În fiecare an, pe data de 24 iunie, românii marchează sărbătoarea Sânzienelor și își amintesc cu nostalgie de ritualurile din tinerețe, ocazionate de această sărbătoare a iubirii. În satele noastre, Sânzienele încă sunt un prilej de întâlnire a tinerilor ce doresc să-și unească destinele, o sărbătoare a tinereții și iubirii, cinstită cum se cuvine, cu cântec și joc. La sate, în ajunul Sânzienelor, fetele și băieții pregătiți de căsătorie se adună spre seară. Flăcăii aprind ruguri, pe care le învârt, cu strigăturile specifice momentului, iar fetele culeg de pe câmp flori de sânziene și împletesc cununi. Ajunse în sat, fetele aruncă peste casă cununile care, dacă se lovesc sau se agață de horn, vestesc cununie apropiată.
Conform tradiției, mâine în zori, flăcăii se adună în cete și străbat satele, cu flori de sânziene la pălării, sugerând că de pe casele ursitelor lor au căzut cununile de sânziene. În timpul zilei, se practică, pe alocuri, obiceiul Drăgaica, adică alegerea celei mai frumoase tinere. Fetele sunt numite drăgaice și se adună pentru a-și alege o crăiasă, pe cea mai frumoasă și mai vrednică, dar care, tot potrivit tradiției, nu se va mărita trei ani după alegerea ei în fruntea mândrelor satului. Pentru acest obicei, fetele se îmbracă mâine de sărbătoare și poartă coronițe de sânziene, iar când se întorc acasă, după acest ritual, sunt așteptate de flăcăi, care le stropesc cu apă proaspătă, ca pe florile din grădină. Aceste datini sunt destul de vechi, de vreme ce au fost și amintite în Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir: "căci în acea vreme a anului, când încep să se coacă semănăturile, toate fetele de țărani din satele învecinate se adună și o aleg pe cea mai frumoasă dintre ele, căreia îi dau numele de Drăgaica".
Magia nopții de Sânziene
Despre noaptea Sânzienelor se crede că este magică, momentul în care minunile sunt posibile, în care forțele benefice, dar și cele negative, ajung la apogeu. Foarte active sunt în această noapte și vrăjitoarele. Se crede că la miezul nopții de Sânziene înflorește feriga, care se poate folosi pentru cele mai teribile vrăji. Tot în noaptea de Sânziene se fac și se desfac vrăji de dragoste, se dezleagă cununii pentru cei ce nu-și află perechea și se leagă sorțile celor pe care dușmanii nu vor să-i vadă niciodată însurați cu femeile iubite. Deși sunt asociate, de regulă, marii sărbători creștine Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele își au originea, după unii specialiști, într-un cult străvechi al soarelui, cunoscut geto-dacilor. Se pare că termenul de sânziene nu reprezintă decât o preluare a străvechii denumiri de Sântiene, adică femei frumoase, considerate fermecate, care îndeplineau cândva, în cadrul unui cult solar, rolul de preotese ale soarelui. Sărbătoarea Sânzienelor rămâne, în fiecare an, o mare sărbătoare a bucuriei, a iubirii.
