanesti sau orice simplu curios de evolutia portului popular ori marcat de alte influente de-a lungul vremii este asteptat la Muzeul Ţaranului, pentru a admira o expozitie gandita in acord cu diversele etape prin care a trecut haina romanului. Sau pentru a admira podoabele vestimentare autentice, facute cu pasiune de artistii populari ori tinerii designeri, podoabe pe care le pot lua si acasa, in schimbul unor sume, de cele mai multe ori, acceptabile.
Expozitie si targ cu prezentare si vanzare – sunt principalele ingrediente ale -Colectiei de vara- de la Muzeul Ţaranului Roman. Dar cei care isi programeaza vizita intre orele 3 si 5 ale dupa-amiezii pot sa imortalizeze momentul, caci -fotograful de serviciu- e acolo sa le faca poze in cadrul si cu tinutele pe care le doresc. Tot spre seara, grupul Einuiea delecteaza publicul cu un concert de muzica ambientala. Si cei mici au parte de un program special, de la ora 11 la 13, copiii cu varste intre 10 si 16 ani fiind asteptati la atelierul de croitorie.
-Este prima data cand organizam un targ plecand de la ideea hainei taranesti. Dar dorim sa prezentam si celelalte stadii ale evolutiei ei, de aceea am invitat, pe langa artistii populari, si alti creatori. Spre exemplu, tanara aceea, Ioana, care expune diverse accesorii, a venit, la invitatia noastra, direct din Vama Veche-, ne-a declarat Eliza Sima, responsabil relatii publice la muzeu.
Targurile – ideale pentru tinerii artisti
Alaturi de expozantii care se mandresc cu costume populare traditionale, mostenite din mosi-stramosi, isi fac loc, timid, si tinerele talente. Pasiunea de ani de zile a Cristianei Radu, absolventa a Facultatii de Arte, o reprezinta accesoriile ori podoabele, pe care le creeaza dupa modele proprii, cu minutiozitate, pictand pietre aduse de la mare ori realizand combinatii armonioase de margele si piele. -Targurile sunt ideale pentru mine. Eu nu am timp sa stau in strada sa vand, iar aici suntem in acelasi cadru cu alti artisti care vin tot cu lucruri autentice. Preturile nu sunt foarte mari (n.r. – intre 5 si 12 RON) pentru ca, desi este multa munca, ma gandesc si la buzunarul celui care cumpara-, ne-a marturisit Cristiana.
Arta flamanda, deprinsa de ardeleni pe filiera saseasca
Gulerase, bluzite sau alte accesorii, avand brodate diverse modele, toate iti inspira o singura idee: minutiozitate si pasiune, iar doamna care le expune cu mandrie, imbracata intr-un costum popular specific zonei Sibiului, confirma. -Totul este lucrat din fir de ata de papiota si numai cu suveica. Este o tehnica flamanda, ajunsa in Ardeal de la sasi. Eu am invatat mestesugul asta de la o sasoaica, fac asta de la noua ani si pot spune ca am crescut cu lucrul de mana in mana-, ne-a explicat Karmen Roman.
In functie de complexitatea modelului, pretul unui guleras variaza intre 60 si 120 RON, iar o bluza facuta exclusiv cu suveica ajunge pana la 800 RON, dar preturile nu raman intotdeauna asa. -Nu merg la targuri ca sa fac bani, de multe ori scad pretul pana la jumatate. Ma bucur mult mai mult cand munca mea este apreciata cu ochiul si cu sufletul. Sunt foarte multumita cand merg la targuri si vad ca ce fac eu place publicului, si mai ales cand vin la Muzeul Ţaranului, unde vin oameni care chiar sunt interesati de arta-, ne-a marturisit ardeleanca.
Accesorii din cel mai vechi material prelucrat vreodata
Dupa ce treci de poarta muzeului si de tentatia mirosurilor aromate – -ca la mama acasa- – cu care te ademenesc produsele de patiserie traditionala romaneasca, este imposibil sa nu iti atraga atentia podoabele albe care, privite de la distanta, nu te lasa sa iti dai seama care e materialul din care au fost facute. Apropiindu-te insa, te convingi ca mai exista cineva care inca mai e pasionat de podoabe si accesorii obtinute din primul material prelucrat vreodata: osul. Mihai Dumitrescu este cel care se face -vinovat- de aceasta arta, pasiunea pentru podoabele din os fiind foarte veche. -Fac asta de ani de zile si sunt singurul din tara care face asa ceva. Mai sunt unii care prelucreaza os si cineva prin Mures care lucreaza in corn, dar fara sa ajunga la produsele finite pe care le obtin eu-, ne-a explicat domnul Dumitrescu. Este vorba de coliere facute din margele de os sculpate cu grija si migala – -pentru ca osul e un material foarte pretentios si, daca nu lucrezi cu atentie, se sparge imediat- – si pandantive realizate dupa modele proprii. Preturile pentru toate acestea sunt onorabile – de la 8 la 50 RON, daca tii seama de munca pe care o implica.
-Sa-i invatam si pe copii-
Aproape toti expozantii de la Muzeul Ţaranului spun acelasi lucru – traditie. Unii se mandresc cu ii vechi de secole, mostenite de la strabunici, iar altii isi exprima dorinta de a lasa generatiilor ce vin mestesugurile deprinse de ei. Floarea Moldovan, venita din Runcu Slavei, judetul Bistrita-Nasaud, o doamna trecuta de prima tinerete, care isi aminteste cu nostalgie de timpurile cand vindea opinci strainilor la Hanul lui Manuc, ne spune ca opincile -inca is cautate. Cum s-o mai bucurat niste nemti ca m-o gasit de le-am dat opinci sa se incalte in ziua nuntii! O sa mergem si in tabara, sa-i invatam si pe copii, da* nu azi, ca-i sarbatoare si nu se lucra-.
