Aflată în Roma pentru câteva zile, am avut surpriza să constat că toate drumurile românilor au dus la Roma. Îi recunoști pretutindeni: pe stradă, în metrou, în autobuze, în hoteluri sau în muzee. Cei mai numeroși români sunt, evident, cei care muncesc acolo. Dar la fel de numeroși sunt rromii care vorbesc româna însă cerșesc în limba italiană.
Primul contact cu cerșetorii l-am avut într-o gară din capitala Italiei. O femeie de etnie rromă s-a apropiat de mine și mi-a cerut bani în limba italiană. I-am răspuns în română, convinsă fiind că are să înțeleagă. Răspunsul a venit instantaneu: Aaaa! Ai venit la muncă? Hai, dă-mi și mie 50 de mii!". O altă locație, o nouă surpriză: metroul. La un moment dat, într-o stație oarecare, se urcă o tânără însoțită de un băiat, ambii trăgând după ei o stație de amplificare a sunetului și două microfoane. Au scrutat cu privirea vagonul și au început să cânte în limba italiană ceva ce părea o romanță. Însă cei doi nu se puteau pune de acord asupra cuvintelor, și mai ales asupra ritmului, așa că într-o fracțiune de secundă și dintr-o privire au schimbat total "linia melodică". Și iată cum într-un vagon de metrou din Roma răsunau "melodioasele" acorduri de manele, în dulcele grai românesc. De data acesta, cântecul a putut fi dus până la capăt cu succes, după care, conform obiceiului, au început să mergă printre călători pentru a-și cere răsplata. Reacția italienilor a fost una cât se poate de normală. Păreau obișnuiți cu astfel de evenimente "culturale", iar cei impresionați le-au oferit bani tinerilor.
"Noooo, prontooo!"
În toată această mare de români pe care am întâlnit-o în Italia, am intrat întâmplător în contact cu foarte mulți români care muncesc de ani buni în Peninsulă. Mă aflam într-un autobuz care făcea legătura cu o localitate aflată la câțiva zeci de kilometri de Roma. În timp ce admiram priveliștea, aud în spatele meu un telefon sunând și apoi răspunsul: "Noooo, prontooo!". Era un român din Maramureș, care muncea în Italia de șapte ani și reușise să-și achiziționeze o casă și o mașină (pe care însă o folosea fiica sa, aflată pentru scurt timp la el în vacanță). Însă nu își dorea să rămână definitiv în Italia. Nu-i place această nație. "Sunt mai răi ca țiganii. Nu sunt răi doar cu noi, sunt răi între ei", mi-a povestit maramureșeanul. În aceeași localitate se mai află câteva sute de români, din diferite zone ale țării. Se aduc unii pe alții. Unii rezistă câțiva ani, alții pleacă după câteva luni. Munca în Italia e multă, grea, dar e bine plătită. Mult mai bine decât în țară. Iar românii muncesc și se descurcă chiar și în situații de criză, când e nevoie de inventivitate și spontaneitate. Numai că nu le sunt apreciate aceste calități. Cel puțin asta povestește un român care se află în Italia de șapte ani.
