A trăit până la vârsta de opt ani într-un orfelinat din Moldova. În tot acest timp a văzut, zi de zi, aceleași lucruri, neavând contact cu lumea și civilizația de „afară“. La vârsta de opt ani și-a cunoscut adevărații părinți. A început o viață normală. Dar în niciun moment nu a uitat de unde a plecat. „În orfelinat am stat înainte de 1989. După ce am crescut, am continuat să merg la orfelinate – numite acum centre de plasament – și am încercat să-i ajut pe copii să-și găsească adevărații părinți. M-am înrolat în diverse organizații neguvernamentale ca voluntar, chiar și la Crucea Roșie. La ora actuală, conduc o astfel de asociație pentru sprijinul copiilor“, spune Ghiocel Bontaș, președintele Fundației Cultural Umanitare „Sociabilitate, Simpatie, Servire, Salvare“ sau, mai pe scurt, „So. Si. Se. Sa“. Nu s-a „limitat“ numai la ajutorarea copiilor din centrele de plasament sau din familii cu venituri reduse. Ori de câte ori este nevoie și are posibilitatea, ajută sinistrații și vârstnicii. Ghiocel Bontaș tinde să creadă că, pe viitor, oamenii, și îndeosebi autoritățile locale, se vor implica mai activ în rezolvarea cazurilor sociale. Până acum a strâns „un sac cu amintiri“, unele mai frumoase, altele care ar trebui să ne pună pe toți pe gânduri.
Anul trecut, de Crăciun, le-a făcut copiilor din localitatea ialomițeană Răsimnicea o surpriză pe care, cu siguranță, aceștia nu o vor uita toată viața. L-a adus pe Moș Crăciun în mijlocul lor. „Unii dintre ei auziseră de Moș Crăciun, îl văzuseră la televizor, dar nu au primit niciodată un cadou de la el. Dorința lor era să stea de vorbă cu Moș Crăciun. Țin minte că era o fetiță de patru ani care ne-a povestit că nici mama ei nu-l văzuse niciodată pe Moș Crăciun“, își amintește Ghiocel Bontaș. Copiii din Răsimnicea i-au pregătit un spectacol Moșului, care le-a răsplătit efortul cu jucării și dulciuri. „Cel mai mult mi-au plăcut întrebările pe care micuții le adresau Moșului: «De ce ai tot timpul aceeași barbă?», «De ce nu vii de mai multe ori pe an?». Cât despre Moș Crăciun, pot să vă spun că, după întâlnirea cu micuții, tremura de emoții și era transpirat. Deci nu-i deloc ușor rolul de Moș Crăciun“, povestește președintele Fundației Cultural Umanitare „Sociabilitate, Simpatie, Servire, Salvare“. Și tot în aceea zi, în timp ce mașina în care se aflau jucăriile și Moș Crăciun trecea prin localitate, o fetiță pe bicicletă a strigat: „Moșule, Moșule, oprește!“. Moș Crăciun a oprit și i-a dat fetiței o pungă cu jucării și dulciuri: „Fetița a aruncat bicicleta pentru a vedea ce a primit“.
Apă potabilă, cărată de sinistrați de la cinci kilometri
„Când vin dezastrele nu suntem pregătiți“, susține Ghiocel Bontaș. Acesta este de părere că în momentul în care vin inundațiile peste noi, cel mai important este să știm să acordăm primul-ajutor: „Trebuie să le dăm sinistraților, în primul rând, apă și mâncare. Nu de alta, dar în satul Unirea din județul Vrancea am văzut un lucru care mi-a demostrat că întâi trebuie evaluată situația la fața locului și apoi, cât mai rapid posibil, trebuie trimise cele necesare pentru sinistrați. Fundația pe care o conduc cu ajutorul sponsorilor a dus în acest sat paturi și îmbrăcăminte. La un moment dat, mi s-a făcut sete și i-am cerut unei bătrâne un pahar cu apă din bidonul cu apă pe care îl avea în spate. Ea mi-a zis: «Maică, aduc apa asta de la cinci kilometri!». Atunci am decis să ducem în zonă bidoane cu apă potabilă și, ulterior, am făcut un foraj pentru alimentarea satului cu apă. Deci, întotdeauna trebuie să vedem de ce au nevoie sinistrații, nu să ducem munți de haine sau conserve de carne“. La Tălmășeni, în județul Neamț, Ghiocel Bontaș și oamenii din caravana sa cu ajutoare au găsit în curtea școlii un munte de haine: „Am simțit că munca noastră este în zadar. Dar pe urmă ne-am dat seama de ce s-a întâmplat așa. Sinistrații primiseră atât de multe haine, încât le purtau și le aruncau. Nu mai aveau nevoie să le spele“. Pe de altă parte, președintele Fundației Cultural Umanitare „Sociabilitate, Simpatie, Servire, Salvare“ roagă autoritățile locale să nu mai pună „deoparte“ ajutoarele „bune“: „Nu mai este un secret că există primari și prefecți care, în momentul în care primesc ajutoare pentru sinistrați, pun pentru ei sau pentru rudele lor, deoparte, ceea ce este mai bun: haine, lenjerii de pat, pături, conserve. Cred că ideal ar fi ca ajutoarele să fie transportate și distribuite în zonele sinistrate direct de către organizațiile neguvernamentale, firmele sau instituțiile care le-au strâns. Să nu mai fie depozitate la primării sau prefecturi“. Cât despre sinistrați, Ghiocel Bontaș este de părere că nimeni nu poate descrie în cuvinte durerea prin care trec: „Sunt unii, îndeosebi cei care au avut case mai sărăcăcioase, care spun «Am pierdut totul, asta este!». Dar cei care au muncit din greu, toată viața, pentru o casă mai frumoasă, sunt șocați și încearcă să-și recupereze din bunuri“.
Cultivatorii din Valea Plopului
În Valea Plopului din județul Prahova, preotul Tănase are în grijă peste 200 de copii abandonați. Aceștia locuiesc în module și primesc educație de la preot. Ghiocel Bontaș, împreună cu părintele Tănase și cu sprijinul unei firme, a „pus pe picioare pentru acești copii o seră. Copiii abandonați cultivă fel de fel de legume. Așa obțin bani pentru autofinanțare. Președintele Fundației Cultural Umanitare „Sociabilitate, Simpatie, Servire, Salvare“ îi asigură pe copii că va face tot ce este posibil pentru extinderea serei.
