Nu este pentru prima data cand un sector de activitate (de aceasta data, cel al industriei de aparare) este zdruncinat de concedieri colective. Primul mare cutremur de acest fel a avut loc in 1997, cand primul ministru de atunci, fostul sindicalist Victor Ciorbea, le-a promis romanilor -reforma pe paine-. La acea data, a inceput cea mai ampla campanie de concedieri in minerit, fiind -lasati la vatra- aproape 90.000 de mineri, dintre care 18.000 numai in Valea Jiului. Chiar daca, initial, programul de restructurare a industriei miniere prevedea si masuri de crearea a locurilor de munca si de relansare a activitatii in aceste zone monoindustriale, nu s-au facut decat disponibilizari insotite de plati compensatorii – pana la 20 de salarii acordate intr-o singura transa. Dupa ce euforia castigului nesperat, obtinut dupa ce, in unele locuri, oamenii au facut chiar greva pentru a fi trecuti pe listele de disponibilizare, a trecut, aceiasi oameni s-au trezit someri si fara nici o speranta de a-si mai gasi de lucru.
