Farmecul Craciunului pare sa se fi nascut la sat. Aici Craciunul si-a pastrat inca magia de odinioara si amintirea sarbatorilor de altadata. Batranii tin cont de superstitii si obiceiuri ce transforma Craciunul intr-o sarbatoare a bucuriei. Craciunul este intampinat in diferite colturi ale lumii cu bucate traditionale extrem de diversificate, de la cele din porc, peste sau gasca pana la cele din scoici, si de la prajituri cu ciocolata pana la cele cu petale de trandafir.
Se spune ca Dumnezeu a lasat Craciunul ca omul sa fie in aceasta zi satul. Un obicei specific numai tarii noastre este ca fiecare familie sa taie un porc in preajma sarbatorilor de iarna, acest eveniment prefatand, de fapt, apropierea Craciunului. Aceasta traditie transmisa din generatie in generatie isi are originea la vechile comunitati arhaice al caror aliment de baza, in perioada rece a anului, era carnea de porc. Cine nu are porc gras de Craciun nu poate spune ca a fost fericit in acel an. Ţinut intotdeauna pe 20 decembrie, Ignatul era si este asociat cu porcul. La taierea porcului nu trebuie sa asiste nici un milos, existand credinta ca porcul murea cu greutate, iar carnea nu va mai fi buna; se spunea chiar ca cei care vaitau porcul il suparau pe Dumnezeu! Dupa ce porcul nu mai misca, se facea o taietura in chip de cruce, la ceafa, peste aceasta punandu-se sare, spunandu-se ca numai asa sufletul porcului va iesi din cap. De obicei, coada, urechile si besica erau date copiilor, pe gospodari interesandu-i in special splina, aceasta indicandu-le, in functie de grosime, cum va fi iarna; doritoarele de par lung trebuiau neaparat sa manance din aceasta splina! Gasirea de sange inchegat in inima porcului il bucura tare mult pe stapan, acest lucru insemnand noroc la bani. Daca porcul era negru, cei care participau la taiere se manjeau cu sange pe fata, sperand ca vor fi mai rosii la fata si sanatosi tot anul care va urma. Acelasi sange, strans intr-o strachina cu malai, uscat si macinat, era bun pentru afumarea copiilor bolnavi de guturai, naluca, spaima. Desi crestinismul a asociat porcul necumpatarii si lacomiei, pentru comunitatile arhaice acest animal, mai ales prin sangele sau, era unul dintre cele mai importante ajutoare pentru revigorare.
Infatisarea lui Mos Craciun
Mos Craciun, in chip de mosnegut rotofei, imbracat in haina rosie, cu barba lunga si alba, cu sacul de cadouri in spinare sau stand intr-o sanie trasa de reni, este o imagine foarte tarzie, inchipuita de Thomas Nast, un desenator american. Imaginea avand ca punct de plecare pe Sfantul Nicolae, de acest fapt facandu-se -vinovati- colonistii olandezi si cei englezi ce au plecat in America in secolul al XVII-lea. Asadar, nimic din traditia romaneasca in imaginea actuala a lui Mos Craciun, insa, dupa 1960, aceasta imagine s-a impus in toata lumea, asa incat o luam ca atare. Craciunul ii introducea pe oameni intr-o atmosfera unica, specifica atat sfarsitului, cat si inceputului, atat tristetii, cat mai ales bucuriei. Modul in care Mos Craciun reuseste sa duca daruri tuturor copiilor din lume intr-o singura noapte a ajuns sa-i preocupe si pe oamenii de stiinta, care pana acum au incercat sa demonstreze ca acest lucru e posibil. Si, in sfarsit, au reusit! Primul care a reusit sa demonstreze ca drumul acesta de sute de mii de kilometri este perfect posibil este Larry Silverberg, un profesor american de mecanica si inginerie spatiala. Larry Silverberg sustine ca, pentru a reusi sa faca aceasta calatorie, Mos Craciun se foloseste de undele electromagnetice, dar si de stiinta computerelor. Printre -asii din maneca- lui Mos Craciun se afla si nanotehnologia si ingineria genetica. Pentru a afla ce-si doreste fiecare copil, Mos Craciun are la dispozitie o antena in care este integrata tehnologia folosita in telefonia mobila si EKG. Un sistem de filtre foarte sofisticate ii permit Mosului sa afle unde locuieste fiecare copil si ce isi doreste si chiar cum s-a comportat de-a lungul anului fiecare copil. Dupa ce sunt receptionate, datele sunt procesate de sistemul performant de navigatie al saniei, sustinea profesorul Larry Silverberg. Totusi, cum poate Mos Craciun sa ajunga in milioane de case intr-o singura noapte? -Folosindu-se de continutul spatio-temporal-, raspund specialistii. -Mos Craciun stie ca timpul poate fi intins ca o bucata de cauciuc si ca spatiul se poate modifica. Toate aceste cunostinte ii permit sa distribuie cadourile intr-o clipita-, explica omul de stiinta american. Mai mult, se pare ca Mos Craciun nu are sania plina cu cadouri: in momentul in care intra intr-o casa, Mosul isi foloseste aparatul de fabricat jucarii, astfel incat acestea sunt fabricate pe loc, atom cu atom. In plus, renii Mosului sunt dintr-o rasa capabila sa zboare. -Copiii nu ar trebui sa dea mare importanta celor care spun ca Mos Craciun nu poate distribui toate cadourile intr-o singura noapte. Este posibil si, mai mult, cand spun acest lucru, ma bazez pe stiinta zilelor noastre-, a mai spus Silverberg.
Originea numelui Craciunului, incerta
Craciunul este una dintre cele mai asteptate sarbatori. In postul de sase saptamani care il precede, oamenii fac numeroase pregatiri, incercand sa intampine cum se cuvine o sarbatoare de o asemenea importanta. In legatura cu numele popular al sarbatorii exista mai multe opinii, ba ca ar veni de la latinescul -creatio- – nastere, ba de la slavul -Karacun- – moarte naprasnica sau spirit al mortii, ba din albanezul -Kercum- – buturuga. Specialistii romani, avand in vedere rolul principal pe care il juca buturuga sacra, aprinsa ritual in noaptea Craciunului pentru a ajuta Soarele slabit de puteri, inclina spre o origine traco-dacica a sarbatorii, aceasta opinie apropiindu-se mult de cea de-a treia varianta pomenita de noi. Evident, acceptand aceasta origine, trebuie sa acceptam si faptul ca sarbatoarea Craciunului a pastrat si o multime de elemente precrestine, elemente care-si aveau pe deplin explicatia in plan mitico-magic. De abia in anul 354, Papa Liberiu a oficializat data de 25 decembrie ca zi a Nasterii lui Iisus, in Orient acest lucru intamplandu-se in anul 379.
Ce se face in zilele Craciunului
Multe practici din Ajun au ca principala grija vitele din batatura, dandu-li-se mancare pe saturate, ca doar in aceasta noapte -s-a nascut Hristos in iesle-. Din toate mancarurile pregatite, gospodina obisnuia sa puna cate putin intr-o strachina, cu aceasta plina inconjurand casa de trei ori; apoi continutul era dat vitelor, sperandu-se ca, procedand asa, vitele vor fi satule si vor avea spor. Apa ce ramanea de la spalatul vaselor era data de baut vitelor, uneori in a treia zi de Craciun animalele fiind si stropite. Pentru a avea frupt vacile, era bine sa nu se imprumute nimic din casa in toata aceasta perioada, focul si aluatul dospit trebuind sa fie foarte bine pazite si nicidecum imprumutate. Spre seara, toti ai casei se asaza in jurul mesei, aceasta masa fiind cu totul speciala, la ea participand atat viii, cat si mortii. Prin Bucovina, nimanui nu-i era ingaduit sa se ridice de la masa pana nu se terminau toate bucatele de mancat, altfel fugea belsugul din casa. Uneori, barbatului i se ingaduia sa se ridice, acesta obisnuind sa incuie toate usile pe timpul mesei, pentru a nu i se fura nimic din gospodarie in anul viitor. Femeia care se ridica de la masa risca sa nu-i stea clostele pe oua, unul din picioarele ei trebuind sa fie bine tinut pe un topor, daca voia sa aiba pui tari ca fierul.
Obiceiuri, vechi si noi
In noaptea Craciunului se credea ca cerul este deschis, despre cel care auzea cocosii cantand in cer spunandu-se ca are noroc la bani si ca va fi sanatos. Pentru petitori, fetele mari puneau, in seara Ajunului, o strachina pe prispa sub fereastra, sperand ca-l vor vedea atunci cand acesta va veni sa manance. Inainte de a se culca isi punea pe cap o spelca ce fusese sub prag cand a iesit preotul din casa, spelca aceasta favorizand visarea ursitului. Oamenii de altadata erau foarte grijulii ca in noaptea Craciunului sa nu se stinga focul, in acest scop punand in vatra un bustean sau o buturuga. Bradul de Craciun, venit pe aceeasi filiera mitologica, nu este specific romanilor, acestia preluandu-l, se pare, de la germani, la sfarsitul veacului al XIX-lea. Inca din dimineata Ajunului, baietii, de obicei in cete, porneau la colindat. Darurile traditionale constau mai ales in colaci, numiti si colindeti, acestor colaci de Craciun fiindu-le atribuite puteri magice. Uneori, neamurile mai scapau si cate un ban sau fructe. Oamenii primeau intotdeauna colindatorii, deoarece se credea ca atunci cand nu se vor mai auzi colinde pe pamant vor iesi diavolii si vor pune stapanire pe lume, neprimirea colindatorilor fiind socotita un mare pacat. In apa in care se spalau inainte de Craciun, oamenii puneau o nuca si un ban, crezand ca vor fi sanatosi ca nuca si vor avea noroc la bani. In zilele de Craciun, prin Basarabia se organizau petreceri, cunoscute sub denumirea de -cumpanii-, la acestea participand cate sapte-opt perechi, la cumpanii mancarea, bautura, vorbitul, cantatul si jucatul fiind ingredientele bunei dispozitii. De la un gospodar se trecea la altul si tot asa, pana a doua zi, cand satul rasuna de cantece. Cand oamenii se intalneau pe drumuri, obisnuiau sa se salute cu o formula disparuta azi: -Hristos S-a nascut!-
Superstitii
Obiceiurile calendaristice si cele legate de viata de familie sunt o componenta perena a culturii noastre traditionale. Cele mai raspandite si mai fastuoase s-au dovedit a fi cele legate de Craciun si de sarbatorirea Anului Nou. Repertoriul traditional al obiceiurilor si traditiilor romanesti cuprinde pe langa colindele propriu-zise – cantece de stea, vicleimul, plugusorul, sorcova, vasilica, jocuri cu masti (turca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (calutii, caluserii) – si o seama de datini, practici, superstitii, ziceri, sfaturi cu originea in credinte si mituri stravechi sau crestine. Dintre acestea, care exprima intelepciunea populara, realul sau fantasticul, esente ale bogatiei noastre spirituale, redam cateva, specifice diferitelor zone ale tarii:
– in Bucovina, in Ajunul Craciunului se pun pe masa un colac si un pahar de apa, deoarece se crede ca sufletele celor raposati vin in aceasta noapte pe la casele lor, gusta din colac si-si uda gura cu apa;
– in Ajunul Craciunului, cei ce cresc albine nu dau nimic din casa, ca albinelor sa le mearga bine si sa nu paraseasca stupul pe vremea roitului;
– in Ajunul Craciunului nu e bine sa te bati, nici macar in gluma, cu cineva, caci faci buboaie peste an;
– dupa Craciun sa nu mai fie lasati copiii sa mai zica colindatul, ca fac bube;
– acolo unde este datina de a taia porcul in ziua de Craciun, gospodinele pregatesc o mancare din carne macra de porc cu ceapa si slanina, din care sunt ospatati cei dintai dintre strainii ce le calca pragul casei, acestei mancari i se spune -pomana porcului-;
– in unele sate maramuresene se zice ca-i blestemata femeia care nu pune de Craciun pe masa fata de masa cu ciucalai, pe pereti sterguri tarcate (brodate) si pe pat perne cu fete tarcate;
– cu o saptamana inainte de Craciun, in zona Codru din Maramures incep pregatirile pentru colindat, culminand in cele doua zile anterioare sarbatorii, cand se pregatesc mancarurile si se impodobesc interioarele locuintelor: masa cu fata brodata, fete de perne ornamentate, pe pereti se pun sterguri si blide ornamentate, crengi de brad, busuioc;
– aluatul framantat in noaptea de Craciun este bun de deochi pentru vite;
– se crede ca la miezul noptii, inspre Craciun, apa se preface in vin, iar dobitoacele vorbesc;
– la cele trei sarbatori mari – Craciun, Paste si Rusalii – sa te speli cu apa in care au fost pusi bani de argint si vei fi banos;
– nu este bine ca in Ajunul Craciunului sa fie pus pe masa mai intai rachiul, pentru ca nu el are intaietate in aceasta seara, ci bucatele;
– daca visezi grau verde in postul Craciunului, este semn bun ca anul care vine are sa fie manos in toate;
– in Ajunul Craciunului se leaga pomii cu paie, pentru ca acesti pomi sa lege rod bogat;
– in Ajunul Craciunului se ung painile pe deasupra cu muruiala de faina de grau, ca ele sa nu crape, iar cu muruiala care a ramas, se ung pomii din gradina, ca ei sa fie in vara incarcati de roade;
– in ziua de Craciun nu se matura in casa, ci a doua zi, si dupa ce ai maturat du gunoiul acela la pomi, ca-i ajuta sa fie roditori;
– pomul Craciunului imbraca in sate din zona Codru aspecte diferite, deosebindu-se de bradul cu elemente ornamentale cumparate din oras. Cel mai raspandit era pomul cu cercuri din nuiele de salcie sau din sarma, imbracate in hartie colorata, peste ele sunt trecute sfori din ata de fuior pe care sunt insirate boabe de fasole alba. Fasolea alba simboliza -curatirea sufletului-;
– in alte sate se facea pom impodobit cu paie de grau taiate scurt si insirate pe sfoara, delimitate de floricele de porumb. Unii locuitori preferau pomul de vasc, pe care se aplicau panglici de hartie colorata;
– in Ajunul Craciunului se da copiilor sa manance bostan, ca sa fie grasi peste an;
– in Bucovina, colacii Craciunului se faceau in forma de 8 si se pastrau pana primavara, cand se afumau si se tamaiau boii si plugul inainte de pornitul la arat, apoi colacii erau mancati de plugari;
– in anumite sate din Transilvania se pune in Ajunul Craciunului, pe un scaun in tinda casei, fan si pe el un colac si in jurul colacului un numar de coci corespunzator numarului de animale din gospodarie. Cocii se dadeau la animale impreuna cu fanul, ca sa se inmulteasca si sa fie -an bun-;
– in seara de 23 spre 24 decembrie, pana dupa miezul noptii, si in unele locuri pana la ziua, cete de copii merg din casa in casa cu colinda: Mos-Ajunul, Buna-dimineata, Colindisul sau Buna-dimineata la Mos-Ajun;
– prin unele parti, baietii, dar mai cu seama cantaretii bisericesti, umbla cu icoana in ziua de Ajunul Craciunului – o icoana pe care este zugravita nasterea lui Iisus Hristos.
Traditii peste hotare
Craciunul in Australia este la fel de fastuos ca in oricare alta zona a lumii, doar ca nu este alb. De obicei, in aceasta perioada este senin si cald, cu temperaturi intre 25-38 de grade. In Australia, casele sunt decorate cu lumini si familiile impodobesc brazi, obicei imprumutat din America, multi australieni optand pentru varianta -artificiala-. Pentru australieni, majoritatea catolici, anglicani si luterani, Ajunul Craciunului este prilej pentru intalniri religioase. Pentru australieni, zilele de Craciun sunt prilej de intalnire cu prietenii in curtea casei, la picnic, in parc, in gradini sau pe plaja, cu meniuri bogate: fructe de mare, sunca glasata, pui rece, rata sau curcan, paste, prajituri cu fructe sau ciocolata, inghetata.
In China, aceasta sarbatoare este celebrata doar de crestini, care decoreaza casele cu lanterne de hartie si impodobesc bradul de Craciun, pe care il numesc -Copacul luminii-, cu diverse obiecte de hartie, realizate manual. Copiii chinezi ii spun lui Mos Craciun, Dun Che Lao Ren. Cum majoritatea chinezilor nu sunt crestini, in aceasta tara, la sfarsitul lunii ianuarie, incepe adevarata sarbatoare, o data cu inceputul Noului An chinezesc.
In Scotia, nu Craciunul este adevarata sarbatoare. Scotienii sunt rezervati si isi pastreaza energia pentru Ajunul Noului An, Hogmanay. Cuvantul are la origine denumirea unei prajituri de ovaz daruita pe vremuri copiilor in aceasta zi. Ca fosta colonie, Brazilia a imprumutat multe obiceiuri de sfarsit de an din aceasta zona. De Craciun, in magazine, in case si in biserici se amenajeaza locuri speciale, numite -presepium-, care redau locul in care s-a nascut Iisus. In ajun, soseste Papai Noel, incarcat de daruri, purtand un costum de matase, subtire, potrivit pentru caldura verii. Masa de Craciun, in Grecia, este bogata in bunatati, avand in vedere ca pentru greci s-a incheiat o perioada de 40 de zile de post. Gospodinele pregatesc o paine speciala, -christopsomo- (painea crestina). In Grecia nu exista obiceiul bradului de Craciun. Simbolul acestei sarbatori este un vas de lemn in care se pun, in apa, crengute cu frunze de dafin si o cruciulita de lemn.
In Irak, in ajunul Craciunului, membrii familiei se aduna si unul dintre copii citeste despre nasterea lui Iisus, in timp ce ceilalti tin in mana lumanari aprinse, dupa care toata lumea canta, in timp ce se da foc unui arbust cu spini.
