Orasul care nu exista

In judetul Cluj exista o asezare care nu e nici oras, nici sat si nici nu exista pe harta! E alcatuita din opt blocuri cu trei etaje, insirate ca pe sarma si vopsite intr-o combinatie de verzui cu gri. In spatele lor stau ingramadite niste cotete in care cresc, de-a valma, gaini si porci. Asezarii – care numara vreo trei sute de suflete – i se spune Sator si a fost intemeiata in anii *70, de muncitorii adusi de peste tot sa construiasca socialismul muncind la combinatul de porci din apropiere. Acolo nu exista medic, politist, primar, nici macar sef de bloc. Oamenii traiesc dupa legea lor si decid singuri ce au de facut. Satorul nu poate trece nicidecum drept oras, insa nici sat nu poate fi numit, fiindca, totusi, oamenii stau la bloc. Taranii din satele din apropiere, Bontida si Fundatura, ii spun locului, in batjocura, fie -orasul-, fie -la blocuri-.

Fara sefi, fara politie!

In goana masinii, pe drumul care leaga Clujul de Gherla, blocurile par o mana de cutii verzui care dispar in cateva clipe. Nici n-ai timp sa-ti dai seama ca ai trecut pe langa o localitate propriu-zisa. Cei care traiesc acolo au fost adunati din toate colturile judetului Cluj, dar si de prin Bistrita sau satele Moldovei, pe vremea construirii socialismului, pentru a munci la combinatul de crestere a porcilor din Bontida. Asezarea pare mai degraba o mahala. Nu poate fi numita nicidecum oras, dar si sat iti vine greu sa-i spui, fiindca, totusi, oamenii stau la blocuri. Pana si organizarea obisnuita a unei comunitati lipseste in Sator. Nu exista nici primar, nici consilieri, nici un alt fel de autoritate. Necum sefi de bloc, ori alde politist sau medic. -Aici, deciziile le luam impreuna. Nu ne trebe sefi, ca nu-s de treaba. Da* nici ziar nu ne trebe, la ce bun?-, explica unul dintre localnici.

Resemnare

Blocurile au fost construite la inceputul anilor *70, special pentru muncitorii de la combinatul de crestere a porcilor din Bontida. Oameni care n-au avut niciodata o casa au primit acolo apartamente cu doua sau trei camere care, dupa Revolutie, le-au fost date in proprietate, cu acte. Multi au crezut ca l-au prins pe Dumnezeu de un picior. Apartamentele erau noi, nu aratau rau, iar utilitatile includeau apa, canalizare, curent. In plus, salariile erau bune, -ca la oras-. Un muncitor castiga atunci intre 1.200 si 2.000 de lei, bani la care se adaugau ratii consistente de carne, care puteau merge de la unul pana la trei kilograme pe zi, in functie de numarul membrilor familiei. In afara de asta, oamenii au avut voie sa defriseze zona din spatele blocurilor, construindu-si cotete si depozite ori cultivand pamantul. Erau si oraseni, ca stateau la bloc si aveau salarii, dar si tarani, ca-si cresteau porcul lor pentru Craciun. La inceputul anilor *80, asezarea era locuita de aproximativ 100 de persoane. Acum sunt peste 300, din care 70 sunt copii. Cel mai vechi din Sator este Ioan Rusu, ajuns acum la 65 de ani, care s-a dus acolo in 1974, din satul Geaca. -N-am lucrat de la inceput aici. M-am plimbat peste tot unde se construia socialismul. Erau vremuri bune alea. Dupa Revolutie, s-au stricat-, spune omul. Vrea sa para mandru, dar in voce i se citeste resemnarea. Singura lui distractie e sa stea in fata blocului si sa priveasca goana masinilor pe sosea.

Toti la fel

Imediat dupa *90, unii s-au intors spre satele parasite cu decenii in urma, abandonand totul si sperand ca, odata ajunsi acasa, s-o poata lua de la capat. Despre cei plecati nu s-a mai aflat, apoi, nimic. Altii s-au temut sa-si paraseasca bruma de avere agonisita in Sator, dar si-au facut mereu planuri de plecare. -Suntem blocati aci. Apartamentele nu se pot vinde, ca nu costa cat sa-ti iei cea mai modesta casa din zona. Speram ca, odata si-odata, vom pleca. Dar nu stim cand-, spune Tatiana Chiorean, adusa aici de sotul ei, in 1975. Desi stau in apartamente separate, oamenii nu-si incuie usa de la intrare. Poate veni oricine, oricand, si e liber sa plece cand vrea. Nimeni nu are nimic de ascuns. Ce are unul au toti, de la carpeta cu -Rapirea din serai- la frigiderul -Fram- ori televizorul -Diamant-. Din Sator nu s-a furat niciodata nici un capat de ata.

Dan Brie/ -CLUJEANUL-