Va prezentam povestea fascinanta a unui tanar care, la doar 20 de ani, a proiectat si a construit impreuna cu tatal lui, in podul casei, un avion cu care avea de gand sa fuga, in tumultuosul an 1989, dincolo de Cortina de Fier, in lumea libera. A echipat aparatul artizanal de zbor cu un motor de Trabant cumparat de la consignatia, a fabricat 1.000 de nituri cu mana lui, a prevazut trei rezervoare pentru combustibil, pentru cazul in care unul ar putea fi nimerit de gloantele granicerilor, si a facut trenul de aterizare cu doua roti luate de la o semanatoare. Tatal si fiul mai aveau de facut doar elicea avionului, cand au fost prinsi de militieni, care cautau un acumulator furat.
Au fost condamnati la un an, cu executarea pedepsei la locul de munca, dar a venit Revolutia, iar tentativa de trecere frauduloasa a frontierei a avut parte de amnistie. Au primit chiar si motorul de Trabant inapoi!
Eroul acestei uimitoare aventuri traieste acum intr-un deplin anonimat, intr-un sat uitat de Dumnezeu pe malul unguresc al Dunarii. E tratat ca un strain si n-are nici macar dreptul la munca. Isi castiga existenta ba reparand cate o masina de cusut, ba zugravind.
Mania Occidentului
Barba lunga si pielea cazuta pe fata osoasa il fac sa para mai batran, semn ca viata n-a fost prea blanda cu el. Janos are doar 34 de ani. Povesteste cu lux de amanunte, ca si cum s-ar hrani din amintirea unei glorii de care n-a avut parte niciodata. -Tata avea numai patru clase si suferea de mania Occidentului. De cand eram copil, l-am auzit spunand mereu ca acolo e bine, fiindca n-ai nevoie de hartii pentru a dovedi ce stii. Daca esti bun intr-o meserie, te angajeaza si te platesc ca lumea. In plus, acolo se putea circula liber, pe cand noi traiam ca intr-o imensa inchisoare-. Bozo Janos batranul a trait toata viata in Romania, ramanand doar cu gandul la lumea libera. Ceea ce n-a indraznit el sa faca avea sa incerce fiul.
Prima evadare
La 18 ani, Janos a incercat sa treaca pe jos granita cu Ungaria. -A fost un gand rebel, sa plec… Credeam ca daca ajung in Ungaria, voi trece mai departe, in Austria-. L-au prins pe fasie, in apropiere de Santaul Mic. La pichet a scapat ieftin, doar cu o palma, dupa care, a doua zi, a fost dat pe mana Procuraturii. A primit trei luni de inchisoare cu suspendare, in procedura de urgenta. -Mama a aflat despre tentativa mea abia doua luni mai tarziu, cand doi militeni au venit la noi acasa sa faca ancheta. Spuneau ca nu inteleg de ce ar fugi un copil spre Occident-, isi aminteste Janos. A crezut ca incercarea lui de-a fugi a fost data uitarii. Asta pana in ziua examenului de la scoala de planorism.
Indragostit de zbor, facuse cursuri practice de planorism si ii ramasese sa mai ia doar examenul teoretic pentru a putea pilota cu adevarat. -Eram impreuna cu toti colegii in sala unde urma sa dam examen, cand a intrat un necunoscut si a intrebat: -E cineva printre voi care crede ca nu merita increderea de a pilota un avion?-. Nimeni n-a zis nimic. Civilul a mai intrebat o data. Tacere. Apoi a venit drept la mine si mi-a zis: -N-ai nimic de spus?-. In clipa aia mi-a picat fisa. Eram unul care a vrut sa fuga din tara! Pai cum sa-mi dea mie un avion pe mana, la cativa kilometri de granita? Am iesit, fara sa spun un cuvant…-
Asta l-a facut sa-si doreasca si mai mult sa plece. Si i-a dat si ideea cum s-o faca: zburand. -Cu cate stiu din scoala de planorism, pot sa fac un avion!-, si-a spus Janos.
Conspiratie de familie
La 20 de ani, cand a terminat armata, nu renuntase defel la gandul de a fugi in Occident. Erau insa alte vremuri. Auzise povesti cumplite despre fugari impuscati de graniceri si n-ar mai fi avut curajul sa o mai faca pe jos. In armata, dus la munca la o fabrica din Brasov, acumulase experienta si invatase sa toarne metalul. A facut chei, nituri, chiar mulaje dupa propria-i mana. -Asta m-a ajutat mai tarziu sa pot turna carcasa pentru elice-, rememoreaza Janos.
I-a spus tatalui sau ca vrea sa faca un avion, iar batranului atat i-a trebuit. Mester mare si cu relatii printre cei mai priceputi meseriasi, i-a cerut fiului sa-i faca schita -pasarii- si o lista cu cele trebuincioase. Baiatul s-a retras la tara. O gospodarie izolata, la vreo 10 kilometri de granita, era locul perfect pentru un astfel de plan. Din primavara lui 1988 pana in vara lui 1989, Janos a facut sute de schite si a mesterit la avion intr-o discretie absoluta. -Mama nu era de acord cu noi, ea nu voia sa fuga, dar ne ajuta. Neamurile din sat stiau ce facem, dar nici nu veneau acolo, pentru a nu fi amestecati. Mai stia de mine un tractorist, care s-a si oferit sa ma ajute cu piese si mi-a dat o curea de transmisie-. Niciodata vechea casa a bunicilor, in podul careia lua nastere un avion, nu era lasata goala. -Tata venea la mine o data pe saptamana, cu haine curate si mancare. Iar eu plecam de la ferma numai cand era el acolo-.
Rezervoare de rezerva
Structura avionului a fost confectionata din lemn. -Am daramat o stupina abandonata, pentru grinzile si sipcile de care aveam nevoie. Un tamplar a taiat forma aripilor, fara macar sa ma intrebe ce sunt formele acelea ciudate-. Asistat de fiul sau, Bozo Janos senior a turnat carcasa elicei la TAGCM. -Tata le-a spus colegilor lui ca vrea sa-si faca acasa o masina de teren.- Motorul de Trabant, care trebuia sa ridice avionul in aer, a fost cumparat de la consignatie, pentru 7.475 lei. -Nu ne-am uitat cat costa. Eram convinsi ca vom reusi!-. Carlinga avea geamuri din plexiglas si era din tabla de aluminiu, fixata in nituri. La ferma, Janos a turnat vreo 1.000 de nituri din aluminiu, care poarta si azi monograma -BJ-.
Restul motoplanorului era acoperit cu folie de nailon. -Cautam ca intreaga constructie sa fie cat mai usoara cu putinta. Pana la urma, avionul, alimentat, gata de zbor, ajunsese sa cantareasca circa 400 de kilograme.- Deasupra cabinei au fost amplasate trei rezervoare, ce puteau fi separate prin inchiderea si deschiderea unor robinete, luate de la o soba de petrol. -Ne-am gandit ca daca granicerii vor trage dupa noi, sa putem izola un rezervor spart, ca sa nu pierdem tot combustibilul. Am calculat ca 40 de litri de benzina ar trebui sa ne ajunga pana in Ungaria, de unde am putea realimenta, ca sa pornim spre Austria-, se destainuie Janos. Aripile erau intarite cu sipci, folii metalice si sfoara. Iar mecanismul de directie, ce functiona perfect, era realizat din cabluri metalice subtiri si scripeti. -Aveam toate comenzile unui planor adevarat-, spune Janos, mandru si acum de opera sa.
Elicea lipsa
Lipsa unei elice capabile sa ridice aparatul de zbor a amanat mereu ziua evadarii. Desi atelierul din casa avea chiar si un stand de incercare, la care tanarul experimenta -propulsia-, elicele se incapatanau sa se aseze sub unghiul optim zborului. Janos le sculpta dintr-o singura bucata de lemn, pe baza propriei intuitii. Bajbaia, fiindca ii lipsea formula de calcul dupa care se realizeaza o elice adevarata: -Am facut mai multe. Doua dintre ele s-au sfaramat pe stand. Una era chiar sa ma omoare, cand o paleta a ei s-a lovit de perete la numai o palma distanta de gatul meu-.
Aproape gata, in momentul in care tatal si fiul au fost descoperiti, avionul avea sapte metri lungime, opt metri latime, iar aripile erau de 17 metri patrati. -O data ce rezolvam problemele tehnice pe care le ridica realizarea elicei, urma sa decupam unul dintre peretii din lemn ai podului si sa coboram avionul. In cel mult doua ore, era asamblat si gata de zbor. Daca nu reuseam sa plecam de prima data, urcam avionul in pod si puneam peretele la loc-, explica Janos.
Arestarea
In 18 iulie 1989, o intamplare banala avea sa dea peste cap viata familiei Bozo. -Ne-au prins la nimereala. Militia cauta un acumulator de draglina, furat din apropiere. Au venit si la ferma. In camera aveam acumulatorul, pe care urma sa-l montez in avion. Au devenit banuitori si s-au dus si in atelier. Cand au dat cu ochii de elice, am recunoscut ca sunt pentru avion. Oricum ar fi aflat. Militianul a urcat in pod si i-a picat fata. Mi-a zis: -Bravo, ba baiete, esti un Aurel Vlaicu din Bihor!-. Janos era descumpanit. Stia ca visul lui de a ajunge in Occident s-a faramat, dar nu intelegea atitudinea relaxata a omului in uniforma. -Sa vii maine la post sa-ti pun viza de flotant, ca vad ca n-o ai in buletin-, atat i-a spus.
Dar la numai doua ore dupa vizita primilor militieni, alti tovarasi au dat buzna in casa lui. -S-au dus drept in pod si cascau ochii. N-au zis nimic. Cand sa plece, i-am intrebat pe cine sa caut a doua zi pentru viza de flotant. Atunci mi-au zis: -Lasa, ca vii cu noi acum-. L-au dus in Ciumeghiu, unde seful de post i-a spus ca trebuie sa-l anunte pe seful Militiei judetene. In mai putin de o ora si jumatate, Bozo Janos junior a fost arestat. A doua zi, tatal sau a fost ridicat de la fabrica si inchis intr-o alta celula a Militiei.
Securitatea, uimita
Avionul a fost transportat la Oradea, depus in curtea Securitatii, iar Bozo cel tanar dus sa-l monteze: -M-au pus sa-l montez ca sa se convinga ca eu l-am facut-. Aparatul a produs senzatie. Chiar Janos a simtit ca, dincolo de baricada care ii separa, anchetatorii nutreau admiratie pentru realizarea lui. Un intreg sir de piloti au fost chemati sa-si dea cu parerea daca motoplanorul artizanal era capabil de zbor. -Toti aviatorii au spus ca pot testa avionul rulandu-l la sol, insa nici unul n-a avut curajul sa-l incerce in zbor. Unii au zis ca motorul de Trabant nu l-ar fi putut ridica de la sol. Ceea ce eu n-am destainuit securistilor e ca noi planuiam sa ne ridicam tractati de automobilul unui verisor. O data ajunsi in aer, n-am fi avut probleme-, spune, zambind enigmatic, Janos.
Anchete paralele
Janos e si astazi mirat de amabilitatea cu care a fost tratat pe durata anchetei: -Tata nu vorbea asa politicios cu mine, ca securistii, militienii si procurorul. Din celula il puteam auzi cu urechile mele pe anchetator cum urla la alti arestati si cum trosneau palmele si pumnii pe obrajii lor. Cu mine s-au comportat ireprosabil. A doua zi dupa ce m-au ridicat, a venit un maior de Securitate de la Bucuresti, care m-a intrebat, elegant si pe ocolite, de arme, de complici… I-am spus ca am facut avionul singuri, pur si simplu ca sa fugim din tara-. In celula, Janos avea un singur colocatar. Bineinteles, un turnator -plantat-. -Eu nu i-am povestit nimic. Si din cauza asta cred ca a avut probleme. La un moment dat, a venit de la ancheta foarte nervos. Injura si lovea lucrurile de pereti. Mi-a spus -hortist imputit- si m-a lovit cu un prosop. Atunci am inteles ca misiunea lui era sa afle de la mine ceea ce nu spuneam anchetatorilor.-
Proces pe banda
Dupa o saptamana de arest, cei doi Bozo au fost eliberati. Procurorul nu le-a prelungit mandatele, admitand ca e vorba doar de-o tentativa de evadare, nu de un complot. -Apoi, totul a mers ca pe banda. Noi n-am negat acuzatiile: tentativa de trecere frauduloasa a frontierei de stat si sustragerea unor bunuri din avutul obstesc. Am fost condamnati. Un an, cu executarea pedepsei la locul de munca si plata celor doua roti de semanatoare, pe care le-am luat pentru avion.- Nu si-au angajat avocati si nici nu au facut recurs. Nu avea rost. Janos a fost obligat sa se angajeze la Textila Crisana si, o data pe saptamana, tatal si fiul trebuiau sa se prezinte la Militie. Li s-a interzis sa paraseasca localitatea. Dar n-a durat mult. Dupa nici o luna, regimul comunist s-a prabusit si, in 1990, faptele celor doi -zburatori- au fost amnistiate. -Tot ce am primit inapoi din avion a fost motorul. Cineva care lucra acolo mi-a spus ca, in decembrie 1989, avionul era inca in curtea Securitatii-, spune Janos.
Eroul ratat
Anii ce au urmat n-au fost mai senini pentru tanarul Bozo. A plecat in Ungaria si a muncit pe unde a putut, invatand pana si meseria de tipograf. Acum e casatorit si are doi copii, dar tot strain se simte. Nu poate primi nici macar dreptul de a munci si sta intr-o casuta modesta, pe care a cumparat-o pe numele sotiei. In satucul Fokto, de pe malul unguresc al Dunarii, face ce poate: repara o masina de cusut, zugraveste, construieste masinarii care fabrica hartie ecologica, dupa o veche tehnologie. -Muncesc pentru a supravietui. Cat am trait in Romania, eram mandru ca sunt maghiar. De cand sunt aici, mi-a trecut. Statul ungar ii trateaza pe maghiarii veniti de peste granite ca pe niste straini: chinezi, indieni, afgani…- Dupa ce i-a refuzat statutul de erou, destinul pare ca nu conteneste sa-i joace feste lui Janos. A ratat o afacere care trebuia sa asigure familiei un trai fara griji, iar ca o ironie, la putin timp, a gasit in casa pe care o renova 28 milioane de pengo, moneda interbelica, azi lipsita de valoare. -Visul meu a fost acel avion. Trebuia sa ma duca in Occident, sa le arat strainilor de ce sunt eu in stare, sa ii uimeasca. Reusita mea ar fi inlocuit orice examen de admitere la facultate. Credeam ca voi fi primit ca un erou. N-a fost sa fie…- Cuvintele lui rasuna rece, ca o sentinta prea aspra pusa de un judecator necrutator pe visul copilului care voia sa cucereasca inaltimile.
Dotari complete
Avionul familiei Bozo a ridicat o serie de probleme tehnice. Janos a gasit solutii pentru fiecare dintre ele. Trenul de aterizare al motoplanorului artizanal avea suspensii care fereau -pasarea- de hurducaturile cauzate de drumul denivelat, ales drept pista pentru decolare. -In fata am pus doua roti de semanatoare, pe care le-am luat de la SMA. La proces am fost acuzati ca le-am sustras din avutia nationala. La spate aveam roata unei vechi biciclete, cea pe care am invatat sa mergem bunicul, tata si eu-, povesteste Janos.
Ca un avion adevarat, aparatul construit de cei doi Bozo avea lumini de semnalizare la capetele aripilor, in coada si dedesubtul carlingii. -Ne-am gandit sa zburam noaptea, la mica inatime. Speram ca daca vom fi vazuti de un granicer, acesta sa creada ca e un avion adevarat si sa nu traga dupa noi-. In singuratatea casei de la Ghiorac, Bozo Janos a umplut doua caiete cu schite, calcule si chiar ganduri legate de avionul din pod. Notitele au fost descoperite de anchetatori sub perna lui. Au fost proba la dosar, dar Janos le-a reprimit de la Parchet dupa 1989.
Alte incercari
– In 27 mai 1971, un grup de sapte tineri din Marghita, condusi de Moka Adalbert (30 de ani), a deturnat, de pe Aeroportul Oradea, cursa regulata spre Bucuresti. La bord erau 20 de pasageri si trei membri ai echipajului. A fost prima si singura deturnare reusita a unui avion de pasageri din istoria Romaniei. Inarmati cu pusti de vanatoare cu teava retezata, asa-zisii pirati ai aerului au fortat, cu o masina, intrarea pe pista, au luat ostatici pasagerii si au somat echipajul sa decoleze. S-au inregistrat schimburi de focuri cu soldatii, s-a incercat blocarea pistei cu un tractor si o cisterna, dar avionul tot a reusit sa decoleze, ajungand la Viena.
Despre grupul Moka, parerile sunt impartite. Multi ii considera si azi infractori de drept comun.
– In 3 iulie 1980, un avion utilitar Antonov 2, cu 21 de timisoreni la bord, 11 adulti si 10 copii, toti membri ai aceleiasi familii, ateriza in Austria. Personajul principal, Aurel -Nando- Popescu, pilot de meserie, reusise sa -imprumute- un avion de imprastiat insecticide de pe o pajiste, dupa ce l-a imobilizat pe paznic. A aterizat cand bezina era pe sfarsite, fara sa stie daca a ajuns sau nu in Occident. Ca o ironie a sortii, Popescu avea sa moara, cativa ani mai tarziu, in Australia, prabusindu-se cu un avion…
– O incercare similara a fost facuta in 26 iulie 1988, de 12 brasoveni condusi de Gyorgy Jiga. Insa in locul aventurii la capatul careia trebuia sa se afle libertatea, pentru fugari a inceput un cosmar. Ei au sustras avionul utilitar aflat pe un camp din vecinatatea Targului Secuiesc, l-au alimentat, l-au ridicat de la sol, dar, din cauza unei defectiuni tehnice, zborul s-a sfarsit cu o aterizare fortata intr-un lan, dupa 40 de secunde. Prinsi dupa o saptamana, cei 12 au fost torturati si condamnati la ani grei de puscarie.
Arestat de dragul sotiei
Desi, dupa o scurta perioada de detentie, Moka Adalbert, seful -piratilor aerului- bihoreni, se angajase in Austria, dorul de sotia sa, Irene, l-a facut sa se intoarca in Romania. A fost arestat in Iugoslavia, dus la Bucuresti, apoi direct la Penitenciarul Gherla. Fusese condamnat deja la 23 de ani de puscarie, la fel cum fusesera condamnati, in lipsa, si ceilalti membri ai grupului sau. Dupa 12 ani de temnita, a fost gratiat. S-a recasatorit cu femeia de care comunistii il silisera sa divorteze. Acum, ajuns la 63 ani, traieste linistit, alaturi de ea, la Marghita.
Florin Budea si Elena Marinescu – -Bihoreanul-
Foto: Csikos Rolland – -Bihoreanul-
