Home Reportaj Revoluția din 1989, „spusă” de obiectele eroilor martiri

Revoluția din 1989, „spusă” de obiectele eroilor martiri

DISTRIBUIŢI

Uniforme militare, geci, fulare, pulovere, brichete, pixuri, steaguri, arme folosite, sute de fotografii. Toate acestea, și nu numai, se regăsesc în sala dedicată Revoluției din 1989, amenajată în incinta Muzeului Militar Național. Ideea înființării „Sălii Revoluției din Decembrie 1989“ a apărut chiar în timpul evenimentelor de atunci. Salariații muzeului din acea vreme au trimis pe teren muzeo-grafi civili care au adunat „material“. „Personalul militar al muzeului a fost încazarmat în acele zile. Aveam posturi stabilite, arme, s-au făcut săpături în jurul muzeului. Dinspre Semănătoarea și Militari veneau grupuri de revoluționari care ne cereau drapele istorice, regaliste. Nu le-am dat niciun obiect din muzeu. Am intuit, nu fără temei, că o să cadă regimul dictatorial al lui Ceaușescu. Muzeografii civili, femei, trimiși pe teren au cerut, în «focul» evenimentelor de la soldați și de la revoluționari, banderole, drapele decupate. Totodată, muzeografii civili au mers și la Spitalul Militar de unde li s-a permis să ia uniforme militare străpunse de gloanțe“, își amintește colonel în rezervă, prof.  Eugen Ichim, muzeograf. După liniștirea evenimentelor, Muzeul Militar Național a dat anunțuri, în ziarele bucureștene, prin care solicita revoluționarilor și familiilor eroilor martiri să doneze obiecte din timpul Revoluției din 1989.

Donatorii au completat formulare-tip

„Donatorii au completat formulare-tip  în care precizau natura obiectului donat, cui a aparținut, unde l-au utilizat în timpul evenimentelor din decembrie 1989. Au fost 60-70 de donatori, iar obiectele au aparținut unui număr de 34 de eroi căzuți“, spune muzeograful. De asemenea, muzeul a obținut de la Ministerul Apărării Naționale două autoblindate de infanterie – ABI – în care au murit maiorul Trosca și ai lui: „La Ministerul de Interne era o unitate: USLA. Maiorul Trosca era la USLA. Acesta, împreună cu oamenii săi au fost chemați în zilele revoluției să apere Ministerul Apărării Naționale, care atunci avea sediul în Drumul Taberei. De fapt, totul a fost o diversiune pusă la cale de proaspăt numitul, din acea vreme, ministru al Apărării, Nicolae Militaru. Acesta a fost numit de către Ion Iliescu. Când maiorul Trosca a ajuns la sediul Ministerului Apărării Naționale, Militaru a trasat ordin să se tragă spunând că au venit teroriștii. De fapt, Trosca a murit nevinovat, dar știa multe despre Militaru. Și pentru asta au murit atâția oameni nevinovați din cele două autoblindate de infanterie“. „Sala Revoluției din Decembrie 1989“ se află acum în spațiul în care, înainte de 1989, era sectorul dedicat Armatei Române în epoca Nicolae Ceaușescu. De îndată ce intri în această sală, îți atrage atenția o imagine pe hârtie fotografică din timpul Revoluției. Foto-grafia, surprinsă în Piața Revoluției, are cinci metri lățime și trei metri înălțime. În fața imaginii se află un drapel fără stemă socialistă. În vitrine se află ziarul „Scânteia“ din acea perioadă „fierbinte“. Nu lipsește nici „vestitul“ număr din acest cotidian comunist, din 21 decembrie 1989. În colțul drept, pe prima pagină, apare „Decretul prezidențial cu privire la instituirea stării de necesitate pe teritoriul județului Timiș“. În rest, realizările și vizitele lui Nicolae Ceușescu din acele zile.

Uniforme militare, străpunse de gloanțe

Muzeul Militar Național deține și numerele din 22 decembrie ale „The Times“ și „The Daily Telegraph“, „publicații care au luat în serios evenimentele din România“. În muzeu se regăsesc uniforme militare străpunse de gloanțe care nu erau în dotarea Armatei Române, și „gloanțe fabricate de luptătorii de gherilă“. În vitrinele sălii se mai află pulovere, fulare, ceasuri, fulare, tabachere, poze de la înmormântarea eroilor martiri, brichete, cămăși, bancnote din acea perioadă, geci, paltoane, armament ars în transportul blindat de la Intercontinental, căști ciuruite de gloanțe, un telefon distrus din „Cabinetul I“ al C.C. al P.C.R., bannere „ad-hoc“ scrise pe pânză sau hârtie, cu pixul, creionul și carioca: „Armata e cu noi!“, „Jos Tiranul/Jos Dictatura“, „Popor Român să cerem pedepsirea criminalilor/ Au fost pedepsiți“.

Ușa de la Biserica Kretzulescu

Și tot aici se regăsește și un drapel tricolor, din 22 decembrie 1989, pe care mai multe personalități de atunci au semnat  și și-au scris gândurile: Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Mihai Chițac, Victor Athanasie Stănculescu, Petre Roman, Silviu Brucan. Muzeul deține și o copie după declarația scrisă și citită de Ion Iliescu în seara zilei de 22 decembrie 1989. Nu lipsește nici ușa de la Biserica Kretzulescu, care a fost ciuruită cu gloanțe pentru ca revoluționarii să poată intra pentr a-i identiifica pe cei care trăgeau de aici. Într-o vitrină se află două arme „deosebite“. „Nici acest armament nu a fost în dotarea Armatei Române. Aici este o geantă cu o armă în interior. Mergând pe stradă tragi cu ea fără ca cineva să-și dea seama că tragi din geantă. Și tot aici se află o pușcă cu lunetă și amortizor de zgomot Mosin-Nagant“. Vizitatorii sălii au ocazia să vadă vestonul „găurit în dreptul inimii“ al generalului Vasile Milea, care în acea perioadă era ministru al Apărării, dar și ochelarii, pixurile, aparatura de transmisie a acestuia. El nu a dat ordin să se tragă în revoluționari. A fost găsit împușcat într-un birou din Comitetul Central. „Unii spun că s-a sinucis. Nu cred că s-a sinucis. Orice om care vrea să se sinucidă vrea să nu sufere, deci își trage cu arma în cap sau în gură. Milea a avut glonțul în inimă“, spune muzeograful Ichim. Pe un panou apar numele a 936 de eroi martiri dintr-un total de 1.104. Dintre cei 1.104, un număr de 221 au fost militari. Nu lipsesc nici fotografiile a peste 200 de eroi la care se adaugă alte zeci din timpul Revoluției care înfățișează imagini pașnice sau violente de atunci. Din 1990 până astăzi, sala dedicată Revoluției din 1989 a avut aproximativ 500.000 de vizitatori, printre aceștia numărându-se Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Victor Athanasie Stănculescu. „Emil Constantinescu și Traian Băsescu nu au fost niciodată aici. În schimb, Ion Iliescu a fost de trei ori“, spune muzeograful Eugen Ichim.

POSTAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.