Cartierul general al sarmalelor se află de mai bine de un deceniu în localitatea harghiteană Praid, unde oalele de lut cu felurite soiuri de sarmale clocotesc îmbietor la mijlocul lunii septembrie. Ca şi altă dată, Festivalul Sarmalelor din acest an, care a adunat XIII ediţii, a strans guri venite de la mulţi kilometri depărtare, acţiunea avand caracter internaţional.
Festivalul Sarmelelor a devenit o manifestare tipică şi unică a Praidului, localitate harghiteană de la poalele munţilor Gurghiului, la graniţa cu judeţul Mureş. Istoricul festivalului îşi are începuturile cu ocazia unui simpozion internaţional cu tematica turism rural, desfăşurat tot la Praid. Prezent la dezbaterile din cadrul acelui simpozion, Alexandru Mironov, ministru al tineretului şi sportului, a propus atunci celor două tabere, romană şi maghiară, să lase deoparte neînţelegerile şi să se întreacă într-un -război- culinar pe tăramul sarmalelor, bucate tradiţionale cu care se lăudau ambele bucătării. -Provocarea- a fost acceptată şi astfel primul festival avea să se organizeze la Pusztamerges, în Ungaria, în anul 1994, anul următor, locul desfăşurării devenind Praid. După o perioadă de patru ani, vreme în care festivalul s-a organizat alternativ în Ungaria şi Romania, începand din anul 1998, localitatea turistică harghiteană a devenit gazda permanentă a festivalului în fiecare an. De atunci, la fiecare ediţie ajung la Praid atat reprezentanţii localităţilor învecinate, cat şi participanţi din alte regiuni ale ţării şi din străinătate, în special din Ungaria.
Fotbal cu căpăţană de varză
Chiar dacă oaspeţii au sosit vineri seară, gazdele s-au pus pe treabă rapid, debutand cu o petrecere pe cinste, asta pentru încălzirea dinaintea festivalului. Oaspeţii au fost avertizaţi de cu seară că trezirea de a doua zi va fi la ora 7 dimineaţa, cu Fanfara din Praid, lucru care s-a şi întamplat. Prima zi a continuat cu defilarea echipelor prin comună pană în faţa Casei de Cultură din Praid, apoi organizatorii au deschis oficial festivalul. Undeva în jurul pranzului, membrii juriului au depus jurămantul şi s-a făcut ungerea -cavalerilor verzei-. Sarmalele au fost în prim-plan, cea mai mică, cea mai mare, cea mai originală şi cea mai gustoasă aducand bucătarului un premiu special. Pentru că nu totul se rezumă la mancare la Praid, prima zi a continuat cu un program de dansuri populare, tocmai bune pentru a da jos cele cateva sarmale pe care apucaseră să le mănance participanţii la festival. Apoi a urmat proba de foc pentru doamne, un concurs auto şi de îndemanare, adresat exclusiv sexului feminin. Nici bărbaţii nu au fost neglijaţi, pentru că au avut ocazia să joace fotbal cu căpăţani de varză. După ce sambătă a avut loc premierea concurenţilor, iar sarmalele caştigătoare au fost licitate, seara s-a încheiat cu un concert susţinut de Emanuel şi Musical Varazs al Teatrului Rock din Budapesta. Ultima zi a festivalului, ce a avut loc ieri, a fost dedicată unei recepţii ce a avut loc în Salina de la Praid. În capela ecumenică din subteran au avut loc un program folcloric şi un concert instrumental de muzică clasică. Seara s-a încheiat cu o paradă a modei şi cu un spectacol de lasere, sincronizat cu muzică electronică.
Sarmale cu urdă
Stand la taclale cu unii participanţi, am aflat cu surprindere că sarmaua ne uneşte şi ne arată că prietenilor le şade bine sătui. Istoria spune că acest duel al sarmalelor şi-a avut originea în Ungaria, de unde a venit pe pămant harghitean. An de an, aşii sarmalelor se întrec să facă cea mai mică (0,5 cm lungime şi 2 milimetri grosime), cea mai mare (0,5 metri lungime), cea mai picantă şi cea mai gustoasă sarma. Înainte de războiul culinar a avut loc un turnir cu linguroaie, acompaniat de zăngănitul capacelor. Toată comuna Praid a ştiut timp de două zile că centrul de interes a fost la corturi. După ce fanfara din localitate a dat startul, fiecare echipă de bucătari s-a apucat să se lupte cu umpluturile şi frunzele de viţă-de-vie, varză, potbal, tei, fasole. An de an se mai descoperă reţete şi ingrediente inedite. Astfel, am aflat că din sarmale se pot construi pană şi căsuţe. Cu afumătură, ciuperci, păsat sau urdă, miile de sarmale expuse în zilele astea la Praid şi-au găsit fericirea înecate în smantană. Fiertura nu a ieşit fără acompaniament muzical, dar şi cu adaosuri inedite, cum ar fi un meci de fotbal cu o căpăţană de varză în loc de tradiţionala minge.
