Cele doua accidente miniere din ultima vreme au readus in discutie lipsa protectiei muncii in mine si o serie de dificultati intampinate de sectorul minier.
Comisia de ancheta instituita de Seres va verifica respectarea legislatiei in vigoare pentru industria miniera, derularea programelor de restructurari, investitii si modernizari, precum si aplicarea masurilor economico-administrative specifice mineritului. Dar ministrul a mai declarat ca mina de la Baia Noua ar putea fi inchisa, daca surparile vor continua si vor bloca sistemul de aeraj. Oricum, functionarea minei dupa ianuarie 2007 este pusa sub semnul intrebarii. Seres asteapta de la Agentia pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere o strategie de dezvoltare a zonei, in cel mai scurt timp. Exista posibilitatea ca activitatea din zona sa fie reorientata spre turism, comert sau prelucrarea lemnului, a mai declarat Seres, iar minerii vor putea urma cursuri de reconversie profesionala. Cei doi mineri prinsi in mina nu erau calificati pentru munca pe care urmau sa o faca. Familiile lor vor primi ajutor material, dar Seres considera extrem de importanta aflarea adevarului: cine si de ce i-a trimis ori le-a dat voie sa coboare in subteran? In cazul accidentului din Valea Jiului, sub protectia anonimatului, unii mineri spun ca aparatele pe care le au pentru masurarea nivelului de gaze din subteran sunt stricate. -Doua puse unul langa altul nu arata aceleasi valori-, sustine un fost lucrator in mina.
Carbunele, descoperit dintr-o manevra militara
In Valea Jiului, de altfel, s-au inregistrat, de-a lungul anilor, cele mai multe si mai tragice accidente miniere. Aici, inainte de descoperirea zacamintelor de carbune, populatia autohtona se ocupa exclusiv cu cresterea vitelor. Prima mentiune legata de existenta carbunelui in Valea Jiului vine din 1778, cand, in incercarea de a stavili expansiunea turceasca, generalul austriac Landau a dat foc dealurilor din zona de vama pe care o pazea. Dealurile au ars zile si nopti in sir, pastrand si azi numele de Valea Arsa. Actiunea generalului a avut doua efecte: a oprit armata turca si a oferit punctul de pornire pentru exploatarea zonei. Aceasta a inceput in 1840, cand fratii Hoffman au deschis primele mine. Exploatarea s-a facut chiar prin jefuirea pamanturilor localnicilor (cumparare la pret mic sau expropriere), a distrus parte din paduri, a ridicat noi locuinte pentru muncitori si a impus crearea unor cai mai moderne de acces si imbunatatirea drumurilor. Insa tot acest program de industrializare fortata a dus la tensiuni extreme intre localnici si straini: localnicii erau numiti salbatici, -momarlani- (termen cu dubla origine, germana si italiana), iar strainii erau numiti -barabe- (de la germanul -bahnarbeiter-, care inseamna lucrator la calea ferata). Ambele denumiri s-au pastrat si in ziua de azi in Valea Jiului si sunt utilizate in continuare.
Minerii, intre riscul din subteran si grevele de suprafata
Expansiunea mineritului a adus un nou fenomen in zona: emigrarea. Oamenii veneau din Bucovina, Apuseni, Galitia, Tirol, Boemia, Slovacia, Polonia ori Italia. Orasul Petrosani, centrul zonei, a devenit o asezare cu caracter cosmopolit. In scurt timp, exploatarea carbunelui a dus, inevitabil, la formarea unei noi categorii sociale: minerii. O populatie de pastori si crescatori de vite s-a trezit, aproape peste noapte, transformata in sclava adancurilor. Riscul, pericolul, bolile, dar si castigul au facut din aceasta meserie un mit. Traditia mineritului in Vale are doua secole, timp in care s-au format multe colonii mineresti, care au stat la baza actualelor orase. Fie datorita caracterului cosmopolit al zonei, fie din cauza greutatii muncii si a riscului permanent, minerii au fost printre primii care si-au revendicat drepturile: Petrosaniul este una din primele localitati unde s-au inregistrat greve muncitoresti, in 1868. In anul 1872, are loc cea mai mare explozie de pana atunci, la mina Deak din Petrila, eveniment urmat, la nici un an, de o epidemie de holera foarte grava. O statistica din 1893 arata ca fiecare al treilea miner a suferit din cauza accidentelor din mina. Pana in 1907, an in care se infiinteaza sindicatul minerilor din Valea Jiului, la minele din intreaga zona au loc zeci de greve, aproape toate spontane. Ele vor capata caracter organizat odata cu aparitia sindicatului. La greva din 26 mai-6 iunie 1916, peste 10.000 de muncitori au refuzat sa intre in mine. Revendicarile lor aveau caracter general, abia dupa doi ani au aparut si revendicarile politice.
Mii de morti in adancuri, in cele doua secole de minerit
O statistica trista a accidentelor miniere din Valea Jiului scoate in evidenta cateva dintre cele mai grave incidente petrecute in aceasta industrie. La mina Vulcan, in mai 1919, au murit opt oameni; la Lupeni, in aprilie 1922, au murit 82 de mineri; la exploatarea Livezeni, in noiembrie 1980, au murit 53 de oameni, intr-unul dintre cele mai cumplite accidente inregistratre vreodata in Valea Jiului; la mina Petrila, in februarie 1982, s-au inregistrat 14 morti, iar in septembrie 1982, inca 15 morti la Paroseni. Tot la mina Vulcan, in martie 1986, au murit 17 oameni, iar in septembrie 1989, 29 de mineri, in vreme ce la Lupeni, in decembrie 1989, au fost alti noua morti. In iulie 2001, tot la Vulcan, au murit 14 oameni, in februarie 2002, intr-o explozie la aceeasi mina, s-au inregistrat trei morti – si acestea sunt doar cateva exemple. S-au inregistrat, de-a lungul anilor, si foarte multe accidente care nu au lasat in urma morti, dar care au distrus sanatatea ori integritatea fizica a minerilor prinsi in alunecari de teren, surpari de galerii ori explozii.
Lupeni, 1929
Momentul Lupeni 1929 a marcat primul conflict deschis intre autoritati si mineri. In revolta de atunci s-au inregistrat 22 de morti si peste 50 de raniti, consemnandu-se, pentru prima data in Romania, ocuparea de catre muncitori a unei intreprinderi capitaliste. Timp de 40 de ani, desi atent supravegheati, desi se trece la militarizarea exploatarilor miniere din 1941, minerii nu renunta la forma de protest deja incetatenita in constiinta lor. Intreaga perioada este macinata de greve, unele cu caracter general, altele doar locale. Nici conducerea comunista nu a reusit sa franga spiritul lor de lupta: in 1977, tot la Lupeni, minerii l-au sechestrat pe trimisul lui Nicolae Ceausescu, pana la sosirea presedintelui. In urma discutiilor cu Ceausescu, minerii au obtinut o serie de facilitati, de scutiri, dar tot atunci a inceput si -popularea- Vaii Jiului cu oameni din alte parti ale tarii – persoane care fie isi ispaseau in acest mod o condamnare penala, fie somau in alte parti si erau aduse aici cu promisiunea unor castiguri foarte bune. Camelia Jula
